O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Intre fericirea de pe pamant si fericirea din Rai este nu numai o deosebire de grad (de "intensitate a fericirii") ca sa zic asa, ci o deosebire de natura: fericirea de pe pamant este o fericire naturala, pe cand fericirea din rai este o fericire supranaturala. Sau, cum s-a mai spus, o "fericire infuza". Atunci cand spiritul nostru se va impartasi din "pleroma" divina, nu va mai fi loc de nicio suferinta. Nu vom suferi la cunosterea suferintei celor din iad mai mult decat sufera Dumnezeu cu care vom fi in partasie.

Asta spun si sfintii si invatatura, in Rai nu mai e durere sau suferinta, e doar bucurie. Chiar am citit ca in Rai, desi fiecare va avea o slava deosebita, cineva nu se va simti dezamagit ca altii au o slava mai mare, fiecare va avea o stare de fericire la nivelul la care se afla.

http://www.ovrlnd.com/Universalism/U...yclopedia.html

http://christianspiritualism.org/dow...versalism.html

http://chriscarrollsmith.blogspot.ro...h-fathers.html

http://www.christianspiritualism.org...iversalism.htm

Cam despre asta este vorba, ca solutie intrezarita de mai multi ganditori, dinlauntrul si dinafara Bisericii, la aceasta problema dureroasa si profund umana.

[MihaiG]

În prealabil postat de celestial_pottery

http://www.ovrlnd.com/Universalism/U...yclopedia.html

http://christianspiritualism.org/dow...versalism.html

http://chriscarrollsmith.blogspot.ro...h-fathers.html

http://www.christianspiritualism.org...iversalism.htm

Cam despre asta este vorba, ca solutie intrezarita de mai multi ganditori, dinlauntrul si dinafara Bisericii, la aceasta problema dureroasa si profund umana.

Mulţumesc. Problema este că universalismul nu este acceptat nici de BO, nici de BC.

Se pare că există oameni pentru care credinţa şi religia trebuie neapărat să implice existenţa chinurilor veşnice - ei nu-L pot concepe pe Dumnezeu separat de această idee monstruoasă.

[ioanna]

Credeti ca diavolul este supus unui chin vesnic, neputand iesi din starea de nedeplina personalizare, neputandu-se imbogati (spiritual)?

[MihaiG]

În prealabil postat de ioanna

Credeti ca diavolul este supus unui chin vesnic, neputand iesi din starea de nedeplina personalizare, neputandu-se imbogati (spiritual)?

Nu.

Mai nuanţat: în momentul actual, nu mai cred în ceea ce creştinismul (ortodox, catolic, protestant etc.) înţelege prin "diavol".

[ioanna]

În prealabil postat de MihaiG

nu mai cred în ceea ce creştinismul (ortodox, catolic, protestant etc.) înţelege prin "diavol".

Adica? Nu credeti in existenta raului ci in absenta binelui?

[MihaiG]

În prealabil postat de ioanna

Adica? Nu credeti in existenta raului ci in absenta binelui?

Nu cred în existenţa unei personificări a răului. Rău facem cu toţii. Dar facem şi bine. Este o problemă de echilibru.

[AlinB]

În prealabil postat de MihaiG

Nu.

Mai nuanţat: în momentul actual, nu mai cred în ceea ce creştinismul (ortodox, catolic, protestant etc.) înţelege prin "diavol".

Si asta este parte a dilemei. Poate de fapt cauza majora.

Si anume, crestinismul care a devenit mai mult un concept, secatuit de parti esentiale si fata de care mai exista doar o aderenta formala.

Nu e in firea omului asa cum a fost creat de Dumnezeu sa iubeasca raul, si implicit personalizarea acestuia in diverse persoane.

Daca iubim pe cineva si ii dorim mantuirea, s-ar putea ca:

1. Sa aiba lucruri demne de iubit si atunci, este posibil ca prin ele sa-si gaseasca mantuirea.

2. Sa nu aiba acele lucruri, sau sa le aiba intr-o cantitate nesemnificativa in raport cu mantuirea dar datorita subiectivismului nostru si mai ales a faptului ca nu cunoastem o iubire mai buna, sa avem impresia ca acel atasament afectiv este iubire autentica.

In orice caz, judecati de genul "cum ar putea cel din Rai ...cel din Iad" sunt superficiale pentru ca cel care il credem demn de Rai s-ar putea sa nu ajunga acolo si cei care ii credeam vrednici de Iad la fel.

Daca putem accepta ca omul poate deveni personificarea binelui, nu stiu de ce respingem ideea ca poate fi si o intrupare a raului, mai ales ca avem exemplul diavolului - aceeasi versatilitate morala, chiar ca si stare/natura a fiintei.

Si e cam dificil sa iubesti o intrupare (autentica) a raului (cine poate spune ca iubeste pe diavol?) decat poate Sfintii (insa atentie, subiectul iubirii diavolului - ca personificare absoluta a raului nu prea e vehiculat deci..) insa doar ne imaginam cum ar fi (cateodata cu false impresii de sine), ca de ajuns acolo mai greu.

Apoi, lucrurile difera..pana la Parusie lucrurile se mai pot schimba, dupa..fiecare merge in eternitate cu alegerile sale si cu firea care si-au construit-o prin aceste alegeri, cei mantuiti se vor bucura de o iubire desavarsita si impartasita, cum ar putea exista o relatie de iubire cu cei care au respins iubirea, avand acest lucru adanc intimparit in fiinta lor?

Atunci lucrurile nu vor mai fi ca acum, si-si, ci ori-ori.

Compasiunea va exista - poate, dar compasiunea n-a fost niciodata o piedica in calea fericirii ba chiar dimpotriva.

Dar aceste explicatii sunt pur intelectuale..fara practica credintei si har, problema nu poate fi abordata altfel decat cu dezolare si prea putina speranta.

[leonte]

În prealabil postat de AlinB

Si asta este parte a dilemei. Poate de fapt cauza majora.

Si anume, crestinismul care a devenit mai mult un concept, secatuit de parti esentiale si fata de care mai exista doar o aderenta formala.

... iar cel mai esential aspect al credintei si traditiei ortodoxe romane este credinta in diavolul. Sa credem, fratilor, in diavolul si in puterea lui cea nemasurata, e drept, ceva mai mica decat a lui Dumnezeu, dar infinit mai mare decat a omului.
Si cine este in puterea diavolului? Tot omul care nu vine la biserica si nu face parastase si celelalte corespunzatoare datinilor.
Sunt unii care sunt blanzi si morali, dar tot in puterea diavolului sunt pentru ca nu vin la biserica noastra. Ce conteaza ca nu se sfadesc, ca nu insulta, ca sunt calmi si cu mult bun simt? La urma urmei indreptarul spovedaniei nu intreba despre bunul simt, dar despre mersul la biserica da.

Iarta-ma Aline, dar nu ma pot abtine sa nu ma opun idolatriei si superstitiilor!

Oare stii tu cine a fost Lucifer in istorie, de unde vine numele lui si ce cult l-a folosit prima data?