Reglarea naturala a conceptiei

[andreicosmovici]

Dupa discutiile avute pana in acest moment, mă apropii de următoarea concluzie:

1. La nivel de intenție, prin practicarea abstinenței (complete sau periodice, după caz), ortodoxul și/sau catolicul știe prea
bine că, în acest fel, nu va mai avea copil. Chiar și abstinența completă a ortodoxului poate deveni periodică, în sensul reluării
ei, atunci când revine motivul pentru care a fost practicată inițial.

2. La nivel strict fizic, abstinența ortodoxă sau catolică se manifestă în același fel: se întrerupe complet legătura conjugală.

Este important să distingem cele două realități de mai sus, fiindcă ele arată că există conștiința unei cauzalități care să
permită unei familii ortodoxe sau catolice să pună problema amânării unei (noi) sarcini. Dacă nu ar fi așa, atunci nici BOR nu ar
mai fi permis nici un fel de motiv de amânare a unei sarcini, nici măcar prin abstinența totală, și nici BC nu s-ar fi pronunțat
asupra metodelor naturale, ambele obligând, în conștiință, la facerea nelimitată și necondiționată de prunci. Ori, acest lucru
nefiind valabil în acest moment, suntem îndemnați să reflectăm asupra responsabilității (de care vorbea AlinB mai devreme) pe care
Dumnezeu a pus-o între mâinile noastre, inclusiv la acest nivel.
Întrebarea care decurge firesc din acest punct este următoarea: cum putem ajunge, dacă este cazul, la distingerea între un caz
corect și justificat de amânare a unei sarcini, și un caz fals? Aici intră în joc formarea personală, gradul de înduhovnicire
șamd.

Dacă la nivel de intenție (fiindcă urmăresc evitarea unei sarcini), și la nivel de manifestare (fiindcă presupun lipsa completă a
întâlnirii conjugale), abstinența ortodoxă și catolică pot fi considerat identice, rămâne să reflectăm asupra motivelor pentru
care BC a considerat justificată, în caz de motive serioase, folosirea legăturii conjugale în perioada de infertilitate lunară a
femeii, în timp ce BOR a considerat justificată practicarea abstinenței absolute, pentru aceleasi motive. În această optică,
presupunând un motiv grav pentru care amânarea unei noi sarcini ar necesita trecerea unui an de zile, o familie ortodoxă va
trebui să se abțină complet, timp de un an de zile, de la relații conjugale, în timp ce o familie catolică nu va putea avea
relații conjugale decât în perioadele de infertilitate din cadrul unui ciclu. Când au statuat acest lucru, probabil că BC a avut
în vedere importanța inclusivă a actului conjugal pentru menținerea unității vieții de familie, și probabil că BOR a considerat că
menținerea unității vieții de familie se poate realiza și exclusiv într-un mod spiritual (abstinență + rugăciune), minimizând
importanța relațiilor conjugale în atingerea și menținerea acestei unități.