Dumnezeu iarta, dar nepedepsit nimic nu lasa

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu, Ilie, nu ma refer la pasuire. Ziceam ca pur si simplu asa lucra Freud, pentru a elibera pe pacientii lui de supra-chinuri morale. (Se pare ca ei chiar aveau un mod foarte rigid si tzapanos de a se biciui-persecuta sufleteste, pietisti cu totul dealtfel...)

Sigur ca infractorul are posibilitatea de a obtine iertarea. Aceasta se face pur si simplu prin cainta, urmata de o vietuire bineplacuta Domnului. Noi, in Biserica, numim aceasta metanoia sau, pe romaneste, pocainta. Adica o viata de dragoste!....:) Plina de bucurii ale credintei in Hristos Domnul.

Deci am intuit corect. Daca era altfel, cum au mai sugerat altii inainte, ceva nu ar fi fost in regula, nu se potrivea cu putinul pe care-l stiu eu despre crestinism.

Practic, poti sa duci o viata de criminal si totusi sa castigi mantuirea. Asta e fabulos.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Practic, poti sa duci o viata de criminal si totusi sa castigi mantuirea. Asta e fabulos.

Doar daca pui pocainta autentica intre cele doua.

Problema este ca pe masura ce te adancesti in "viata de criminal" sansale ca sa dobandesti acea pocainta scad considerabil.

Uneori, un chin teribil poate fi un ajutor in acest sens, dar nu neaparat - unul dintre talharii rastigniti langa Hristos, nu s-a abtinut sa-si dea in petec nici atunci.