O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Cornel Urs

cei mantuiti nu-i vad pe pacatosi, ca sa le fie mila de ei.

Prietene, s-a întors roata: dar cu Luca 16 cum rămâne?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de UNNOOM

Cand am citit intrebarea asta, ma intreb daca faci sau pe prostu' cu mine!

Nu fac, ci chiar sunt! Mă poți lumina, sau...

În prealabil postat de MihaiG

O întrebare, cred eu, legitimă, plecând de la câteva dogme ale religiei creştine şi de la o situaţie ipotetică, dar cu mare grad de probabilitate:

X ajunge în Rai, se mântuieşte. Aceasta presupune fericirea veşnică.

X a avut familie, prieteni, cunoştiinţe. Ca atare (şi cu atât mai mult cu cât s-a mântuit, deci a fost bun creştin), X i-a iubit pe toţi aceşti oameni - cu dragoste de fiu, de soţ, de părinte, sau de prieten.

O parte (chiar şi numai unul) din membrii familiei lui X nu se mântuieşte - deci ajunge în Iad, la pedeapsa veşnică.

Întrebarea: Cum poate X să fie veşnic fericit în Rai, dacă o persoană pe care a iubit-o (tată, frate, fiu, fiică) se chinuie pentru întreaga veşnicie în Iad ?

Nota bene, ipoteza mea se referă la situaţia de după Judecata de obşte, atunci când, conform învăţăturii ortodoxe, nu mai este posibilă nicio schimbare în situaţia de fapt - cine e damnat, rămâne damnat.

Rugăminte - vă rog să trataţi întrebarea mea cu seriozitate. Este o problemă care mă macină la modul real şi serios.

Intrebarea e cine se poate considera demn de RAI, noi trebuie sa fim smeriti si sa nu ne gandim ca il meritam, pana si faptul ca ne punem problema dovedeste cat suntem de mandri.

În prealabil postat de osutafaraunu

Nu fac, ci chiar sunt! Mă poți lumina, sau...

Esti in stare sa argumentezi afirmatia ta ca este convenabil o oarecare "perpelire chinuitoare" a pacatosilor inainte ca ei sa moara?

În prealabil postat de osutafaraunu

Din perspectiva lor e convenabil - ca să zic așa...

Si inca ceva!
Cand imi dai reply, nu mai adu in actualitate chinul vesnic fiindca nu despre el discut cu tine (asa ca sa nu mai divaghezi atat)! Despre asta da reply altora!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de UNNOOM

Esti in stare sa argumentezi afirmatia ta ca este convenabil o oarecare "perpelire chinuitoare" a pacatosilor inainte ca ei sa moara?

Pare-se totuși că altceva am spus... ce să mai argumentez? Ai afirmat că "Nici macar din perspectiva umana a celor mantuiti care devin nemuritori nu conteaza diferentele... ", iar eu am spus că mersi fain, le dă mâna să le fie totuna! Normal că e nu contează diferențele... nu sunt în pielea lor... Asta e tot.

În prealabil postat de UNNOOM

Si inca ceva!
Cand imi dai reply, nu mai adu in actualitate chinul vesnic fiindca nu despre el discut cu tine (asa ca sa nu mai divaghezi atat)! Despre asta da reply altora!

OK, pe subiectul ăsta "să te las în pace". Am înțeles


Va trebui să-mi notez undeva toate subiectele astea să nu le uit...

Apreciez stilul dumneavoastra de a evita abordarea directa a subiectului! Mecanimul crimestop isi face bine treaba uneori!

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Am vazut un film odata,cu actori mari(Paul Newman,Jude Law,Tom Hanks).Se numea ,,Drumul spre pierzanie" dar era cumva,paradoxal,fix invers.Hanks,asasin platit,ajunge din sa fie cautat la randul sau pentru a fi ucis si singura lui grija era sa-si salveze baiatul.O replica din reclama filmului spunea fiecare tata este un erou pentru fiul sau.Hanks stia ca pentru el,cumva,este prea tarziu sa mai poata scapa,din mai multe motive si atunci alege sa-si izbaveasca cumva fiul,sa nu-i calce pe urme,sa nu aiba aceiasi soarta,sa ajunga in Rai chiar si fara el.Intr-un dialog cu Paul Newman(eroul negativ)acesta spune: ,,Stii,noi am trait cum am vrut si exista o singura garantie:nici unul dintre noi nu va vedea Raiul".Hanks raspunde: ,,Fiul ar putea sa-l vada".In final,cu pretul vietii sale reuseste sa-i ofere fiului o alta sansa,nu un drum spre pierzanie ci unul spre izbavire,spre o viata normala,chiar daca pentru asta,el,ca tata,a trebuit sa ramina pana la capat ceea ce fusese.Pentru personajul intruchipat de Hanks,Raiul chiar si fara el dar cu fiul sau in el,era tot ce si-ar fi putut dori,o viata noua,fara greselile tatalui care cumva alesese sa plateasca pentru ele cu tot doar pentru a-si salva fiul.Drumul spre pierzanie(oare?) al tatalui a fost paradoxal drumul spre izbavire al fiului.Topicul acesta,cumva, mi-a adus aminte de acel film.

frumoasa idee.

[AlinB]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

frumoasa idee.

Nu prea.
Din perspectiva crestina, ambele lucruri sunt posibile: sa-ti schimbi si tu viata, si sa o salvezi (in masura in care depinde de tine) si pe a altora.

Sa mori facand lucruri reprobabile crezand ca in felul acesta vei ajuta pe cineva (real, nu doar sperand!) este cam...reprobabil nu de admirat.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

Eu v-as intreba: cum poate fi un om in Raiul vesnic daca aproapele sau (tata, mama, copil) e in Iadul vesnic? Credeti ca merita sa fie in Rai? Nu exista perfectionare de sine fara grija aproapelui.

O afirmatie care se apropie de un raspuns corect, la intrebarea de pe topic.

În prealabil postat de DragosP

Auzi, dar la faptul că cineva a ajuns în rai şi copilul a devenit demn de iad DUPĂ ce părintele a ajuns în rai, te-ai gândit?

Atunci dupa care copil ar trebui sa planga parintele, dupa cel care l-a lasat pe pamant (si nu mai e) sau dupa cel ce a devenit dupa moartea sa (si nu l-a cunocut practic niciodata)?

[AlinB]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dumnezeul meu face dreptate conform caracterului Său, iar acesta e definit prin iubire; dacă ar face "dreptate" mai rău ca oamenii, ai avea tot dreptul să-L numești dumnezeu.
Vreau să zic că omul (care e socotit rău) condamnă pe ticălos la câţiva ani de chin în închisoare. Nu se poate ca Dumnezeu (care e socotit bun) să condamne pe ticălos la miliarde de ani de chin în Iad!

Nu-l condamna, este alegerea lui (a pacatosului).

În textul de aur scrie de pieire, distrugere completă, ruină; nu de "chinuire mult timp".
Într-un fel putem spune aşa deşi focul ce-i mistuie (alt cuvânt cheie!) se pogoară de la Dumnezeu. Apoc.20,9.
Adică, tu dacă nu crezi în Dumnezeu, datorită alegererii tale proprii vei pieri.

Mai incearca.
De exemplu ai putea sa incerci sa vezi cum defineste Biblia viata si moartea, dar vezi tu, dintr-o perspectiva mai 3D, pe cont propriu, fara ochelarii de adventist.