Antropologia (teologica) ortodoxa

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

o sa raspund insa rapid la o intrebare: omul a fost facut de Dumnezeu "cu mainile" Lui si nu a iesit din pamant ca animalele tocmai pentru ca Dumnezeu l-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa.

:) Asertiunea aceasta nu este pertinenta. Organismele au un inceput al existentei prin Cuvantul (Logosul, Fiul) lui Dumnezeu (caci Dumnezeu "a zis", "a rostit" si Cuvantul Sau este "viul si lucrator"), iar omul e facut doar de "mainile" lui Dumnezeu. Pai ce omul este inferior animalelor caci la crearea omului nu a participat Cuvantul lui Dumnezeu ci doar mainile Lui Dumnezeu? Doamne fereste!

a) In primul rand universul este in Dumnezeu si nu Dumnezeu este in univers. Asadar cate maini are Dumnezeu, cate degete la maini? (daca va place sa interpertati ad litteram Sfanta Scriptura)?
b) In al doilea rand oare "mana" este mai "importanta" ca manifestare a lucrarii decat Cuvantul, Fiul, Logosul? Membre (maini) au si animalele si lucreaza cu ele si isi fac culcusuri etc (spre exemplu castorul, sau coloniile de furnici...).
Care om sau animal poate crea prin cuvantul sau desi poate lucra cu mainile (mebrele)? Nimeni (nici ingerii) in afara de Dumnezeu nu poate crea prin Cuvant!

Antropologia (filocalica, academica) ortodoxa este inechivoca: viata duhovniceasca a omului (ce are efecte directe asupra cognitiei umane), urmare a harului Duhului Sfant este cea care face diferenta intre om si animale si nu MODUL in care a fost creat Adam din punct de vedere al vietii biologice (fiziologie).

Teologia patristica este inechivoca cand afirma ca: Omul lucreaza cu ajutorul mainilor si de aceea in sens metaforic Sfanta Scriptura vorbeste de Mainile lui Dumnezeu, pentru a arata lucrarea Lui si nicidecum pentru a indica prin aceasta ca Dumnezeu are maini, picioare, ochi, urechi...

În prealabil postat de Adrianna

Prin modul in care a fost creat a primit dimensiunea duhovniceasca suplimentara fata de animale care nu au primit asa ceva. Viata biologica insa au primit-o in acelasi mod si unii si altii de la Dumnezeu, este suflarea de viata. Asa cum animalele au iesit vii (biologic) din pamant tot asa si omul a iesit viu (biologic) din mainile lui Dumnezeu. In plus omul a iesit si viu duhovniceste pentru ca fusese sadita in el asemanarea cu Dumnezeu.

Din nefericire asertiunea dvs. este specifica creationismului "intelligent design" ce interpreteaza Sfanta Scriptura ad litteram.

Teologia academica contemporanta, fidela antropologiei patristice si filocalice respinge creationismul interpretat ad litteram (inclusiv "intelligent design").

In postarile de la inceputul topicului am prezentat explicatia elocventa a antropologiei filocalice ortodoxe (Sfantul Serafim de Sarov, Gheron Iosif) in care se precizeaza inechivoc faptul ca Adam a primit harul Duhului Sfant (viata duhovniceasca) ulterior momentului creatiei biologice (fiziologice), adica Dumnezeu nu lucra cu mainile si sufla suflarea de viata duhovniceasca in timp ce lucra trupul lui Adam din pamant; ci este vorba de doua evenimente disticte in crearea lui Adam: inceputul vietii biologice (specifice animalelor, momentul in care trupul a fost facut din tarana) si inceputul vietii duhovnicesti (momentul in care a primit suflarea de viata duhovniceasca). Iar din punt de vedere ontologic, antropologic, a treia etapa din crearea omului este cea mai importanta: intruparea Cuvantului (Logosului, Fiului) in om, pentru ca doar intru Hristos Iiisus prin harul Dhului Sfant omul este indumnezeit prin har si nu prin fire.

În prealabil postat de Adrianna

Am acum o intrebare: de unde ideea de a ne indumnezei? Si Eva a dorit sa se indumnezeiasca si rau a facut.

Consider ca va grabiti cu concluziile.
Adam si Eva stiau, erau constienti ca sunt creati, adica au un mod existenta (vietuire duhovniceasca evident) "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu" si NU identic fiintial cu Dumnezeu. Si ingerii buni au viata duhovniceasca asemenea lui Dumnezeu.
Diavolul a amagit pe Eva si Adam ca "vor fi ca Dumnzeu" adica asemenea si nu "identic".

Hristos Iisus ofera omului in dar indumnezeirea prin har, la care nici Adam si nici ingerii nu indreazneau sa cugete, gandeasca.

Astfel indumnezeirea este darul exclusiv al lui Dumnezeu pentru om, numai si numai intru Hristos Iisus. Omul poate accepta acest dar sau il poate refuza. Omul alege.

În prealabil postat de Adrianna

Daca insa Eva nu ar fi facut greseala, Hristos nu ar fi venit niciodata si ca atare indumnezeirea nu s-ar fi realizat, ar fi ramas toti pe treapta iluminarii (astept explicatii va rog despre aceasta treapta).

Noi oamenii gandim omeneste... insa Dumnezeu spune "gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre" (Isaia).
Mai intelept ar fi sa nu filozofam "ce ar fost daca..." "ce ar fi daca..." ci sa studiem, sa traim, scrierile filocalice care vorbesc duhovniceste despre aceste lucruri duhovincesti ce pot fi intelese evident duhovniceste.

Pe scurt, potrivit spiritualitatii ortodoxe, pe trapta iluminarii (contemplarii) omul intelege (are cognitie duhovniceasca specifica) prin conlucrare cu harul Duhului Sfant (de care este consitient) cauza si scopul creatiei (univers, organisme, "limbajul" animalelor...) dar inca nu "vede" duhovniceste "lumina necreata" a lui Dumnezeu (pe care Hristos Iisus a aratat-o la Schimbarea la Fata pe muntele Tabor), aceasta fiind posibila doar pe ultima treapta spirituala: desavarsirea (indumnezeirea).

În prealabil postat de Adrianna

In ceea ce ma priveste, eu nu indraznesc sa afirm indumnezeirea omului, care nu-i totuna cu a fi fiul lui Dumnezeu adoptiv. Chiar si numai idea de indumnezeire ma duce cu gandul la pagani si idoli. Imi cer iertare, dar asa simt.

Consider ca trebuie sa aveti in vedere hrana spirituala cu care va hraniti.

Teologia protestanta si neoprotestanta urmareste in principal doar asprectele juridice ale filiatiei divine, si nu cele duhovnicesti in care dragostea (emotiile si sentimentele duhovnicesti, cognitia duhovineasca) sunt baza filiatiei (firesti in cazul Fiului, Iisus Hristos) si adoptiei (oamenilor intru Hristos Iisus).

Teologia filocalica vorbeste de nemasurata iubire a lui Dumnezeu (atat reciproca in cazul persoanelor Sfintei Treimi) cat si iubirea pentru om (Ioan 3,16). (Recomand Pr.Prof Dumitru Staniloae - La inceput a fost iubirea)
Iubirea lui Dumnezeu pentru om nu poate fi inteleasa in sens juridic ci doar in sens Duhovnicesc. Astfel indumnezeirea trebuie analizata exclusiv prin prisma iubirii, deci cu cat avem mai multa iubire prin harul Duhului Sfant cu atat ea trebuie sa fie lucratoare in iubire pentru iubire spre slava Lui Dumnezeu ("Datori suntem noi cei puternici sa purtam suferintele celor neputiciosi").

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc mult

Consider ca nu aveti de ce sa multumiti. Lui Dumnezeu i se cuvine multumirea.

P.S. Sper ca si folositi ivatatura patristica si filocalica si nu doar o iscoditi.