GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

Majoritatea oamenilor, arata studiile comportamentului si invatarii, nu trec direct de la lectura la comportament... Nu e omul asa de simplu!
Dimpotriva, unii citesc mii si mii de pagini pe o tema dar comportamentul ramane neastins. Valabil in orice domeniu, nu doar in teologie.
Si atunci, oamenii au creat o tehnologie a invatarii, pana la cele mai adinci, subtile, fine resurse ale fiintei.
Sunt mai multe trepte succesive: citire, analiza-cugetare-problematizare-observare etc. Toate astea sunt doar momentul de intrare, de receptare.
Apoi convorbiri, testari de ipoteze etc.
Apoi experimente practice, pe portii mici.
Apoi feedback de la practica, opinii, critici, indemnuri, sprijin etc.
Apoi iarasi practica, pe portii mici, treptat.
Si asa mai departe.

Am punctat doar, foarte pe scurt si nici macar sistematic, cum stau de fapt lucrurile in realitate (nu in fanteziile si dorintele noastre copilaresti).

In concluzie, comunicarea intre semeni este o conditie (veriga) de mare importanta pentru modificarea comportamentului. Cei ce au trait in pustie sau ganditorii tacuti si foarte reflexivi, nu au fost dintru inceput asa. Ar fi negat si incalcat legile dumnezeiesti ale dezvoltarii fiintei si ar fi esuat in nebunie sau pur si simplu ajungeau intr-un punct mort. Nu, nu asa au facut la inceput. Gasim in vietile sfintilor ca ei au avut o cateheza, o educatie bogata, ca au trait in obsti impreuna cu fratii, ca au desfasurat impreuna activitati formative etc. Nu erau autisti, nu le pica Duhul in cap asa dintr-odata, hodoronc-tronc.
De ce facem cateheza mereu in Biserica, sub toate formele? De ce nu tacem ca mutii, de ce nu ne acoperim ochii si urechile?
De ce ne marturisim (adica intram in comunicarea cu duhovnicul)?
De ce ne impartasim uniii altora experientele ziditoare sau pur si simplu necazurile, poticnelile, nelamuririle?
De ce nu o luam la fuga in mari pustietati, de cum auzim cuvantul?
De ce spunem ca Domnul si Apostolii au avut o "demnitate invatatoreasca"? De ce nu au tacut? De ce au comunicat?

Pentru ca nimic nu creste spontan in noi fara comunicare.
Comunica si beblusul, comunica si muribundul, comunica tot ce-i viu!

Cui i-e frica de comunicare? Pai...