Dumnezeu iarta, dar nepedepsit nimic nu lasa

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Pai si atunci ce rost are ca Dumnezeu sa pedepseasca un suflet curat ?

Daca infractorul care a furat bocceaua batranei s-a spovedit, intelegand prin aceasta ca s-a indreptat, a devenit cinstit pentru totdeauna, un suflet imaculat, de ce el trebuie pedepsit ? El practic a ajuns la capatul mantuirii, este mantuit, merge pe calea lui Hristos. Mai trebuie el pedepsit ?

Mai bine decat sa-l pedepseasca ar face o minune ca baba sa gaseasca din intamplare un sac cu bani si atunci impaca si capra si varza.

Eu cred ca asa functioneaza dreptatea lui Dumnezeu, dar nu ne dam noi seama.

Prea simplist vezi lucrurile.
Problema este mai complexa.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Alternativ, puteti citi si nuvela extinsa "Papucii lui Mahmud", de Gala Galaction. Un preot ortodox cu belsug in pana sa.

Frumoasa poveste. :)

In ortodoxie este spovedania - martusirea, in urma careia se primeste iertarea de pacate si canonul asociat acestei iertari.
Iertarea poate sa vina dupa efectuarea canonului sau sa o preaceada.
Se pot tine multe dezbate despre cum e mai corect, in practica iertarea precede canonul.
Atunci la ce mai e bun canonul? Pentru a evita caderea in acelasi pacat sau altele asemanatoare (daca se poate sa nu fie nici un pacat cu atat mai bine).

Cizmarul din poveste a primit un canon teribil, canon care insa a fost mai mult decat un simplu canon, sau o "pedeapsa" pentru pacat (cum ar percepe gresit unii), a fost chiar un mod de viata, menit a-l duce pe om la mantuire.

Deci omul a pacatuit grava (in poveste ia viata unui om fara apare) si ce primeste in schimb? Pe langa iertarea si o cale spre mantuire (desi unii ar putea veadea doar jumatate goala si ar zice ca e pedeapsa).

Deci ca sa revenim, iertarea nu exclude suferinta ulterioara, nu neaparat ca efect direct al pacatului in cauza, dar si ca o cale spre mantuire, de evitare a altor pacate similare si nu doar.

În prealabil postat de iliegh

Inevitabil, nu poti sa ai un suflet curat daca ai ceva pe constiinta. Dar insusi faptul ca ai ceva pe constiinta este un indiciu al curateniei morale. Multi nu au.

Da si nu.

Sunt oameni pacatosi care din cauza ca si-au sfidat de prea multe ori constiinta, au pierdut-o.

Dimpotriva, sfintenia se remarc tocmai printr-o sensibilitate exacerbata a constiintei, cel aflat pe drumul sfinteniei poate sa sufere chiar si din amintirea unor pacate minore savarsite cu mult timp in urma.

Deci acesti oameni care au "ceva" pe constiinta s-ar putea sa fie mult mai curati sufleteste deca majoritatea care desi sunt oameni decenti (adica nu din categoria enuntata initial) nu isi fac prea multe probleme de constiinta.

Daca nu ma insel, Filocalia chiar recomanda ca omul sa caute sa dobandeasca acesta sensibilitate sufleteasca, la inceput mai "trupeste", prin aducerea aminte de pacate si mustare cu gandul, ca mai apoi prin aceasta nevointa spre pocainta sa faca loc harului lui Dumnezeu care sa duca lucrarea pocaintei la alt nivel duhovnicesc, superior.

În prealabil postat de AlinB

Daca nu ma insel, Filocalia chiar recomanda ca omul sa caute sa dobandeasca acesta sensibilitate sufleteasca, la inceput mai "trupeste", prin aducerea aminte de pacate si mustare cu gandul, ca mai apoi prin aceasta nevointa spre pocainta sa faca loc harului lui Dumnezeu care sa duca lucrarea pocaintei la alt nivel duhovnicesc, superior.

Atunci te intreb si pe tine dece neaparat aceasta sensibilitate trebuie neaparat sa fie legata de ceva supranatural ? Nu exista simplu doar regrete sau pareri de rau, indreptari voluntare sau involuntare ale omului fara ajutorul lui Dumnezeu ?

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Atunci te intreb si pe tine dece neaparat aceasta sensibilitate trebuie neaparat sa fie legata de ceva supranatural ? Nu exista simplu doar regrete sau pareri de rau, indreptari voluntare sau involuntare ale omului fara ajutorul lui Dumnezeu ?

Ba da, exista, ca doar Dumnezeu a pus constiinta in om, dar constiinta e un lucru delicat, fara Dumnezeu functioneaza slab si capricios.

De fapt cu cat esti mai departe de Dumnezeu, cu atat mai functioneaza mai prost spre deloc.
Cu cat te apropii, ea isi intra in drepturi, este mai ferma, categorica si pune omul pe drumul cel bun.

În prealabil postat de AlinB

Ba da, exista, ca doar Dumnezeu a pus constiinta in om, dar constiinta e un lucru delicat, fara Dumnezeu functioneaza slab si capricios.

De fapt cu cat esti mai departe de Dumnezeu, cu atat mai functioneaza mai prost spre deloc.

Atunci inseamna ca suntem niste roboti programati. Tu spui ca ceea ce ni se pare noua un gand bun, de fapt de la Dumnezeu vine, care a implantat in noi un generator de ganduri bune. Bun. Cred ca mai spui ca fara sa crezi in Dumnezeu acel generator nu functioneaza.

Ceva nu se leaga.

Ori a implantat un generator (suflet sa zicem) care functioneaza singur in orice conditii
ori nu a implantat nimic si totul vine de la El prin credinta

Alege

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iliegh

Tu spui ca ceea ce ni se pare noua un gand bun, de fapt de la Dumnezeu vine,

Absolut corect.

care a implantat in noi un generator de ganduri bune.

Relativ corect: aici e cu discutie.

Cred ca mai spui ca fara sa crezi in Dumnezeu acel generator nu functioneaza.

Nu are merit. Nu exista merit decat din colaborarea omului cu Dumnezeu. Poti sa ai cele mai minunate ganduri si chiar fapte. Daca nu ai credinta, nu ai merit, iar fara merit nu ai mantuire.
Cine ne-a spus noua asta ? Dumnezeu. "Cine nu aduna cu Mine, risipeste".

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu are merit. Nu exista merit decat din colaborarea omului cu Dumnezeu. Poti sa ai cele mai minunate ganduri si chiar fapte. Daca nu ai credinta, nu ai merit, iar fara merit nu ai mantuire.
Cine ne-a spus noua asta ? Dumnezeu. "Cine nu aduna cu Mine, risipeste".

Mi se pare ciudat, abrupt, legalist, conceptul de "merit" in acest context.
Eu as vorbi de ceva mult mai concret: Har.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Mi se pare ciudat, abrupt, legalist, conceptul de "merit" in acest context.
Eu as vorbi de ceva mult mai concret: Har.

Harul (Gratia) este una, Meritul este alta. Harul este infuz, autorul lui este Dumnezeu singur. Meritul este ceea ce rezulta din colaborarea omului cu Dumnezeu, prin Har.

Cand mi-a venit ideea ca maine ar fi cazul sa fac 60 de kilometri ca sa ma spovedesc, inseamna ca tocmai am primit un har lucrator. Dar inca nu am merit. Voi avea, daca am sa dau curs acestui har primit si am sa fiu acolo la ora prevazuta pentru spovada. Iar daca nu ma voi duce, inseamna ca am mai irosit un har primit.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

Atunci inseamna ca suntem niste roboti programati. Tu spui ca ceea ce ni se pare noua un gand bun, de fapt de la Dumnezeu vine, care a implantat in noi un generator de ganduri bune. Bun. Cred ca mai spui ca fara sa crezi in Dumnezeu acel generator nu functioneaza.

Ceva nu se leaga.

Ori a implantat un generator (suflet sa zicem) care functioneaza singur in orice conditii
ori nu a implantat nimic si totul vine de la El prin credinta

Alege

Problema este ca tu nu cunosti realitatea spirituala si incerci sa inlocuiesti cunoasterea cu raspusuri predefinite modelate dupa logica ta interna care este diferita de realitatea de care vorbeam.

Ca sa intelegi ce am zis mai sus si tie ti e pare atat de contradictoriu, e ca o masina, o data ce a iesit din fabrica merge ca unsa, insa cu timpul intervine uzura si are nevoie de intretinere iar cea mai buna intretinere o poate gasi doar la Cel care a facut masina.

Prin uzura intelegem in acest caz factorii de mediu, inflenta celor din jur, atat ca persoane (gesturi) cat si ca informatie.

Pe scurt, vorbim de coruptie, mai exact coruperea constiintei, care poate incepe chiar din frageda copilarie.

Pentru a fi adusa inapoi in parametri sau chiar mai mult (upgradata) este nevoie de o relatie vie, in Har, cu Ceatorul ei.