Importanta RUGACIUNII

[anita]

În prealabil postat de inspiron

Am tinut legatura cu parintele duhovnic in oata aceasta perioada si de fiecare data mi-a zis acelasi lucru sa ma rog si sa ma rog. Asta am si facut. Ultima data cand am fost si i-am zis ca totul s-a terminat mi-a dat raspunsul standard "A fost voia Domnului" dar eu sa ma rog in continuare. Aici m-a pierdut...Pentru ce sa ma rog daca oricum si oricat ne-am ruga se va face voia Domnului ? Nu zic ca e rau ca se face voia Lui doar ca eu chiar nu mai vad rostul rugaciunii.
Gata nu mai zic nimic pentru ca incep sa ma repet si probabil spun si prostii din punctul vostru de vedere.

Crestinul trebuie sa aiba o pravila de rugaciune ,sunt rugaciunile de seara si cele de dimineata care trebuie spuse obligatoriu.
Rugaciunile se pot asemana cu un vaccin ,ne feresc de relele ce vor veni.
Si ne intaresc ,cum a spus Cristian.
Toate cele bune vin de la Dumnezeu iar relele de la vrajmas.

[anita]

Si as mai adauga ,rugaciunea alaturi de sf.Liturghie si celelalte sfinte Taine ne ajuta sa scapam de patimi ,sa inviem intru Hristos.

[inspiron]

În prealabil postat de anita

Crestinul trebuie sa aiba o pravila de rugaciune ,sunt rugaciunile de seara si cele de dimineata care trebuie spuse obligatoriu.
Rugaciunile se pot asemana cu un vaccin ,ne feresc de relele ce vor veni.
Si ne intaresc ,cum a spus Cristian.
Toate cele bune vin de la Dumnezeu iar relele de la vrajmas.

Spuneti dumneavoastra ca rugaciunile trebuiesc spuse obligatoriu si nu va contrazic, dar ce se intampla cand nu credem in efectul lor ? Nu sunt ateu, cred in existenta lui Dumnezeu dar nu pot sa cred faptul ca El o sa-mi indeplineasca mie o dorinta oricare ar fi aia. Am incercat sa-mi impun acest lucru dar nu pot sa cred si pace. Inca mai caut raspunsuri, asta este si motivul pentru care mai stau pe acest forum :).

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de inspiron

Spuneti dumneavoastra ca rugaciunile trebuiesc spuse obligatoriu si nu va contrazic, dar ce se intampla cand nu credem in efectul lor ? Nu sunt ateu, cred in existenta lui Dumnezeu dar nu pot sa cred faptul ca El o sa-mi indeplineasca mie o dorinta oricare ar fi aia. Am incercat sa-mi impun acest lucru dar nu pot sa cred si pace. Inca mai caut raspunsuri, asta este si motivul pentru care mai stau pe acest forum :).

'Sunt primite si rugaciunile spuse numai cu buzele, pentru ca nu-i poti cere unui copil sa mearga la acelasi pas cu un om mare. Deci, eu ma rog cum pot si Dumnezeu imi primeste rugaciunea, asa cum a fost vorba despre fiul tatalui lunatic, cand a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!” (Marcu 9, 24). Si Domnul Hristos n-a zis: "A, pai daca nu crezi cat trebuie, n-am ce-ti face!...”, ci l-a ajutat in starea lui. Nu putem ajunge la mult, decat de la putin.'

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...rbe-97235.html

[George.m]

"Una e infatisarea celor ce se roaga, dar in acelasi timp felurita si deosebita. Unii se infatiseaza ca unui Prieten si Stapan, aducandu-I lauda si cererea pentru altii si nu pentru ei. Altii vin sa ceara bogatie si slava si indrazneala mai multa; altii, sa se roage sa fie desavarsit izbaviti de dusmanii lor. Unii cer sa capete o oarecare dregatorie; altii, desavarsita scapare de vreo datorie; altii, eliberarea din inchisoare; altii, iertarea de niscaiva vinovatii.

Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera. In al doilea rand, marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem cunoscut Imparatului toata cererea noastra. Chipul mai inainte aratat al rugaciunii noastre e cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul XXVIII, c.5, 6, in Filocalia IX).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Una e infatisarea celor ce se roaga, dar in acelasi timp felurita si deosebita. Unii se infatiseaza ca unui Prieten si Stapan, aducandu-I lauda si cererea pentru altii si nu pentru ei. Altii vin sa ceara bogatie si slava si indrazneala mai multa; altii, sa se roage sa fie desavarsit izbaviti de dusmanii lor. Unii cer sa capete o oarecare dregatorie; altii, desavarsita scapare de vreo datorie; altii, eliberarea din inchisoare; altii, iertarea de niscaiva vinovatii.

Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera. In al doilea rand, marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem cunoscut Imparatului toata cererea noastra. Chipul mai inainte aratat al rugaciunii noastre e cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul XXVIII, c.5, 6, in Filocalia IX).

Si mai spune :
Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al copiilor a înduioșat pe Tatăl cel din ceruri.
Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea, Un cuvânt al vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător, și un cuvânt spus cu credință a mântuit pe tâlhar. Multa vorbire în rugăciune priciniește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt o adună.
Când simți dulceață sau străpungere în rugăciune, rămâi în acea stare. Căci atunci se află cu noi păzitorul care se roagă împreună cu noi.
Nu fi îndrăzneț, chiar dacă ai dobândit curăția. Mai degrabă apropie-te întru multă smerită cugetare și mai multă îndrăznire vei avea.”
(Sfântul Ioan Scărarul, Scara, XXVIII, 5-6, 8-11, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002

[George.m]

În prealabil postat de cristiboss56

Si mai spune :
Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al copiilor a înduioșat pe Tatăl cel din ceruri.
Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea, Un cuvânt al vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător, și un cuvânt spus cu credință a mântuit pe tâlhar. Multa vorbire în rugăciune priciniește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt o adună.
Când simți dulceață sau străpungere în rugăciune, rămâi în acea stare. Căci atunci se află cu noi păzitorul care se roagă împreună cu noi.
Nu fi îndrăzneț, chiar dacă ai dobândit curăția. Mai degrabă apropie-te întru multă smerită cugetare și mai multă îndrăznire vei avea.”
(Sfântul Ioan Scărarul, Scara, XXVIII, 5-6, 8-11, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002

Memorabil indemn, ca omul sa nu faca pe desteptul in rugaciune! Scarnav pacat e acela de a ne semeti cand vorbim cu Cel ce S-a smerit pe Sine pana la moarte pe Cruce! Cel ce e cu adevarat doritor de a-L trai pe Dumnezeu, va imbratisa simplitatea, intelegand ca apropierea de El nu se petrece intru semetie.

[George.m]

Deosebit de interesand imi pare faptul ca Sfantul Ioan Scararul identifica rugaciunea cu Iisus Insusi:

Ridicandu-ne in picioare, sa ascultam pe aceasta imparateasa a virtutilor [rugaciunea] strigand si graind cu glas inalt catre noi: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati, si eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si veti avea odihna si vindecare ranilor voastre. Ca jugul Meu este bland (Matei 11, 29) si tamaduitor al unor mari greseli (Scara, Cuvantul XXVIII, c.2).


Conform Parintelui Staniloae, rugaciunea este identificata cu Iisus pentru ca aceasta este "insotire (amestecare) atat de deplina a sufletului cu Dumnezeu, ca nu se mai poate deosebi in ea lucrarea omului, de lucrarea lui Dumnezeu, nici subiectul omenesc, de subiectul dumnezeiesc. Aceasta, desigur, cand rugaciunea e concentrata intreaga spre Dumnezeu, cu uitarea tuturor celorlalte ganduri. Caci orice gand fiind numai al nostru, sau al nostru si al celui rau, ne desparte de Dumnezeu.

Iisus Se roaga in rugaciunea noastra si noi ne rugam in rugaciunea Lui. Sau, mai precis, Duhul lui Iisus. De aici sentimentul ca in rugaciune ne aflam in launtrul lui Dumnezeu, ca intr-un adapost linistitor.

In rugaciune, pe de o parte, vorbim cu Dumnezeu, pe de alta, Dumnezeu vorbeste in noi cu El Insusi. Prin aceasta, in ea suntem si uniti cu Dumnezeu si neconfundati cu El. Prin ea cerem si primim, sau avem in acelasi timp darul si puterea lui Dumnezeu. Aici isi arata eficienta concreta faptul ca Dumnezeu este si Tata si Fiu, sau Duh Sfant; sau Fiu facut om si avand unit cu Sine pe Duhul Sfant; Fiu unit prin intrupare cu noi si avand in Sine ca om si deci si noi in unire cu El pe Duhul Sfant.

[George.m]

Evagrie Ponticul evidentiaza ca ingerii lui Dumnezeu ne cheama la rugaciune si se roaga impreuna cu noi:
"Cunoaste ca sfintii ingeri ne indeamna la rugaciune si stau de fata impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi. Daca suntem cu nepasare si primim ganduri potrivnice, ii amaram foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atata pentru noi, iar noi nu vrem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi insine, ci dispretuind slujba noastra si parasind pe Stapanul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci" (Cuvant despre rugaciune, c.81, Filoacalia I).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Una e infatisarea celor ce se roaga, dar in acelasi timp felurita si deosebita. Unii se infatiseaza ca unui Prieten si Stapan, aducandu-I lauda si cererea pentru altii si nu pentru ei. Altii vin sa ceara bogatie si slava si indrazneala mai multa; altii, sa se roage sa fie desavarsit izbaviti de dusmanii lor. Unii cer sa capete o oarecare dregatorie; altii, desavarsita scapare de vreo datorie; altii, eliberarea din inchisoare; altii, iertarea de niscaiva vinovatii.

Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera. In al doilea rand, marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem cunoscut Imparatului toata cererea noastra. Chipul mai inainte aratat al rugaciunii noastre e cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului" (Sfantul Ioan Scararul, Scara, Cuvantul XXVIII, c.5, 6, in Filocalia IX).

Rugăciunea este paza neprihănirii, potolirea mâniei, înfrânarea mândriei, curăţirea de pomenirea răului, dezrădăcinarea pizmei, înlăturarea nedreptăţii, îndreptarea necredinţei. Rugăciunea este tăria trupurilor, belşugul casei, dreapta cârmuire a cetăţii, puterea împărăţiei, biruinţa în război, asigurarea păcii, împăcarea celor dezbinaţi, stăruinţa în împăcare.
Sfantul Grigorie al Nyssei accentueaza :

Rugăciunea este pecetea fecioriei, credinţa în căsătorie, arma călătorilor, păzitoarea celor ce dorm, îndrăzneala celor ce veghează, rodnicia plugarilor, izbăvirea celor ce călătoresc pe mare. Rugăciunea este apărătoarea celor duşi la judecată, uşurarea celor legaţi, odihna celor ce dorm, mângâierea celor întristaţi, veselia celor ce se bucură, mângâierea celor ce plâng, cununa celor ce se căsătoresc, sărbătorirea zilei de naştere, însoţitoarea celor ce mor. Rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, vederea celor nevăzute, dobândirea celor dorite, împreună-cinstirea cu îngerii, înaintarea în cele bune, risipirea relelor, îndreptarea păcătoşilor, bucuria de cele de faţă, arătarea celor viitoare.