Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[stefan florin]

În prealabil postat de andreicosmovici

Eu cred ca subiectul este foarte clar. Nu am o bază scriptică pentru ceea ce spun, dar cred că aceasta există, din ce rezultă din discuţiile pe care le am cu unii, cu alţii. Dar vă întreb: cum să procedeze o familie care îşi doreşte un copil, dar ar fi prudent să aştepte, să spunem, două luni de zile până ce mama trebuie să termine un tratament care ar fi foarte toxic pentru făt? Să ignore orice risc medical şi să aibă relaţii conjugale? Sau să se abţină total, şi să reia relaţiile conjugale după terminarea tratamentului?

amice, in primul rand trebuie sa te gandesti daca Dumnezeu a dat o astfel de porunca si anume cea a abstinentei.
Dumnezeu nu a dat în Biblie o astfel de poruncă. Nicaieri in Biblie NU gasim asa ceva.
Când Dumnezeu vorbeşte despre datoria soţilor de a întreţine relaţii sexuale cu partenerul sau partenera de căsătorie, spune:
Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă. (1 Corinteni 7:3-6)
Când spune Apostolul Pavel că este o îngăduinţă şi nu o poruncă, se referă la decizia de a întrerupe pentru o perioadă hotărâtă de ambii soţi raporturile sexuale pentru a se îndeletnici cu postul şi cu rugăciunea. Atenţie, aceasta este o îngăduinţă şi nu o poruncă. Dacă soţul şi soţia sunt de acord şi doresc să se abţină de la relaţii intime pentru perioada postului şi a rugăciunii pot să o facă, dar dacă cel puţin unul din ei nu se simte confortabil să ia această hotărâre, celălalt nu o poate impune ci trebuie să-şi îndeplinească datoria de soţi şi în timpul postului şi al rugăciunii.
Abstinenţa de la relaţii sexuale cu soţul sau soţia nu este înfrânare a poftelor pentru că întreţinerea unei relaţii sexuale sănătoase cu soţul sau soţia este o datorie, lăsată de Dumnezeu

În prealabil postat de stefan florin

Dacă soţul şi soţia sunt de acord şi doresc să se abţină de la relaţii intime pentru perioada postului şi a rugăciunii pot să o facă, dar dacă cel puţin unul din ei nu se simte confortabil să ia această hotărâre, celălalt nu o poate impune ci trebuie să-şi îndeplinească datoria de soţi şi în timpul postului şi al rugăciunii.

Mai nou vorbim de confort în ortodoxie. Păi frate postul e post nu CONFORT. Dacă zămislirea de prunci în zilele de post nu e permisă, cu atât mai mult este împreunarea având drept scuză "confortul soţului". “Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

Şi ca să înţelegi şi mai bine Mântuitorul a spus: "Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine". Bineînţeles că nu este vorba de sabie împotriva aproapelui, ci de sabie împotriva păcatului. Cât de folos ne-ar fi să înţelegem acest cuvânt.

Sf Apostol Pavel spune: "Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12). Dacă nu toate sunt de folos, atunci de ce mi-ar fi de folos păcatul înaintea lui Dumnezeu pentru a îndeplini dragostea faţă de soţ? Vezi cum ne punem noi pe primul loc înaintea lui Dumnezeu?

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mai nou vorbim de confort în ortodoxie. Păi frate postul e post nu CONFORT. Dacă zămislirea de prunci în zilele de post nu e permisă, cu atât mai mult este împreunarea având drept scuză "confortul soţului". “Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

Şi ca să înţelegi şi mai bine Mântuitorul a spus: "Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine".

Sf Apostol Pavel spune: "Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12)

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

[Demetrius]

În prealabil postat de stefan florin

amice, in primul rand trebuie sa te gandesti daca Dumnezeu a dat o astfel de porunca si anume cea a abstinentei.

Da, a dat: abstinenta=infranare.
--------------------------------------------

În prealabil postat de stefan florin;

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

Ca sa fie corect, in citatul de mai sus trebuie sa folosesti muulte ghilimele.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...estina&page=12

Am mai scris şi pe alt topic, cerându-vă părerea, de fapt argumentele privind ideea că sexul între soţi trebuie să aibă ca prim (sau unic?! ) scop naşterea de prunci...
Eu am găsit în cartea lui Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (recunosc că nu o consider chiar o carte de căpătâi, dar poate fi un punct de plecare...) consideraţii contrare ideii de mai sus:


Putem vorbi de necumpatare sau, mai precis, de rea folosire, atunci cand omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobandirea placerii legate de ea, atunci cand face din placerea sexuala un scop in sine, ceea ce este un lucru pervers si patologic din mai multe motive. Mai intai, se neaga una dintre principalele meniri ale functiei sexuale, cea mai vadita si care este inscrisa in insasi firea ei: procrearea. Astfel, Sfantul Maxim spune ca, indeobste, viciul "este o judecata gresita cu privire la intelesurile lucrurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" si, de pilda, "cand este vorba despre femeie, judecata dreapta cu privire la impreunare trebuie sa vada scopul ei in nasterea de prunci. Deci cel care urmareste placerea greseste in judecata socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Asadar, unul ca acesta face rea intrebuintare (abuzeaza) de femeie impreunandu-se cu ea".
Aceasta menire, chiar fireasca cum este, nu este nici singura, nici cea mai importanta. Pentru speta umana, procrearea poate aparea mai curand ca un rezultat firesc al unirii sexuale, decat ca scopul ei. Unirea sexuala este in primul rand unul dintre modurile de unire ale barbatului cu femeia, una dintre manifestarile iubirii ce si-o poarta unul altuia, ea exprima aceasta iubire pe un anumit plan al fiintei lor, cel trupesc. Cea dintai tinta a unirii sexuale este iubirea si multele binefaceri de ordin spiritual pe care omul le poate dobandi prin ea, in sanul casatoriei binecuvantate si in legatura cu alte moduri de unire conjugala. Trebuie totusi sa precizam ca iubirea conjugala, in viziunea crestina, este privita ca unire a doua persoane - adica a doua fiinte privite in intregul lor, pe de o parte, si in natura lor spirituala, pe de alta -, in Hristos, in vederea ajungerii in imparatia cerurilor, unire pecetluita in ceea ce priveste natura si menirea ei de harul Duhului Sfant, dat prin taina cununiei. Aceasta conceptie subordoneaza unirea sexuala, ca si toate celelalte moduri de unire dintre soti, dimensiunii spirituale pe care o au fiinta si iubirea lor. Trebuie, de aceea, ca unirea sexuala sa fie precedata in chip fiintial de unirea spirituala, cea care ii confera sens si valoare, numai asa respectandu-se finalitatea ei, si cea a naturii fiintelor pe care le pune in legatura.

Nu vreau să încing spiritele, nu sunt pentru desfrânare, dar conform apostolului Pavel unirea trupească între soţi este binecuvântată atunci când cei doi "se învoiesc"... pentru că ei se iubesc (cel puţin aşa se presupune)... nu se pomeneşte nimic despre naşterea de prunci...

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...estina&page=12

Am mai scris şi pe alt topic, cerându-vă părerea, de fapt argumentele privind ideea că sexul între soţi trebuie să aibă ca prim (sau unic?! ) scop naşterea de prunci...
Eu am găsit în cartea lui Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (recunosc că nu o consider chiar o carte de căpătâi, dar poate fi un punct de plecare...) consideraţii contrare ideii de mai sus:

Cu cuvinte frumoase se poate justifica orice.
Nu cred ca un autor oarecare ar trebui luat la intamplare autoritatea ultima in domeniu, doar pentru ca ne place ce spune.

Lucrurile sunt simple cred eu - scopul primar este nasterea de prunci, ce este in plus nu este un pacat major dar nici un lucru binecuvantat.
Este tolerabil avand in vedere nivelul spiritual al celor doi (sau chiar a unuia dintre ei) dar trebuie sa existe aspiratie pentru ceva mai mult.

Desigur, vorbim aici de ce se intampla in cadrul casatoriei.

[Demetrius]

În prealabil postat de stefan florin;

spune undeva in Biblie ca barbatul trebuie sa se impreuneze (sa faca dragoste) cu sotia lui doar pentru a face copii si apoi GATA-abstinenta totala, NU se mai impreuneaza cu ea?

Spune undeva in Biblie ca e mai bine sa nu se impreunze deloc, adica abstinenta totala.

În prealabil postat de AlinB

Cu cuvinte frumoase se poate justifica orice.
Nu cred ca un autor oarecare ar trebui luat la intamplare autoritatea ultima in domeniu, doar pentru ca ne place ce spune.

Lucrurile sunt simple cred eu - scopul primar este nasterea de prunci, ce este in plus nu este un pacat major dar nici un lucru binecuvantat.
Este tolerabil avand in vedere nivelul spiritual al celor doi (sau chiar a unuia dintre ei) dar trebuie sa existe aspiratie pentru ceva mai mult.

Desigur, vorbim aici de ce se intampla in cadrul casatoriei.

Îţi mulţumesc pentru răspuns! Nici eu nu îl consider pe autorul respectiv o "autoritate ultimă în domeniu", dar m-am bucurat să văd şi un alt punct de vedere. În luna decembrie a anului trecut am încercat să primesc un răspuns la obiect de la duhovnicul meu, nu teoretic, ci referitor la mine, dar replica sa a fost "ocolită"... Sau, poate, referitoare la esenţă şi nu la amănunte.
Recunosc că sunt depăşită de subiect, şi pun asta pe seama măsurii mele "necorespunzătoare".

În prealabil postat de stefan florin

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

Şi de ce dragoste vorbeşti? Poţi să-mi spui tu că-L iubeşti pe Dumnzeu când nici măcar un post nu-l putem ţine? Îţi iubeşti tu aproapele săvârşind împreună cu el păcatul?

Şi cum îţi înfrânezi pofta? Nu prin răbdare? Nu prin abstinenţă? Sau relaţiile conjugale nu ţin de poftă?

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi de ce dragoste vorbeşti? Poţi să-mi spui tu că-L iubeşti pe Dumnzeu când nici măcar un post nu-l putem ţine? Îţi iubeşti tu aproapele săvârşind împreună cu el păcatul?

Şi cum îţi înfrânezi pofta? Nu prin abstinenţă? Sau relaţiile conjugale nu ţin de poftă?

Da, Ovidiu, poti iubi pe Dumnezeu desi NU POTI sa tii postul. E cu totul posibil si mai ales e destul de frecvent. Ca nu e dragoste desavarsita, de acord. Dar cine e in stare de dragoste desavarsita fata de Domnul, de postire pana la sange? Putini, foarte putini pamanteni...
Si invers, poti sa tii postul ceva de speriat, dar sa nu-l iubesti pe Domnul ci pe tine, marele postitor... Atentie la asta, un picut, iti mai cer: POATE E O NEBUNIE dar eu as recomanda unui mare "postitor", cand e vadita oarecare trufie acolo, sa procedeze invers! Sa se "desfraneze"! Ca sa-si taie voia, adica, si mai degraba sa lucreze altceva, de pilda sa ia lectii de umilinta pe ici pe colo sau lectii de generozitate etc.
Pentru unii e usor sa tina post (sunt si chestiuni de tip de personalitate, de pilda personalitatea anancasta e prin natura ei auto-constrictiva, cu reduse impulsuri spre desfatare, cu severitate de sine) insa e tare greu sa fie calzi si generosi in relatii. Pentru altii e greu sa tina post, din varii motive, insa sunt oameni saritori, sunt mari sufletisti. Oare nu avem nevoie si de astfel de oameni? Ce s-ar face lumea fara cei saritori la greu?
Important e ca omul sa fie cu inima si gandul la Hristos si sa isi treaca singur, in cercetarea de sine, neimplinirile ca act de pocainta si sa aiba oarecare ingaduinta cu sine si desigur cu altii, vazind la sine ca nu e mereu la indemana sa fii virtuos. Astfel cu vremea se mai fac si progrese, prin lucrarea harului in om.
Dar cine poate sa posteasca in tandem cu altele, tot duhovnicesti, foarte bine!
In fine, e treaba de duhovnic, pana la urma... Ca fiecare cu sufletul si tainitele lui... Nu putem sa punem reguli generale ca pe o obligatie strictaca devenim nerealisti, nedrepti...

P.S. Da, incerc mereu sa tin cont ca altii nu sunt ca mine si viceversa. Tocmai de aceea nu insist decat pana la un punct si prefer, in schimb, sa subliniez ca exista multa variatie/diversitate impreuna cu o anumita unitate.