Parabolele lui Iisus

[ioanna]

În prealabil postat de cezar_ioan

P.S. Intrucat pe forum sunt multi admiratori ai domnilor intelectuali "imbisericiti", iar acesti forumisti imi sunt mult dragi mie, inchei cerindu-mi mai intai iertare ca nu le-am impartasit entuziasmul si ma straduiesc ca, pe viitor, sa imi cenzurez impresiile subiective pe tema sensibila a intelectualilor nostri de azi.

Nu trebuie sa impartasiti entuziasmul, ci sa nu exagerati cu zeflemeaua.

Intrebandu-se cine va impartasi entuziasmul cartii, Sorin Lavric spune:
"Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanţelor nu stă pe un filon afectiv. Grija de a nu cădea în dulceaţa omiletică a predicilor patetice l-a împins pe autor la o analiză de concepte din care ghimpele efuziunii a fost tăiat. La fel, rezerva faţă de accentele categorice, care trădează asumarea unor certitudini tari, menite a fi propovăduite cu nerv prozelitic, i-a dat lui Andrei Pleşu obişnuinţa afirmaţiilor relative, şi din acest motiv inteligenţa lui sclipitoare are un straniu efect dizolvant: pruncii nu sînt chiar inocenţi, neruşinarea (anaideia) e uneori bună, iar săracii cu duhul nu sînt defel proşti. În fond, ne mişcăm în tărîmul speranţelor, nu al certitudinilor, şi de aceea orice perspectivă e posibilă.

Şi atunci cine va gusta volumul? Intelectualii grăbiţi nu, cărora aplombul speculativ al lui Pleşu le va insufla resemnarea neputinţei de a-l pricepe. Preoţii ortodocşi nu, care îi vor reproşa că îl degradează pe Hristos la treapta unui povestaş care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioşii obişnuiţi iarăşi nu, fiindcă în locul unor meditaţii fierbinţi, dătătoare de consolare şi mîngîiere, vor da peste analiza severă a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adresează degustătorilor de stil rafinat, melomanilor livreşti care vor ritmul unei fraze de rasă, şi filosofilor care vor să înveţe cum poţi mînui nuanţe contrare fără a te încurca în capcana lor. În contra filantropiei evanghelice, Andrei Pleşu nu scrie pentru toţi şi în nici un caz pentru oricine.”
(sursa: Receptivitatea pericopelor, Romania Literara, nr.49/2012)