Ati sfatui un penticostal sa treaca la ortodoxie?

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ca să fim iar corecţi, domnule Alin, i-a învăţat (de fapt ne-a învăţat pe toţi, însă doar unii iau aminte) că există viaţa după moarte, însă nu există viaţă în timpul morţii. După moarte urmează învierea şi abia apoi viaţa [veşnică].

Ca sa fim si mai corecti, domnu' Tricesimus, poate ne raspunzi candva la intrebarea pe care o tot eviti: cum se poate ca cel ce L-a primit pe Hristos in timpul vietii sa nu-L mai aiba pe Hristos imediat ce a murit si sa fie total inactiv spiritual, in timp ce diavolii sunt cat se poate de activi?


Hristosul in care credem noi, nu ne-a invatat aberatiile pe care voi pretindeti ca tot El v-a invatat.

Pe noi ne-a invatat paradoxul ca desi in aparenta putem fi vii cu trupul, in esenta, putem fi morti sufleteste, adica despartiti de El din cauza pacatului.

Si ca am face bine sa ne lasam inviati din moartea pacatului cat inca vietuim in trup, ca de ne prinde moartea trupului in starea asta, apoi, in starea asta vom fi pe vesnicie.

Si ne-a dat ca exemplu pe fiul risipitor care „mort era (desi toti puteau confirma ca traieste) si a inviat”. A inviat din moartea pacatului inainte de a fi murit cu trupul.
Tu ce intelegi din cuvintele: "Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort. Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară" - Apocalipsa 3, 1-2.”



Asa ca succesiunea corecta e:
1.moarte provocata de pacat (desi inca suntem vii cu trupul, de fapt suntem morti)
2. invierea sufletului in timpul vietuirii aici si acum (prin metanoia, convertire, intoarcerea de la pacat)
3.moartea biologica a trupului
4.invierea trupului la Parusie si unirea cu sufletul.

In rastimpul (impropriu spus, pt. ca o sa fim in afara timpului) dintre moartea trupului si Parusie, sufletul se afla in starea in care l-a prins moartea: cu Hristos, adica viu / sau fara Hristos, adica terminat.
Voi sustineti altceva.

Te-am mai intrebat si nu mi-ai raspuns: Apostolul Pavel L-a primit pe Hristos in suflet in timpul vietii, deci sufletul lui Il avea pe Cel Viu cand l-a prins moartea. Pentru ce motiv, Hristos S-a retras din el si nu L-a primit imediat sa se bucure de El? Mai ales ca Pavel abia astepta si zicea ca „moartea e un castig” pt. el ?


Dar voi puteti crede ce vreti: pe Hristosul autentic care zice ca fiul risipitor a inviat cu sufletul inainte de a fi murit cu trupul, atunci cand s-a intors de la pacat sau puteti sa-l credeti pe hristosul adventist care confunda termenii intentionat ca sa-i faca pe pacatosi sa nu-si faca griji, ca nu exista iad vesnic imediat dupa moarte.

Daca ar fi cum pretindeti voi, ce ar avea de pierdut prin moarte un pacatos pe care oricum nu-l intereseaza sa fie cu Dumnezeu? Daca oricum dupa ce moare, se neantizeaza, nu simte nimic iar constiinta lui nu are nici o mustrare chinuitoare pe motiv ca fara trup viabil, informatia din constiinta nu poate exista. Ce bine de pacatosi, daca dupa moarte nu simt nimic!