Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

[Decebal]

Nu cred că am mers atât de departe încât să vorbesc despre inutilitatea preoţilor, chiar dacă mulţi preoţi au talentul de a se face inutili, inoportuni, deranjanţi şi chiar de-a dreptul disperanţi. Unii preoţi leagă blesteme asupra unor oameni fără măcar să îşi dea seama din cauza prea multei lor "competenţe". Aşa se poate întâmpla când sunt puşi să lucreze cu cele sfinte tot felul de ignoranţi, şpăgari, "competenţi", "iniţiaţi" şi alte specii triste de cântăreţi de strană promovaţi pe funcţii care nu sunt de nasul lor. Dacă se compară cum gândea un Ioan Chrisostom despre preoţie şi cum gândesc cântăreţii recenţi ai zilei de azi o să se observe o diferenţă extrem de mare. Unii dintre aceşti specializaţi în mânuirea cădelniţei chiar şi-o iau în cap şi vor să pună monopol pe lucrarea harului lui Dumnezeu, mulţi dintre ei răspândind mitul (lor preferat) că "harul vine numai prin sacramentele lor". Aşa vor ei să îi facă pe oameni să creadă. Ba chiar i-am auzit pe unii că lor le vine harul dacă fac tot felul de închinăciuni şi sărutări la icoane şi ştim din practica zilnică a bisericii ce obiceiuri şi tradiţii au unii, majoritari, de a face tot felul de închinăciuni superstiţioase pe la icoane "că poate aşa (simplu, fără prea mult efort spiritual, fără prea multă jertfă, fără prea multă cruce creştină) le vine harul". Mulţi şi-au cam luat-o în cap cu monopolizarea harului şi a relaţiei dintre credincioşi şi Dumnezeu. Ba am înţeles că ei au nişte canoane conform cărora numai ei, preoţii, ar avea voie să predice cuvântul lui Dumnezeu, adică ar vrea să pună monopol şi pe această lucrare.

Referinţe am dat, Palama, Simeon; alţii care se pricep la teologie pot să vă dea referinţe mai multe şi mai concrete, titluri, etc..