Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Una e infatisarea celor ce se roaga, dar in acelasi timp felurita si deosebita. Unii se infatiseaza ca unui Prieten si Stapan, aducandu-I lauda si cererea pentru altii si nu pentru ei. Altii vin sa ceara bogatie si slava si indrazneala mai multa; altii, sa se roage sa fie desavarsit izbaviti de dusmanii lor. Unii cer sa capete o oarecare dregatorie; altii, desavarsita scapare de vreo datorie; altii, eliberarea din inchisoare; altii, iertarea de niscaiva vinovatii.

Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera. In al doilea rand, marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem cunoscut Imparatului toata cererea noastra. Chipul mai inainte aratat al rugaciunii noastre e cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul XXVIII, c.5, 6, in Filocalia IX).

Si mai spune :
Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al copiilor a înduioșat pe Tatăl cel din ceruri.
Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea, Un cuvânt al vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător, și un cuvânt spus cu credință a mântuit pe tâlhar. Multa vorbire în rugăciune priciniește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt o adună.
Când simți dulceață sau străpungere în rugăciune, rămâi în acea stare. Căci atunci se află cu noi păzitorul care se roagă împreună cu noi.
Nu fi îndrăzneț, chiar dacă ai dobândit curăția. Mai degrabă apropie-te întru multă smerită cugetare și mai multă îndrăznire vei avea.”
(Sfântul Ioan Scărarul, Scara, XXVIII, 5-6, 8-11, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002