Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Miha-anca

Au existat multi sfinti, care au fost casatoriti, dar din cate am citit, acestia au ajuns la sfintenie si indumnezeire abia dupa ce sotia sau sotul au murit, iar ei, liberi de orice legatura trupeasca, s-au putut concentra asupra dragostei lor pentru Dumnezeu. Primul, care imi vine in minte, este Sf. Luca al Crimeei, dar sunt si altii.

Aici s-ar putea să nu ai dreptate. Nu vreau să intru în amănunte.

În prealabil postat de ovidiu b.

Aici s-ar putea să nu ai dreptate. Nu vreau să intru în amănunte.

Nu am spus ca trebuie sa cerem moartea partenerei sau a partenerului, ci totul se inscrie in iconomia lui Dumnezeu. Sa Il judecam si pe El pentru acest lucru? Nu, nicidecum.

Nu uita de cel mai frumos exemplu Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. Eu au trăit în curăţie trupească şi sufletească. Nu a fost nevouie ca unul să moară şi celălalt să se sfinţească, ci s-au sfinţit împreună, prin conlucrarea lor. Şi câte exemple am putea lua noi de la aceşti doi sfinţi...

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu uita de cel mai frumos exemplu Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. Eu au trăit în curăţie trupească şi sufletească. Nu a fost nevouie ca unul să moară şi celălalt să se sfinţească, ci s-au sfinţit împreună, prin conlucrarea lor. Şi câte exemple am putea lua noi de la aceşti doi sfinţi...

Iarta-ma, dar nu e bun exemplul, caci altceva aveau de implinit Sf. Ioachim si Ana. Daca unul dintre ei ar fi murit, cum s-ar mai fi putut naste Maica Domnului. Dumnezeu a pregatit nasterea Maicii Domnului inca de la caderea lui Adam si a Evei din rai. A curatat 14 generatii, pentru ca Maria sa se nasca curata, avand un singur pacat: cel adamic, pe care il au toti oamenii.

Eu am vorbit de sfinţenie şi cum au trăit...nu de ce au avut ei de indeplinit...dar mai bine să renunţăm la ideiele astea...putem foarte oşor greşi...sau se poate înţelege altceva.

[Demetrius]

În prealabil postat de Miha-anca

...A curatat 14 generatii, pentru ca Maria sa se nasca curata, avand un singur pacat: cel adamic, pe care il au toti oamenii.

Eu ma gandesc ca Sf Maria s-a nascut fara acel pacat adamic;ce altceva ar putea insemna imaculata conceptie?

[andreicosmovici]

Din cate inteleg, in afara posturilor / sarbatorilor, un sot si o sotie ortodocsi au doar zilele de luni, marti si joi pentru relatii sexuale. Este adevarat?

Sunt doua chestiuni fundamentale, inca nelamurite mie. Va rog sa ma ajutati cu raspunsuri. Voi fi direct, ca sa nu pierdem vremea.

1. Postul (respectiv abstinenta sexuala) sunt o conditie pentru mantuire? Cu alte cuvinte, daca respect poruncile lui Dumnezeu (este vreuna care stabileste relatie directa intre post si intrarea in imparatia lui Dumnezeu?), si totusi nu reusesc / nu gasesc de cuviinta sa fac efortul de a posti / de a ma abtine de la relatii sexuale in perioadele recomandate de Biserica, voi pierde in mod cert mantuirea?

2. O chestiune mai fină, inca nu am primit raspuns care sa ma lamureasca. Se vorbeste de pacatul contraceptiei, aici incluzandu-se metoda abstinentei periodice (prezentă in interiorul BC). Dar se exclude metoda abstinentei totale (prezenta in interiorul BOR), ca fiind singura acceptata cand nu doresti / nu poti avea copii, motivul fiind ca prin abstinenta totala, esti constient ca renunti (din motive obiective) atat la posibilitatea de a concepe, cat si la plăcerea asociată actului sexual.

Doua chestiuni, pentru această întrebare nr. 2:
- eu am argumentat, in primul rand, ca metoda abstinentei periodice nu este contraceptivă. Indiferent dacă este acceptată sau nu, totuşi metoda abstinentei periodice integrează un dat de la Dumnezeu: alternanţa perioadelor de infertilitate şi infertilitate din cadrul unui ciclu. Mai precis, cuplul observă (deci nu face activ nimic) aceste perioade, conform unor reguli clare, şi ştie când este soţia fertilă, şi când nu. Deci, chiar dacă dau mare atenţie argumentelor ortodoxe cu privire la problema generală a abstinenţei, şi încerc să le înteleg rostul, şi chiar să le aplic în viaţa personală, nu înţeleg de ce se face confuzie între metodele contraceptive efective (contra - ceptive, adică intervin într-un fel sau altul în funcţionarea corpului feminin), şi metoda abstinenţei periodice, pe care o mai putem numi şi metoda observaţiei perioadelor de fertilitate şi infertilitate. Observi ceva (se intervine cu ceva, dacă observi?), şi apoi acţionezi, dar nu la nivelul funcţionării corpului. Asta face diferenţa.

- am mai spus un lucru. Dacă mergem cu adevărat pe mâna lui Dumnezeu, atunci nu se mai justifică nici abstinenţa periodică (BC), nici cea totală (BOR). Ori e, ori nu e. Adică, ori ne încredem cu adevărat în Dumnezeu, şi ţinem doar perioadele oprite, iar în rest nu ne mai întrebăm dacă putem / este momentul potrivit să (mai) avem copii, ori trăim cu teamă, cu necredinţă, cu credinţă adaptată sentimentelor noastre, rezultând de aici abstinenţa totală (BOR) şi cea periodică (BC). Dar nu, există un "ceva" care ne spune că Dumnezeu nu ne-a creat roboţi, ci liberi, deci parteneri în opera mântuirii. Aşadar, la nivel de intenţie, există similitudine în BOR şi BC în privinţa ideii că pot exista motive serioase, pentru care un cuplu creştin să-i spună lui Dumnezeu: Doamne, noi ne dorim să fim instrumentele tale, dar trecem printr-o perioadă prin care considerăm că nu vom fi în stare să ne ocupăm de o nouă viaţă. Ajută-ne să trecem de această perioadă, ca să putem da, din nou, viaţă unui nou suflet, spre mântuirea acestuia şi spre Slava Ta.
Bun, deci aşa s-a ajuns atât la abstinenţa totală (BOR), cât şi la cea periodică (BC). Atenţie, după părerea mea, acestea două nu sunt contraceptive. Există însă diferendul dintre BOR şi BC la nivelul plăcerii. BC a considerat firesc să integreze datul natural (deci de la Dumnezeu), conform căruia femeia are perioadă fertilă şi infertilă în cadrul unui ciclu. BC a stat şi a reflectat, şi s-a gândit dacă nu cumva această perioadă este lăsată de Dumnezeu tocmai pentru momentele când cuplul, neputând să aibă un copil în acel moment (vedem că şi BOR admite acest principiu), să poată totuşi să-şi exprime iubirea prin intermediul relaţiilor conjugale.
Nu doar că BOR înfierează plăcerea în sine, dar nici relaţiile conjugale în sine nu sunt departe, fiindcă (se spune) sunt rezultatul căderii din rai, deci manifestarea relaţiilor conjugale este ea însăşi o consecinţă a păcatului, deci ar trebui aruncată cât mai departe şi cât mai des cu putinţă. Dar iată că, "din păcate", naşterea de prunci a fost rânduită de Dumnezeu să aibă loc totuşi prin intermediul relaţiilor conjugale, atât de puse sub semnul întrebării.

Deci, ce facem (intreabă poetul )?... Eu sunt de părere că abstinenţa reprezintă ajutor în vederea mântuirii, şi nu o condiţie a mântuirii. Sunt conştient de consecinţele păcatului originar, dar încerc să nu confund această realitate cu inteligenţa lui Dumnezeu, care ştie de ce a creat lumea aşa cum este. Aici se încadreaza şi alternanţa de perioade de fertilitate şi infertilitate din cadrul unui ciclu feminin. Totul este să nu exagerăm, să nu uităm că scopul nostru este mântuirea, şi că trebuie să facem orice ca să nu o pierdem. De aici până la a blama plăcerea în sine, sau chiar actul sexual, cred că este cale lungă. Dimpotrivă, îmi pare atât de minunat că Dumnezeu a dat oamenilor posibilitatea să-şi exprime (doar intre soţ şi soţie, evident) iubirea într-un mod atât de intim, care pe de-asupra reprezintă şi contextul în care Dumnezeu permite crearea unui nou suflet, încât găsesc logic faptul că tot Dumnezeu a lăsat să existe perioade de fertilitate / infertilitate la femeie, in cadrul unui ciclu. Cred că Dumnezeu a ştiut că vor fi momente când nu ne vom putea asuma rolul de părinţi ai unei noi vieţi, dar a ştiut şi că exprimarea iubirii prin relaţii conjugale este extrem de importantă pentru unirea dintre soţ şi soţie, şi pentru bunul mers al familiei. BC nu încetează însă să atragă atenţia că datul acesta natural, de la Dumnezeu, al alternanţei de perioade fertile şi infertile nu trebuie să se transforme într-o metodă de control al naşterilor. Aici intervine libertatea fiecăruia, consistenţa vieţii spirituale, modul în care înţelege să folosească ceea ce Dumnezeu a lăsat.

[Decebal]

În prealabil postat de andreicosmovici

... metoda abstinentei totale (prezenta in interiorul BOR), ...

Încă o dată, domnule Cosmovici, puteţi să ne spuneţi de unde aţi scos asta cu abstinenţa totală prezentă în BOR?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de andreicosmovici

1. Postul (respectiv abstinenta sexuala) sunt o conditie pentru mantuire? Cu alte cuvinte, daca respect poruncile lui Dumnezeu (este vreuna care stabileste relatie directa intre post si intrarea in imparatia lui Dumnezeu?), si totusi nu reusesc / nu gasesc de cuviinta sa fac efortul de a posti / de a ma abtine de la relatii sexuale in perioadele recomandate de Biserica, voi pierde in mod cert mantuirea?

Postul este materie gravă. Porunca postului este poruncă a Bisericii. Aceasta nu înseamnă că ar avea o importanţă mai mică pentru mântuire decât poruncile lui Dumnezeu, ci înseamnă că, în vreme ce Biserica nu are mandat de a modifica în vreun fel poruncile lui Dumnezeu, ea are suveranitate (care tot de la Dumnezeu vine) în privinţa poruncilor ei. Unele sunt neschimbabile, nemutabile. Celelalte sunt schimbabile, mutabile. Este ca şi când aţi întreba: "pot să-l moştenesc pe tata, dacă nu l-am supărat pe tata, ci pe mama ?". Vă răspund că tata se supără ori de câte ori o supăraţi pe mama şi că, dacă o supăraţi pe mama, singura posibilitate de a-l moşteni pe tata este să vă împăcaţi cu el. De aceea, cunoscând predispoziţia oamenilor de a neglija poruncile Bisericii, preotul întreabă adesea la spovadă: "aţi ţinut post?", "aţi fost prezent la Sf Liturghie duminicile?".

Prin urmare, fiind materie gravă, încălcările disciplinei postului au nevoie, spre remisiunea păcatului, de spovadă. Iar spovada, ca să fie bună, include hotărârea de a posti pe viitor.

Doua chestiuni, pentru această întrebare nr. 2:
- eu am argumentat, in primul rand, ca metoda abstinentei periodice nu este contraceptivă. Indiferent dacă este acceptată sau nu, totuşi metoda abstinentei periodice integrează un dat de la Dumnezeu: alternanţa perioadelor de infertilitate şi infertilitate din cadrul unui ciclu. Mai precis, cuplul observă (deci nu face activ nimic) aceste perioade, conform unor reguli clare, şi ştie când este soţia fertilă, şi când nu. Deci, chiar dacă dau mare atenţie argumentelor ortodoxe cu privire la problema generală a abstinenţei, şi încerc să le înteleg rostul, şi chiar să le aplic în viaţa personală, nu înţeleg de ce se face confuzie între metodele contraceptive efective (contra - ceptive, adică intervin într-un fel sau altul în funcţionarea corpului feminin), şi metoda abstinenţei periodice, pe care o mai putem numi şi metoda observaţiei perioadelor de fertilitate şi infertilitate. Observi ceva (se intervine cu ceva, dacă observi?), şi apoi acţionezi, dar nu la nivelul funcţionării corpului. Asta face diferenţa.

Aţi observat în mod just că metoda abstinenţei nu este contraceptivă. Deci, ea nu este păcat intrinsec. Pe de altă parte, îmi pare din aceste cuvinte (coroborate şi cu alte postări) că dv faceţi următoarele două confuzii:
-ceva, pentru a fi păcat, nu este neapărat o acţiune. Sunt păcate comisive, dar sunt şi păcate omisive. Poţi ajunge în iad făcând ceva rău, sau poţi ajunge în iad nefăcând ceea ce ar trebui să faci. Prin urmare, metoda abstinenţei nu este contraceptivă nu fiindcă ar avea caracter omisiv, pe când alte metode sunt astfel deoarece ar avea caracter comisiv, ci din alte motive.

-aplicarea abstinenţei poate fi păcat al contracepţiei nu din cauză că metoda ar fi păcătoasă, ci din cauză că intenţia poate fi, în absenţa unor motive grave, păcătoasă. Cei care citesc superficial documentul "Humanae vitae" care clarifică aceste aspecte morale sunt înclinaţi să neglijeze condiţia "motive grave", astfel ajungând la păcat nu prin metodă, ci prin intenţie.

Prin urmare,
-folosirea contraceptivelor este păcat din cauză că metoda este ilicită (cu observaţia că păcatul este consumat la contactul matrimonial sub contraceptive şi nu la priza contraceptivelor) şi intenţia nu mai contează când vorbim de păcate intrinseci: poate să fie o intenţie minunată, dintre acelea cu care este pavat iadul.
-folosirea abstinenţei poate fi păcat dacă nu există motive grave pentru ca un cuplu să se ferească de o sarcină, situaţie pe care o numim "intenţie contraceptivă".

Practic, un cuplu de buni creştini ar trebui să se întrebe o dată pe lună: "oare avem noi vreun motiv special, serios, pentru care să ne ferim de un copil luna aceasta ?". În caz de dubiu asupra caracterului serios (grav) sau nu al motivului, ar trebui întrebat duhovnicul, fiindcă nici doctorii nu îşi sunt buni doctori lor înşile.

[Demetrius]

În prealabil postat de andreicosmovici

1. Postul (respectiv abstinenta sexuala) sunt o conditie pentru mantuire?

Categoric.

În prealabil postat de andreicosmovici

2. O chestiune mai fină, inca nu am primit raspuns care sa ma lamureasca. Se vorbeste de pacatul contraceptiei

De ce se gandeste omul la contraceptie cand are erectie?

În prealabil postat de andreicosmovici

Dimpotrivă, îmi pare atât de minunat că Dumnezeu a dat oamenilor posibilitatea să-şi exprime (doar intre soţ şi soţie, evident) iubirea într-un mod atât de intim...

Iubirea nu se exprima prin orgasm; aia nu-i iubire, e pervertire. Oare crezi ca filmele porno vor sa exprime iubirea?