Ratacirile parintelui Arsenia boca,dezvaluite de mari duhovnici !!!

În prealabil postat de Tartaruga

In nici un caz nu a incurajat Domnul inghitirea gratuita a nedreptatii. Si nici El nu a inghitit-o ci i-a spus pe nume in orice ocazie. Doar violenta fizica si insultele le-a interzis, nu si aratarea adevarului si cautarea dreptatii.

Eu ştiu că Domnul Iisus Hristos deşi a fost fără de păcat a fost osândit, batjocorit, bătut şi răstignit. Oare nu a primit El nedreaptatea? Şi calea pe care a mers Mântuitorul, nu este pe calea pe care ar trebui să mergem şi noi? ...atât cât ne este dat...

[DragosP]

În prealabil postat de zaharia_2009

NB: spuneti-mi va rog carei denominatiuni crestine apartineti ?

Adrianismul timpuriu.

În prealabil postat de DragosP

Adrianismul timpuriu.

:-)))

M-am distrat copios la această replică, una din cele două care m-au amuzat ieri...

[Tartaruga]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu ştiu că Domnul Iisus Hristos deşi a fost fără de păcat a fost osândit, batjocorit, bătut şi răstignit. Oare nu a primit El nedreaptatea? Şi calea pe care mers Mântuitorul, nu este pe calea pe care ar trebui să mergem şi noi? ...atât cât ne este dat...

Ovidiu, iti mai raspund doar la aceasta intrebare pe acest topic, nu am vazut-o inainte de a scrie ultimul mesaj. Domnul nu a primit niciodata nedreptatea la modul la care sa se faca ca nu o observa, ci a vorbit impotriva ei intotdeauna. Ceea ce a facut El a fost sa nu-i pedepseasca pe cei ce I-au vorbit urat si L-au batjocorit, si sa nu le raspunda cu aceeasi moneda, ci a preferat sa ii ierte. Insa de tacut nu a tacut niciodata, tocmai de aceea a fost batut si omorat, pentru ca nu tacea. Daca ar fi tacut si ar fi inchis ochii la toate nedreptatile, nimeni nu ar fi avut nimic cu El ci ar fi trait bine mersi pana la batranete. Si tot pentru ca cei ce Il urmeaza nu tac, la fel ca si El, ne-a prevenit ca vom fi urati asa cum a fost urat si El, pentru ca nu suntem din lume. Ca atare, si eu consider ca sufar nedreptatea, si nici eu nu doresc pedepsirea nimanui, ci sa se intoarca si sa fie vii cu totii, in Imparatie.
Ceea ce am inteles poate cel mai bine de aici este motivul pentru care primii crestini erau atat de rau tratati de pagani: pentru ca paganii erau idolatrii, nu vroiau sa lase pentru nimic in lume credintele lor idolatre si ca atare crestinii erau pentru ei ca un fel de amenintare pentru ca ii dovedeau in greseala. Cel care este cu constiinta curata nu rezista argumentelor atunci cand ele sunt adevarate. Idolatrii in schimb da, pentru ca iubesc mai mult convingerile lor proprii in ciuda oricarei evidente. Nu zic ca am vazut asta aici la nivelul la care exista la primii crestini, dar exista totusi o oarecare doza de idolatrie care nu se vrea dusa. Ok. in cazul asta, eu am inteles ceea ce era de inteles si ma retrag.
Multa pace!

În prealabil postat de Tartaruga

Ca atare, si eu consider ca sufar nedreptatea, si nici eu nu doresc pedepsirea nimanui, ci sa se intoarca si sa fie vii cu totii, in Imparatie.

S-ar putea să suferi nedreptatea nedrepăţii tale şi nu nedreptatea dreptăţii tale.

Daca pana si Parintele Arsenie Boca a ajuns sa fie tarat in mocirla vrajbei noastre atunci cu siguranta se intimpla ceva groaznic cu noi.Probabil ca satui sa ucidem ce a pus Dumnezeu in noi am trecut plini de ravna sa stingem si lumina recunostiintei ce ar trebui sa o avem in fata unui om al lui Dumnezeu.Este cutremurator,o evidenta a simptomelor decesului spiritual ce ne ajunge din urma,ca pana si memoria unui asemenea parinte este subiect de polemica si contestare.Sa ne ajute Dumnezeu pentru ca am inceput sa nu mai realizam ceea ce facem.Am terminat de luptat cu propriile patimi si caderi si ne-am pus pe curatat trairile parintelui Arsenie Boca.Inclin sa cred ca tot ce ni-se intimpla in tara asta,care pe zi ce trece pare decupata dintr-un film al absurdului grotesc,este o judecata a lui Dumnezeu pentru halul in care am ajuns.Polemica ce contorsioneaza spiritul(nu cea care-l ridica plina de mila,bandajand ranile si nu amputand satanic un membru ce poate fi vindecat),doar un mod al fiecaruia de a-si exterioriza proprii demoni,va castiga probabil si ultima farama de teren ramasa nesupusa colcaielii frustrarii individuale.Apoi sa incendiem si noi Roma cantand la harpa pt ca nebunu rade cu satisfactie in fata dementei finale.Este trist spre ce ne indreptam dar probabil ca trebuie sa vina si clipa cand vom culege roadele ratacirii noastre.Chiar cred ca o meritam.

[floricica]

[quote=Pelerin spre Rasarit;464276]Daca pana si Parintele Arsenie Boca a ajuns sa fie tarat in mocirla vrajbei noastre atunci cu siguranta se intimpla ceva groaznic cu noi.



Nu va necajiti. Nici un prooroc nu a fost bine primit in patria sa. Este adevarat ca doare rau dar noi stim ca va veni (pentru fiecare) si marea zi a aflarii adevarului. Pana atunci ne trebuie rabdare, nadejde, credinta, dragoste. Si multa grija sa stam cat mai departe de taciuni. La orice atingere si la cel mai mic contact cu ei te murdaresc. Si nu merita sa ne mai manjim haina si cu taciunii altora.
Cat despre soarta pe care o meritam, eu cred ca inca ne mai iubeste Dumnezeu pentru ca nu ne da ceea ce meritam cu adevarat. Inca!

[Eugen7]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Daca pana si Parintele Arsenie Boca a ajuns sa fie tarat in mocirla vrajbei noastre atunci cu siguranta se intimpla ceva groaznic cu noi.Probabil ca satui sa ucidem ce a pus Dumnezeu in noi am trecut plini de ravna sa stingem si lumina recunostiintei ce ar trebui sa o avem in fata unui om al lui Dumnezeu.Este cutremurator,o evidenta a simptomelor decesului spiritual ce ne ajunge din urma,ca pana si memoria unui asemenea parinte este subiect de polemica si contestare.Sa ne ajute Dumnezeu pentru ca am inceput sa nu mai realizam ceea ce facem.Am terminat de luptat cu propriile patimi si caderi si ne-am pus pe curatat trairile parintelui Arsenie Boca.Inclin sa cred ca tot ce ni-se intimpla in tara asta,care pe zi ce trece pare decupata dintr-un film al absurdului grotesc,este o judecata a lui Dumnezeu pentru halul in care am ajuns.Polemica ce contorsioneaza spiritul(nu cea care-l ridica plina de mila,bandajand ranile si nu amputand satanic un membru ce poate fi vindecat),doar un mod al fiecaruia de a-si exterioriza proprii demoni,va castiga probabil si ultima farama de teren ramasa nesupusa colcaielii frustrarii individuale.Apoi sa incendiem si noi Roma cantand la harpa pt ca nebunu rade cu satisfactie in fata dementei finale.Este trist spre ce ne indreptam dar probabil ca trebuie sa vina si clipa cand vom culege roadele ratacirii noastre.Chiar cred ca o meritam.

Subscriu asertiunii pertinente.