In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[editheraven]

Daca pamantul ar fi plat atunci centrul sau de inertie ar genera un camp gravitational neuniform (liniar dar neuniform) catre "capete". Astfel constanta acceleratiei gravitationale nu ar mai fi constanta [nici nu e CHIAR constanta, insa variatiile ii sunt infime].

[vsovivivi]

În prealabil postat de editheraven

Daca pamantul ar fi plat atunci centrul sau de inertie ar genera un camp gravitational neuniform (liniar dar neuniform) catre "capete". Astfel constanta acceleratiei gravitationale nu ar mai fi constanta [nici nu e CHIAR constanta, insa variatiile ii sunt infime].

Dar dacă ar fi sferic, după modelul planetar absurd că cică s-ar roti în jurul soarelui şi în jurul axei sale, atunci compunerea forţelor centrifuge n-ar trebui să facă să avem o gravitaţie diferită la ecuator faţă de poli şi la ecuator ziua faţă de noapte?

Practic gravitaţia nu este dată de învârtirea pământul căci pământul nu se învârte nici în jurul soarelui şi nici în jurul axei sale ci e dată de faptul că apele de sub cer curg în adunările lor formând mările ca să se arate uscatul. Şi cum tot ce există: pământul, pietrele, metalele, gazele, focul, cerul, fulgerul, şi lumina are la bază particula de apă iată că toate cele de sub cer intră în această cădere spre pământ, iar fiinţele şi corpurile cereşti care aduc din tăria cerului pe pământ, din credinţă care este şi ea făcută tot din apă, desparte apele de ape şi nu se mai duc la fund, nu mai cad şi nu mai coboară ci în funcţie de voia lor curată se deplasează în ce direcţie vor fără probleme.

Nu e niciun miracol aici ci tot trupul nepăcătos care este mai mult ceresc decât trupesc se ridică şi coboară căci în el legea cerească a sfinţeniei este mai puternică decât legea de sub cer, adică legea de curgere căreia oamenii de ştiinţă i-au spus gravitaţie, de parcă ar gravita ceva în jurul la altceva.

E simplu şi frumos, pământul semisferic şi plat denivelat deasupra e înconjurat de apele de jos, deasupra e cerul şi deasupra cerului sunt apele de sus, iar soarele şi luna şi stelele se mişcă prin cer pe deasupra pământului în mişcările lor.

Ovoidul imens are în partea de jos pământul şi mările, la mijloc cerul, soarele şi luna iar deasupra stelele şi în partea de sus apele de sus. De jur împrejurul lui avem necreatul, un nimic care nu există, şi care nu se poate vedea sau pipăi căci o graniţă dacă ar fi ea se vede şi se pipăie. Stelele se învârt în jurul axei stelei polare care este fixă faţă de pământ şi în jurul axei cereşti sudice unde nu avem o stea în centru. Cele două axe nu sunt paralele ci se unesc imaginar undeva deasupra pământului şi cerului. Stelele din nord se rotesc în jurul axei polare iar cele din sud, viceversa, în jurul axei cereşti sudice. Astfel prin mări, pământ, cele două axe şi apele de deasupra cerului se închide un circuit electro-magnetic gigant cu energie produsă de învârtirea stelelor, şi liniile de câmp din acest circuit imens fac să apară pe suprafaţa pământului forţe care orientează orice ac magnetic paralel cu liniile de câmp electro-magnetic şi astfel orice busolă arătă pe suprafaţa pământului şi a mărilor direcţia cea mai scurtă către cele două axe cereşti.

Acest ovoid este întreaga creaţie de la Adam şi Eva şi până acum, a tuturor celor ce se văd şi a tuturor celor ce nu se văd, iar cele ce nu se văd sunt mai veşnice decât cele ce se văd şi cele ce nu se văd se vor vedea şi ele cândva căci spre a fi văzute sunt ele create aşa după cum le lucrează Dumnezeu prin sfinţi spre a fi văzute.

Asta e tot, şi aşteptăm cu bucurie să ne facă sfânta Treime Cerul cel nou şi Pământul cel Nou în care va locui dreptatea.

[editheraven]

Nu e niciun miracol aici ci tot trupul nepăcătos care este mai mult ceresc decât trupesc se ridică şi coboară

De cand asta? De cand e trupul macar putin ceresc? Nici trupul si nici carnea nu vor mosteni cerul.


ci e dată de faptul că apele de sub cer curg în adunările lor formând mările ca să se arate uscatul

Asta poate fi usor demontata de faptul ca apele sunt neuniform distibuite pe suprafata Terrei insa acceleratia gravitationala da. Apoi, forta gravitationala, sau forta in general asupra unui corp este data de ce lege? Una in care Gravitatia e proportionala cu masele celor 2 corpuri si I.P. cu distanta dintre ele. In raport cu masa terrei, apa are doar 0.02% din masa totala a terrei. Asta inseamna ca acceleratia gravitationala efecutata de apa asupra terrei este zero. Dar acceleratia gravitationala exista. Dat fiind raportul de mai sus, ea este generata doar de masa terrei.


Dar dacă ar fi sferic, după modelul planetar absurd că cică s-ar roti în jurul soarelui şi în jurul axei sale, atunci compunerea forţelor centrifuge n-ar trebui să facă să avem o gravitaţie diferită la ecuator faţă de poli şi la ecuator ziua faţă de noapte?

Nu. De fapt la ecuator chiar e o gravitatie uspor diferita fata de poli. Insa : ce inseamna zi si noapte? Rotirea in jurul axei sale a terrei fata de soare. Deci diferenta de gravitatie ar fi data doar de diferenta de raza a terrei 'expusa soarelui' [dr]. Care este infima in raport cu masele celor 2 corpuri care sunt constante si distanta dintre cele doua care este imensa si constanta.

[vsovivivi]

Nu e niciun miracol aici ci tot trupul nepăcătos care este mai mult ceresc decât trupesc se ridică şi coboară

''De cand asta? De cand e trupul macar putin ceresc? Nici trupul si nici carnea nu vor mosteni cerul.''

Răspuns: Dintotdeauna în cel ce locuieşte dreptatea, iar răspunsul la a doua întrebare reiese din citatul bolduit care e similar afirmaţiei tale scripturistice dar care nu este înţeleasă corect de tine decât la modul harţei, certei, contrazicerii, pentru a da lecţii deşi Învăţătorul nostru e Unul: Hristos întru care locuieşte sfânta Treime.

ci e dată de faptul că apele de sub cer curg în adunările lor formând mările ca să se arate uscatul

''Asta poate fi usor demontata de faptul ca apele sunt neuniform distibuite pe suprafata Terrei insa acceleratia gravitationala da.''

Răspuns: Scriptura nu poate fi demontată (desfinţată) iar apele mărilor şi oceanelor sunt perfect distribuite în jurul pământului semisferic în funcţie de centrul de scurgere şi cădere aflat la ecuator şi de volumul şi forma pământului, rond în adînc şi plat denivelat la suprafaţă şi care păstrează forma rupturii apelor de ape la momentul creaţiei din ziua a doua, iar suprafaţa denivelată, munţii, dealurile, câmpiile, gropile, adâncurile mărilor păstrează chipul despărţirii apelor de ape şi a apelor de sub cer din care s-a format căci aşa s-au format formele de relief şi nicidecum aşa cum prezintă explicaţioniştii ştiinţifici. Deci toate apele (tot ce este creat) curg uniform accelerat sub cer spre un punct aflat undeva sub ecuator.

''Apoi, forta gravitationala, sau forta in general asupra unui corp este data de ce lege? Una in care Gravitatia e proportionala cu masele celor 2 corpuri si I.P. cu distanta dintre ele. In raport cu masa terrei, apa are doar 0.02% din masa totala a terrei. Asta inseamna ca acceleratia gravitationala efecutata de apa asupra terrei este zero. Dar acceleratia gravitationala exista. Dat fiind raportul de mai sus, ea este generata doar de masa terrei.''

Răspuns: Nu s-a demonstrat în spaţiu, în cer, existenţa forţei de atracţie dintre corpuri, dintre mase, ci este o iluzie, o minciună în care cred toţi fără probleme, ci doar pe pământ avem deaface cu ''gravitaţia'', cu scurgerea apelor greşit extrapolată universal prin legea atracţiei universale, şi cum toate conţin apă inclusiv pietrele, metalele, gazele, focul, fulgerul, cerul, credinţa, toate cad sub cer pe pământ şi se duc la fund. Masa terrei este calculată în modelul planetar, ca planetă în modelul lor absurd deci este un calcul greşit iar apa nu este cu mult mai uşoară ca piatra sau metalul sau pământul căci un decilitru este un kilogram iar apa sper că ţi-e clar că e mai multă decât pământul, măcar în partea de deasupra. Chestia cu acceleraţia gravitaţională efectuată de apă asupra pământului n-am prins-o, poate vrei să spui de căderea corpurilor pe mări... e clar că e la fel cu cea pe pământ deci e clar că referitor la formula mincinoasă cu atracţia dintre corpuri apele imense induc aceiaşi atracţie deci nici în priceperea pe modelul lor nu excelezi dacă neglijezi masa mărilor. Apoi spui de acceleraţia gravitaţională care este definită de căderea corpurilor ca mişcarea accelerată produsă de un câmp constant cu forţă constantă, deci nu ştiu ce are asta de-aface cu neglijarea apei. Probabil vrei s-o defineşti cu legea atracţiei corpurilor în care forţa variază funcţie de distanţă, care ţi-am zis că e o minciună, nu există atracţie în spaţiu între corpuri, n-au putut demonstra, şi chiar dacă ai lăsa să cadă două bile într-un tub vid ele ar trebuie să se apropie în cădere dacă ar exista forţe de atracţie după legea de atracţie a maselor. Nu se întâmplă asta. Iar dacă tu scoţi masa imensă a apei mărilor şi oceanelor din formulă înseamnă că stai foarte prost cu rigurozitatea şi socoteşti şi judeci după bunul plac neglijând şi rotunjind nu cu foarte puţin ci aiurea, lucru care n-are deaface cu dreapta socotinţă! Practic tu crezi într-un model fals şi spui că apa e doar la suprafaţa pământului adâncă de câţiva metri şi deci e neglijabilă. După modelul lor ia şi tu o sferă şi calculează volumul apei şi apoi al pământului şi mai vorbim. Nu uita că sunt zone unde nu s-a atins fundul mărilor şi poate sfera are la interior apă şi nu pământ căci şi miezul incandescent e doar o ipoteză scoasă pe baza vulcanilor şi al izvoarelor termale.

Dar dacă ar fi sferic, după modelul planetar absurd că cică s-ar roti în jurul soarelui şi în jurul axei sale, atunci compunerea forţelor centrifuge n-ar trebui să facă să avem o gravitaţie diferită la ecuator faţă de poli şi la ecuator ziua faţă de noapte?

''Nu. De fapt la ecuator chiar e o gravitatie uspor diferita fata de poli. Insa : ce inseamna zi si noapte? Rotirea in jurul axei sale a terrei fata de soare. Deci diferenta de gravitatie ar fi data doar de diferenta de raza a terrei 'expusa soarelui' [dr]. Care este infima in raport cu masele celor 2 corpuri care sunt constante si distanta dintre cele doua care este imensa si constanta.''

Răspuns: manifeşti aceiaşi neglijenţă şi aproximări făcute din pix.
Ba nu e nicio diferenţă decât de direcţie a forţei astfel că pendulul focault nu mai are balans conic floral ci se mişcă într-un singur plan, deci e clar că acolo se adună apele, iar în rest ele se scurg dinspre poli spre ecuator căci direcţia gravitaţiei fiind oblică bagă pendulul focault în oscilaţie florală, conică.

Păi dacă avem legea atracţiei maselor, şi avem forţa centrifugă ziua la ecuator într-un sens şi viceversa noaptea, iar mişcarea eliptică, oare asta n-ar trebui să influenţeze compunerea forţelor astfel ca rezultanta să fie oscilatorie? Crezi că e neglijabil să aduni la o forţă ce variază cu distanţa între corpuri o forţă centrifugă noaptea şi apoi s-o scazi ziua la ecuator? Gândeşte-te la raza pământului şi la raza elipsei soare-pământ şi la vitezele tangenţiale şi vei constata cât de mare ar trebui să fie efectul şi de vizibil. Nu te amăgi cu neglijenţa dând crezare absurzilor. Oricât de mică ar fi oscilaţia ea ar trebui să poată fi pusă în evidenţă prin ceva. Deci e clar că modelul planetar heliocentric, PS, e absurd. Practic în realitate avem o forţă de scurgere numită de ei greşit gravitaţie, exact identică pe suprafaţa pământului cu foarte mici variaţii şi doar la ecuator direcţia e perfect ortogonală pe suprafaţa pământului, în rest are o direcţie oblică pusă în evidenţă prin pendulul Focault. Iar dacă pământul ar fi sferic n-ar trebui să avem decât de jur împrejur o forţă gravitaţională ortogonală cu suprafaţa sferei şi pendulul focault să oscileze într-un plan şi nu conic floral.

Iar dacă mergi din aproape în aproape în centrul sferei, cum ar trebui să fie gravitaţia la centru? E normal ca în centru să avem gravitaţie zero şi brusc la un milimetru de centru să avem o forţă constantă orientată spre centru? Şi dacă ne ridicăm din centru să avem gravitaţie constantă pe verticală? Căci în centru forţele se compun şi se anulează, deci în jurul centrului am avea forţe de atracţie foarte mici pe baza atracţie universale căci ele se compun faţă de masa din stânga şi din dreapta dar practic câmpul gravitaţional are forta constantă spre adâncime. Deci e absurdă gravitaţia ca în centru forţele să fie nule, anulându-se reciproc, şi cu atât mai mult e absurd să explicăm cu legea atracţiei universale căci dacă ar fi valabilă, atunci corpurile de pe suprafaţa pământului aflat noaptea la ecuator ar trebui să fie mai uşoare faţă de ele însele ziua căci apare o schimbare de distanţă dintre corpul de pe suprafaţa pământului şi soare, deci din forţa dintre pământ şi corp trebuie scăzută o forţă proporţională cu cubul diametrului pământului. Şi mai departe, dacă soarele are o gravitaţie rezultată din legea atracţiei universală, atunci ea e funcţie de distanţă şi nu constantă şi cu toate astea nu apar variaţii vizibile, perceptibile nici când la ecuator eşti pe o parte sau alta a pământului în condiţiile în care apare o modificare a distanţei cât diametrul pământului sau cu apropierea sau depărtarea pe elipsa de rotraţie a pământului în jurul soarelui, iar dacă te deplasezi pe verticală spre fundul pământului atracţia rămâne constantă referitor la atracţia dintre pământ şi corp deşi distanţa variază, şi atunci cum se explică imponderabilitatea la nivelul sateliţilor geostaţionari când echilibrul forţelor e perfect deşi noaptea la ecuator ar trebui să fie alte forţe faţă de ziua la ecuator în condiţiile în care satelitul se mişcă odată cu pământul căci e geostaţionar, deci forţa centrifugă este egală cu atracţia gravitaţională, cum atunci nu-l mişcă nici prezenţa lunii sau a soarelui când e deasupra sau când e interpus pământul între satelit şi soare sau lună?

Deci fiasco total... nu se pot explica toate astea decât prin credinţa în falsitatea legii atracţiei universale, căci oricum ea n-a fost pusă în evidenţă de nimic, decât explică ei mereu că atracţia dintre corpuri ar sta la baza gravitaţiei şi de acolo modelele planetare şi solare... când defapt singura explicaţie este scriptura: apele de sub cer curg în jos şi cele rele curg cu atât mai mult în jos, devin tot mai grele cu cât sunt ape păcătoase şi mândre, căci cele rele nu pot sta decât sub cele bune oricât ar voi ele să se aşeze deasupra... credinţei.

Cam asta...

[vsovivivi]

Vi se pare vouă că Luna şi Soarele sunt sferice, aveţi pofta de a crede în născocirile care completează şi adaugă la forme, sau scot, căci ele sunt defapt semisferice deoarece la eclipsa de soare nu avem preţ de o fracţiune de secundă lumină deloc ci întuneric complet, lucru imposibil dacă am avea două sfere, căci lumina reflectată din partea rondă a lunii ar forma o coroană luminoasă în jurul lunii neluminate din pricina eclipsei.

Practic avem deaface cu două semisfere care la eclipsă de soare formează o sferă perfectă, iar distanţa dintre ele e mică.

E greu de crezut dar nu poate fi decât aşa.

Pământul este şi el semisferic, rond spre fundul apelor şi plat denivelat deasupra iar mărginirea întărită din adânc este cu necreatul care nu există, cu nimicul şi întunericul de neînchipuit, adică în jos este oprită puterea de creaţie şi închipuire astfel că nimicul de dedesubt nu poate fi umplut nici cu spaţiu şi nici cu materie, cu nimic creat şi astfel avem impresia că ar sta pe ceva dar defapt stă pe nimic, adică nu există ceva pe care să stea, nici spaţiu, nici materie, nimic şi totul de deasupra se adună undeva jos ca într-un vas conic rond, un sector sferic. Deasupra pământul e plat şi denivelat astfel că el are chipul apelor care s-au rupt de ape căci din apele de jos rupte de apele de sus s-a format pământul când s-a format şi apoi ele s-au scurs spre acel punct, adunându-se de jur împrejur în jurul pământului semisferic rond în adânc şi plat denivelat la suprafaţă.

Deci nu este vorba de nicio curbură a spatiului-timp din pricina masei care să explice existenţa câmpului gravitaţional, căci soarele sau luna ar trebui să influenţeze un satelit geostaţionar ce se află în echilibru perfect ci este vorba că apele din cer nu curg iar cele de sub cer curg spre jos ascultând de Dumnezeu şi cele rele care nu ascultă de Dumnezeu curg dedesubtul tuturor apelor de jos deşi îşi încoardă mândria păcatelor ca să fie ele mereu deasupra iar apele bune şi pline de credinţă se ridică singure deasupra deoarece în ele locuieşte legea cerului, sfinţenia, rugăciunea, dreptatea, smerenia, adevărul şi nu slava deşartă. Deci fără niciun efort apele bune merg pe cer şi pe apele rele, nu este o minune sau o grozăvie în asta ci este o certificare a legii cereşti care locuieşte în ele, ascultarea de Dumnezeu cu sfinţenie le conferă această proprietate de a nu mai fi supuse curgerii şi căderii sub apele de jos.

[editheraven]

Oscilatia pendulului Foucault este generata de miscarea de roatie a terrei. Miscarea sa este determinata doar de latitudinea la care este "amplasat".


"iar dacă te deplasezi pe verticală spre fundul pământului atracţia rămâne constantă referitor la atracţia dintre pământ şi corp deşi distanţa variază,"

Asta demonstreaza ca diferentele de raza intre noapte si zi fata de soare nu modifica semnificativ forta.

Ba nu e nicio diferenţă decât de direcţie a forţei astfel că pendulul focault nu mai are balans conic floral ci se mişcă într-un singur plan

Normal ca nu e, asta am si incercat sa zic. Diferenta de raza este infima, aproape inexistanta. Dar este o diferenta intre graviatia de la poli si cea de la ecuator.

[Eugen7]

În prealabil postat de editheraven

Dar este o diferenta intre graviatia de la poli si cea de la ecuator.

Nu confunda te rog forta gravitationala cu forta coriolis... si nici campul gravitational cu gravitatia. Acceleratia gravitationala are aceeasi valoare in jurul pamantului intrucat este cauzata de curbura spatiu-timpului...
Acceleratia coriolis insa are valori diferite la ecuator si poli...

Forta Coriolis:
http://ro.wikipedia.org/wiki/For%C8%9Ba_Coriolis
"Din cauză că suprafața Pământului se rotește cu o viteză mai mare în apropierea Ecuatorului decât la poli, forța Coriolis care ia naștere este mai slabă la Ecuator și crește spre poli."

Acceleratia gravitationala:
http://www.scientia.ro/stiinta-la-mi...ra-in-vid.html
Principiul echivalentei (masa inerțială a unui corp este identica cu masa gravitațională), din TR afirma ca "acceleraţia obiectelor lăsate în cădere liberă este identică cu acceleraţia gravitaţională, cu valoarea de 9,8 m/s2. Masa, mărimea ori forma obiectelor nu apar ca factori în descrierea mişcării obiectelor."

Principiul echivalentei
http://ro.wikipedia.org/wiki/Princip...ivalen%C8%9Bei
câmpul gravitațional al planetei Pământului are aceeasi accelerație gravitațională g = 9,81 m/sec˛. Orice om spre exemplu, din acest camp gravitational se va simți atras spre centrul Terrei, simțindu-și greutatea proprie G egală cu m * 9,81 N.

P.S. Draga editheraven, te rog cu toata onestitatea nu imi mai pierde vremea cu ceea ce nu trebuie (raspunsul la ineptiile si elucubratiile cu pretentii fie stiintifice fie filozofice) ale unora...
"nu dati cele sfinte porcilor" de ce? pai "porcii nu stiu decat sa se tavaleasca in noroiul ignoranei atat ei cat si tot ce le este dat lor".

[vsovivivi]

editheraven:
Oscilatia pendulului Foucault este generata de miscarea de roatie a terrei. Miscarea sa este determinata doar de latitudinea la care este "amplasat".

Adică tu spui că mişcarea pendulului lui Focault care dacă te depărtezi de ecuator intră în oscilaţie conică florală se datorează mişcării de rotaţie a pământului în jurul soarelui? Păi după cum se ''ştie'' din modelul lor planetar heliocentric nici ecuatorul nu este tot timpul anului la cea mai mică distanţă de soare decât la mijlocul primăverii sau al toamnei căci în celelalte zile face şi el un unghi, căci aşa explică ei apariţia anotimpurilor, iar dacă ar fi aşa, atunci că te afli pe ecuator sau undeva la o distanţă de el tot nu te afli pe locul unde distanţa este minimă faţă de soare, deci pendulul lui focault ar trebui să oscileze conic floral şi la ecuator. Lucru fals! Pendulul nu oscilează decât la ecuator într-un plan deoarece doar acolo este ortogonală forţa gravitaţiei pe suprafaţa pământului astfel că nimic nu-i impune o deviaţie ce îl bagă în oscilaţii conice florale.

"iar dacă te deplasezi pe verticală spre fundul pământului atracţia rămâne constantă referitor la atracţia dintre pământ şi corp deşi distanţa variază,"

Asta demonstreaza ca diferentele de raza intre noapte si zi fata de soare nu modifica semnificativ forta.

Cum o să demonstreze aşa ceva? Defapt demonstrează că atracţia universală a corpurilor este o lege falsă, căci ea stipulează că modificarea forţei este proporţională cu cubul distanţei dintre corpuri. Iar că nu se modifică forţa de greutate dacă te afli la ecuator ziua faţă de noapte, nici dacă eşti într-un satelit geostaţionar aflat într-un echilibru perfect implică concluzia că soarele şi luna nu atrag nimic deoarece satelitul rămâne fix, la aceiaşi distanţă de pământ, deci nu există nicioforţă de atracţie între soare şi pământ sau lună sau satelit. Şi încă ceva, cum poate explica cineva că pământul rămâne la aceiaşi distanţă de soare pe traiectoria eliptică neinfluenţată de lună chiar dacă luna se învârte în jur pământului şi odată e mai aproape de soare şi odată mai departe făcând ca binomul pământ-lună să-şi modifice distanţa faţă de soare a centrului de masă şi greutate al ansamblului lună-pământ, deci legea atracţiei universale ar implica apariţia unei forţe care ar apropia ansamblul pământ-luna de soare întrucât distanţa dintre soare şi centrul de masă şi greutate al ansamblului pământ-lună variază deşi pământul se mişcă pe aceiaşi elipsă, adică ar trebui ca forţa să fie constantă dacă ne-am lua după traiectorie dar ea ar trebui să fie şi când mai mare când luna e pe partea opusă faţă de soare şi când mai mică atunci când e între pământ şi soare. Deci nu se poate explica nimic cu legea atracţiei universale între corpuri şi cu modelul heliocentric şi planetar. Sunt nişte plăsmuiri absurde şi penibile pînă la urmă.

Ba nu e nicio diferenţă decât de direcţie a forţei astfel că pendulul focault nu mai are balans conic floral ci se mişcă într-un singur plan

Normal ca nu e, asta am si incercat sa zic. Diferenta de raza este infima, aproape inexistanta. Dar este o diferenta intre graviatia de la poli si cea de la ecuator.

Adică nu e dar e? Ce rază? Păi ei spun că pământul e turtit la poli deci dacă distanţa e mai mică până în centrul pământului ar trebui ca la poli să avem o forţă gravitaţională mult mai mare, căci e vorba de distanta diferenţă ridicată la cub după formula atracţiei universale!

Apoi au scos că e vorba de curbarea spaţiului şi că el fiind curb din pricina masei, corpurile cad din pricina curbării spaţiului de parcă ar fi apărut o fundătură, o groapă conică pe care coboară corpurile, ca să-şi scoată o explicaţie care să-i scape de absurdul şi de contradicţia evidentă şi de imposibilitatea susţinerii reciproce dintre teorii care unele pe altele se anulează şi se desfinţează în loc să se completeze şi să se demonstreze reciproc.

Deci după ei spaţiul e curb până aproape de zona de imponderabilitate unde stau sateliţii fără să fie atraşi, fără să alunece pe curbura spaţială spre centrul unde se concentrază masa pământului. Atunci cum explică ei mişcarea lunii în jurul pământului, a pământului în jurul soarelui dacă dispare curbura şi alunecarea în zona imponderabilităţii? Adică iar apare mai încolo şi iar dispare şi tot aşa ca nivelurile de energie, aşa să fie şi la curbură? Adică spaţiul nu se curbează uniform şi continuu? Defapt spaţiul nu se curbează deloc din pricina masei căci atunci în zonele cu masă mai concentrată, munţi de fier sau plumb ar trebui să avem curburi mai abrupte adică forţe gravitaţionale mai mari şi acceleraţii mai mari din pricina curburii mai abrupte, dar aşa ceva nu se observă nicăieri! Deci sunt minciuni, teorii, speculaţii, adică încercări nefericite ale ştiinţificilor de a combate scripturile în mod ştiinţific şi de a explica realitatea, însă toate sfârşesc în contradicţii infernale între atâtea teorii care se anulează unele pe altele căci unele demonstrează absurdul altora şi invers, iar oamenii neştiutori cred şi le cumpără cărţile şi formulele explicative şi pierd ani mulţi studiindu-le păcălelile iluzioniste prin tot felul de facultăţi pe bani mulţi. Rezultatul e nul la tot circul ăsta sau mai rău fac bombe şi distrugeri în masă şi viclenii şi tiranii şi speculări şi sclavii tot mai perverse.

Până la urmă toate teoriile oamenilor păcătoşi se vor prăbuşi neîndoielnic oricât se luptă ei la nesfârşit ca să le coasă cu aţă albă unele de altele şi oricât se străduie să le unifice în teorii unitare şi general valabile! Nu le credeţi căci sunt minciuni, prostii, deşertăciuni, speculaţii şi elucubraţii ce vă bagă în mândrii şi desfrânări fără să fiţi conştienţi, fără să vă daţi seama.

Adevărul e simplu şi e scris în scripturi, apele de sub cer curg şi se adună în adunările lor formând mările şi toate cele create ce se văd sunt făcute din apă şi conţin apă, deci ele cad pe pământ sub cer cu atât mai mult cu cât nu au în ele legea cerului, ascultarea de Dumnezeu şi sfinţenia Lui, căci dacă ar avea vre-un obiect mai multă sfinţire s-ar ridica exact ca norii cerului şi ar pluti pe aripile vântului fără probleme. Deci CREDINŢA este puterea de a birui şi a nimici atracţia şi puterea deşartă a gLumii de jos, a tuturor celor ce se află sub soare, sub cer, care se distrează în mocirla lăcomiei, banului, păcatului şi mândriei, acolo unde viermele nu mai moare şi se laudă suit pe tron, pe munte, pe funcţie întru deşertăciunea deşertăciunilor, împrăştiind şi dezbinând inima omului pe tot felul de lucruri gLumeşti date de lucru din tată în fiu întru râvna morţii cu chip uman, cu chip rău ascuns sub înveliş colorat cu un rost serios şi responsabil. Defapt aceiaşi râvnă deşartă îi păcăleşte pe toţi şi se cred ei că ei vor găsi şi vor elibera pe om de problemă şi nemulţunire când defapt ca într-un nisip mişcător cu cît se zbat mai tare se afundă căci nu caută să se ţină cu nădejde şi siguranţă de mâna întinsă de Hristos care merge liniştit pe toate apele.

Practic tot ce se rupe de Dumnezeu se usucă şi moare şi apoi arde cu foc greu şi atârnă tot mai jos şi apoi se duce exact ca o apă de plumb la fund, ca gunoiul puturos şi dezvelit şi măcinat şi pus pe platbanda ce duce direct în iad de către efa care e pusă acolo de Dumnezeu spre distrugerea casei unde locuieşte nedreptatea oricât ar întreţine-o omul şi ar îmbrăca-o cu podoabele şi mătăsurile bisericeşti. Iar mlădiţele ce rămân întru Dumnezeu alea şi dacă mor se înalţă şi trăiesc în veşnicie căci sunt vii chiar dacă ar fi murit, fiindcă tot cel ce ascultă de glasul Domnului şi aduce roadă nu poate decât să învie şi să fie viu în veşnicie, biruind nu numai gLumea şi curgerea apelor de sub cer ci şi timpul căci se înveşnicesc ele sfinţind ziua şi clipa prin hărnicie şi odihnă asemenea Domnului care locuieşte întru ele.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de vsovivivi

[...]cum se explică imponderabilitatea la nivelul sateliţilor geostaţionari când echilibrul forţelor e perfect deşi noaptea la ecuator ar trebui să fie alte forţe faţă de ziua la ecuator în condiţiile în care satelitul se mişcă odată cu pământul căci e geostaţionar, deci forţa centrifugă este egală cu atracţia gravitaţională, cum atunci nu-l mişcă nici prezenţa lunii sau a soarelui când e deasupra sau când e interpus pământul între satelit şi soare sau lună?

Bravo, domnule V.! Ai pus punctul pe i. Îi aşteptăm pe suporterii PS cu explicaţii jdiindzifice de mare clasă.

Asta apropo de GPS.

...ca unii au ramas la nivelul Bibliei, exact ca la tara. Da, ii respect mult mai mult pe oamenii cu 0-2 clase, decat pe intelectualii/afaceristii fara Dumnezeu, care traiesc, spiritual vorbind, chiar mai jos ca vitele din grajdurile sus-numitilor oameni simpli, insa taranii SUNT NASCUTI TARANI. Nu sunt niste intelectuali care, de dragul nostalgiei pentru provocari si explicatii paradoxale, isi arunca studiile si discernamantul in Recycle Bin, numind, probabil, in forul lor interior, acesta cripto-suicidara (din pdv duhovnicesc) actiune un fel de "metanoia". Taranii au fost dintotdeauna asa. Si cinste lor pentru asta! Caci bunicii si strabunicii tuturor provin de la tara. Oamenii aceia, nu invata, livresc/carturareste vorbind, mai mult decat stiu deja. Insa, la acest nivel, au atins un echilibru, pe care orasenii/intelectualii cu nelinisti cautatoare dureroase si vane nu il vor avea niciodata. Una e sa fi crezut doar ce iti spun si repeta simturile, biblia si popa toata viata, si peste asta, sa fii un om exemplar, si alta e sa arunci la gunoi stiinta, cultura, si bunul-simt empiric, zicand ca astfel te simplifici metanoic si devii ca venerabilii tai stramosi. Fals! Daca sunt facute cu binecuvantarea lui Dumnezeu, deopotriva adevarata eruditie si adevarata ignoranta (adica, native si sincere fata de Dumnezeu si sine) pot fi ajutatoare la mantuire. Florin-Ionut, intelegi nuanta? Refuz sa cred ca nu.