Importanta RUGACIUNII

[George.m]

"Cel ce se sileste numai spre rugaciune, iar spre smerita cugetare, spre dragoste, spre blandete si spre cealalta ceata de virtuti nu se osteneste si nu se sileste, ajunge la un sfarsit ca acesta: uneori vine la el harul dumnezeiesc fiindca se roaga si fiindca Dumnezeu Cel bun implineste cu iubire de oameni cererile celor ce se roaga; dar deoarece nu s-a obisnuit si nu s-a deprins cu virtutile pe care le-am pomenit, sau cade din harul pe care l-a primit si cade pentru ca s-a mandrit in cuget, sau nu se intareste si nu creste in el.

Caci se poate spune ca lacasul si odihna Domnului celui bun sunt smerita cugetare, dragostea, blandetea si sfintele porunci ale lui Hristos" (Sfantul Simeon Metafrastul, Parafraza in 150 de capete la cele 50 de Cuvinte ale Sfantului Macarie Egipteanul, c.135, Filocalia V).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Cel ce se sileste numai spre rugaciune, iar spre smerita cugetare, spre dragoste, spre blandete si spre cealalta ceata de virtuti nu se osteneste si nu se sileste, ajunge la un sfarsit ca acesta: uneori vine la el harul dumnezeiesc fiindca se roaga si fiindca Dumnezeu Cel bun implineste cu iubire de oameni cererile celor ce se roaga; dar deoarece nu s-a obisnuit si nu s-a deprins cu virtutile pe care le-am pomenit, sau cade din harul pe care l-a primit si cade pentru ca s-a mandrit in cuget, sau nu se intareste si nu creste in el.

Caci se poate spune ca lacasul si odihna Domnului celui bun sunt smerita cugetare, dragostea, blandetea si sfintele porunci ale lui Hristos" (Sfantul Simeon Metafrastul, Parafraza in 150 de capete la cele 50 de Cuvinte ale Sfantului Macarie Egipteanul, c.135, Filocalia V).

Era pe site un articol de folos despre rugaciune , si care printre altele spunea ca rugaciunea este virtute si maica a virtutilor. Ca virtute, il inalta pe om la Dumnezeu. Iar ca maica a virtutilor, il calauzeste tainic la unirea cu Dumnezeu si naste virtutile, insa, ca orice virtute, si rugaciunea are nevoie de efortul omului. Un efort deosebit il cere lupta cu gandurile care vin omului la rugaciune, ca si unirea mintii cu inima, care reface unitatea launtrica a omului. Dar toate acestea nu reprezinta o lucrare strict omeneasca, ci si darul harului lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de inspiron

In Al doilea Paraclis al Maicii Domnului avem "Nimeni din cei ce alearga la tine nu iese rusinat, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ci, cerand dar bun, primeste daruirea catre cererea cea de folos."
De aici concluzia ca daca ne rugam pentru ceva pe care Domnul nu-l considera de folos pentru noi, acea rugaciune este zadarnica oricat de mult ne-am ruga noi. Cand/cum ne dam seama ca nu are rost sa ne mai rugam pentru ceva anume desi pentru noi pare vital ? In cazul meu ma rog de ceva vreme pentru un lucru (nu conteaza ce dar pentru mine este foarte important) si de cateva zile ma tot chinuie gandul daca e cazul sa ma opresc sau nu?

"Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire, ca să le răbdăm pe toate. Precum El bate cu noblețe la ușa sufletului nostru, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, și dacă Domnul nu ne răspunde, să contenim a mai cere. Atunci când Dumnezeu nu ne dă un lucru pe care îl cerem cu stăruință, înseamnă că are El rațiunea Lui. Are și Dumnezeu ,,tainele” Lui. De vreme ce credem în buna Sa pronie, de vreme ce credem că El cunoaște toate ale vieții noastre și voiește totdeauna binele, de ce să nu arătăm încredere? Să ne rugăm simplu și lin, fără patimă și constrângere. Știm că trecut, prezent și viitor, toate sunt goale, descoperite și cunoscute înaintea lui Dumnezeu. Precum zice Apostolul Pavel, ….nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii Lui (Evr. 4, 13). Noi să nu stăruim; strădania aduce rău în loc de bine. Să nu căutăm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, ci să le lăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci cu cât ,,vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează. Așadar – răbdare, credință și liniște. Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată și dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie și când trebuie.
Ne vorbește Părintele Porfirie – Editura Egumenița"
Iti recomand aceasta carte cu toata caldura , caci multe vei afla in ea !
Doamne ajuta !

[inspiron]

În prealabil postat de cristiboss56

"Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire, ca să le răbdăm pe toate. Precum El bate cu noblețe la ușa sufletului nostru, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, și dacă Domnul nu ne răspunde, să contenim a mai cere.

Mda sunt foarte foarte aproape de acest moment. Am incercat, am sperat din toata inima dar am obosit, am obosit sa nu dorm noptile, am obosit sa sper ca poate maine o sa fie ziua aceea. Am inceput sa ma simt ca un milog.
"Nu-ti face iluzii ca sa nu ai deziluzii" se potriveste perfect. E si asta o lectie de viata.
O zi buna

[George.m]

În prealabil postat de cristiboss56

Era pe site un articol de folos despre rugaciune , si care printre altele spunea ca rugaciunea este virtute si maica a virtutilor. Ca virtute, il inalta pe om la Dumnezeu. Iar ca maica a virtutilor, il calauzeste tainic la unirea cu Dumnezeu si naste virtutile, insa, ca orice virtute, si rugaciunea are nevoie de efortul omului. Un efort deosebit il cere lupta cu gandurile care vin omului la rugaciune, ca si unirea mintii cu inima, care reface unitatea launtrica a omului. Dar toate acestea nu reprezinta o lucrare strict omeneasca, ci si darul harului lui Dumnezeu.

E de retinut ceea ce spui. Ne vom insela crezand ca ii putem inalta rugaciuni lui Dumnezeu fara Dumnezeu.
Daca Dumnezeu nu Si-ar revarsa harul Sau cel Sfant in fiinta omului, acesta n-ar fi capabil de nimic bun.
Fara Dumnezeu, fara a ne misca El inimile noastre amortite, nu ne-am putea ruga vreodata cu adevarat.

Frumos spus ca rugaciunea este virtute si maica a virtutilor. Un adevarat rugator e plin de Duh, are viata. Nu-i nelucrator, precum mortii, ci activ, implineste permanent voia lui Dumnezeu.

[George.m]

În prealabil postat de inspiron

Mda sunt foarte foarte aproape de acest moment. Am incercat, am sperat din toata inima dar am obosit, am obosit sa nu dorm noptile, am obosit sa sper ca poate maine o sa fie ziua aceea. Am inceput sa ma simt ca un milog.
"Nu-ti face iluzii ca sa nu ai deziluzii" se potriveste perfect. E si asta o lectie de viata.
O zi buna

Intr-un caz de acest gen, e foarte importanta discutia cu un preot duhovnic. Tare mult conteaza sa fim indrumati in anumite momente grele pentru noi. El isi poate da seama, prin harul lui Dumnezeu, daca cererea noastra e de folos sau nu, precum si cand s-ar cuveni sa contenim a mai cere.

De asemenea, parintele duhovnic ne poate ajuta nu doar cu sfatul, ci si cu rugaciunea lui pentru noi.

[George.m]

"Precum unirea cu focul face fierul cu neputinta de pipait, asa rugaciunile dese fac mintea mai puternica in razboiul impotriva vrasmasului. De aceea se silesc cu toata puterea sa ne insufle o anumita neplacere pentru staruirea in rugaciune, stiind-o pe aceasta mintii aparatoare, iar lor vatamatoare" (Ioan Carpatiul, O suta capete de mangaiere, c.76, Filocalia IV ).

[Calin21]

În prealabil postat de George.m

"Precum unirea cu focul face fierul cu neputinta de pipait, asa rugaciunile dese fac mintea mai puternica in razboiul impotriva vrasmasului. De aceea se silesc cu toata puterea sa ne insufle o anumita neplacere pentru staruirea in rugaciune, stiind-o pe aceasta mintii aparatoare, iar lor vatamatoare" (Ioan Carpatiul, O suta capete de mangaiere, c.76, Filocalia IV ).

Adevarat spune sfantul Ioan Carpatiul, caci rugaciunea este comunicarea cu Dumnezeu, este poarta prin care Duhul Sfant intra in inima noastra si se face impreuna lucrator cu noi; astfel Bunul Dumnezeu se roaga pentru noi, dar impreuna cu noi, este o legatura care nu ar trebui intrerupta, precum spune psalmistul "Pururea lauda Lui in gura mea" . Caci daca noi nu vom spune pravila noastra zilnica de rugaciuni ispita ne covarseste, dar daca le vom spune atunci sufletul, mintea si trupul se intaresc in Domnul, iar ispititorul nu are putere asupra noastra. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ne facem rugaciunile zilnice si prin multa Sa milostivire sa ne daruiasca si rugaciunea inimi spre a Lui Slava si Marire. Amin!

[georgeval]

Omul prin creatie este pentru dialog. Rugaciunea este fireasca nu trebuie sa fie o forma facultativa. Prin suflarea de viata Dumnezeu a sadit in om capacitatea de raspunde la chemarea dumnezeiasca.

[inspiron]

În prealabil postat de George.m

Intr-un caz de acest gen, e foarte importanta discutia cu un preot duhovnic. Tare mult conteaza sa fim indrumati in anumite momente grele pentru noi. El isi poate da seama, prin harul lui Dumnezeu, daca cererea noastra e de folos sau nu, precum si cand s-ar cuveni sa contenim a mai cere.

De asemenea, parintele duhovnic ne poate ajuta nu doar cu sfatul, ci si cu rugaciunea lui pentru noi.

Am tinut legatura cu parintele duhovnic in oata aceasta perioada si de fiecare data mi-a zis acelasi lucru sa ma rog si sa ma rog. Asta am si facut. Ultima data cand am fost si i-am zis ca totul s-a terminat mi-a dat raspunsul standard "A fost voia Domnului" dar eu sa ma rog in continuare. Aici m-a pierdut...Pentru ce sa ma rog daca oricum si oricat ne-am ruga se va face voia Domnului ? Nu zic ca e rau ca se face voia Lui doar ca eu chiar nu mai vad rostul rugaciunii.
Gata nu mai zic nimic pentru ca incep sa ma repet si probabil spun si prostii din punctul vostru de vedere.