Ce inseamna zdrobirea de sine?

[dobrin7m]

În prealabil postat de rainrainbow

si cat despre zdrobirea inimii nu prea pot sa dau o definitie ca inca n am trecut prin ea,sau poate ca da,dar pt cele lumesti si superficiale.pt Dumnezeu este smerenia in sine,umilinta,calcarea orgoliului inutil si atingerea fericirii absolute-dragostea pura si dumnezeiasca de divin si de aproapele.presupun ca zdrobirea in sine e foarte dureroasa,mai dureroasa decat cea din lume...

Zdrobirea de sine inseamna spargerea eului, spargerea chipului fals, spargerea zidului de pacat ce inlantuie inima, coborarea in iad.
inseamna sa acceptam ca suntem pacatosi si nu numai sa acceptam ci si sa ne asumam, sa recunoastem deschis tuturor ca asta suntem.
Acolo in starea de iad cand suferinta ajunge la pragul cel mai de sus al suportarii, vine strigatul deznadajduit de ajutor catre Dumnezeu. Umilit si infrant, te uiti catre Dumnezeu. Iar Dumnezeu Bunul, te scoate, te aseaza si te linisteste.
Zdrobirea de sine inseamna umilirea si infrangerea inimii trufase, incovierea ei , spre a fi mangaiata de Dumnezeu.
Zdrobirea de sine inseamna sa fi trecut prin foc si sa iesi doar suflet umilit si infrant.
Zdrobirea de sine inseamna sa intelegi si sa simti ca nu iti mai trebuie nimic din aceasta lume decat pe Dumnezeu. Sa nu astepti sa fi laudat, slavit, bucurat si iubit de oameni. Sa iti fie de ajuns iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Si cum nu ar fi? cand El e singurul care te iubeste curat!

"59.Ai ajuns la deznadajduire în viata ta din pricina durerilor inimii înfrânte? Ti s-a descoperit una din tainele ascunse ale lui Dumnezeu.

60. Ai încercat supararea si amaraciunea durerii inimii tale zdrobite? Sufletul tau a gustat cu adevarat de la Domnul Atotiitorul dulceata preadulce a împaratiei Sale.

71. Ai pierdut zdrobirea inimii tale? S-a ridicat trupul împotriva sufletului. Ai zdrobit din nou inima ta cu rugaciunea? S-a ridicat sufletul împotriva trupului." - Vedere duhovniceasca

[rainrainbow]

În prealabil postat de dobrin7m

Zdrobirea de sine inseamna spargerea eului, spargerea chipului fals, spargerea zidului de pacat ce inlantuie inima, coborarea in iad.
inseamna sa acceptam ca suntem pacatosi si nu numai sa acceptam ci si sa ne asumam, sa recunoastem deschis tuturor ca asta suntem.
Acolo in starea de iad cand suferinta ajunge la pragul cel mai de sus al suportarii, vine strigatul deznadajduit de ajutor catre Dumnezeu. Umilit si infrant, te uiti catre Dumnezeu. Iar Dumnezeu Bunul, te scoate, te aseaza si te linisteste.
Zdrobirea de sine inseamna umilirea si infrangerea inimii trufase, incovierea ei , spre a fi mangaiata de Dumnezeu.
Zdrobirea de sine inseamna sa fi trecut prin foc si sa iesi doar suflet umilit si infrant.
Zdrobirea de sine inseamna sa intelegi si sa simti ca nu iti mai trebuie nimic din aceasta lume decat pe Dumnezeu. Sa nu astepti sa fi laudat, slavit, bucurat si iubit de oameni. Sa iti fie de ajuns iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Si cum nu ar fi? cand El e singurul care te iubeste curat!

"59.Ai ajuns la deznadajduire în viata ta din pricina durerilor inimii înfrânte? Ti s-a descoperit una din tainele ascunse ale lui Dumnezeu.

60. Ai încercat supararea si amaraciunea durerii inimii tale zdrobite? Sufletul tau a gustat cu adevarat de la Domnul Atotiitorul dulceata preadulce a împaratiei Sale.

71. Ai pierdut zdrobirea inimii tale? S-a ridicat trupul împotriva sufletului. Ai zdrobit din nou inima ta cu rugaciunea? S-a ridicat sufletul împotriva trupului." - Vedere duhovniceasca

pai si asta ne e tot acelasi lucru cu smerenia?

[dobrin7m]

În prealabil postat de rainrainbow

pai si asta ne e tot acelasi lucru cu smerenia?

cununa zdrobirii de sine este smerenia.
multi stiu cuvantul smerenie, putini stiu ce au de facut ca sa o obtina.
si , si mai putini pun inceput bun nevointei spre castigarea ei.
si doar abia cate unul straluceste in smerenie.
si din acestia - cate unul - cati sunt printre noi cei din lume?

daca in inima ta este doar iubire nespusa pentru Hristos, daca ea tanjeste si plange dupa Dumnezeu, daca strigi in fiecare seara iubirea ta pentru Dumnezeu, daca tresalta de dor dupa Dumnezeu, daca simti durerea inimii din iubire pentru Dumnezeu si daca toate acestea nu scad ci dimpotriva cresc, atunci nu mai amana si du-te acolo unde Domnul te cheama.

cauta manastirea si stai de vorba cu stareta. ca va veni si binecuvantarea duhovnicului ce va sa fie. Cu rugaciune la Dumnezeu.

Sa-ti ajute Dumnezeu in gandurile tale cele bune!

[sophia]

Nu stiu, dar folositi niste formulari oribile.
"Zdrobire de sine" - suna a autoflagelare! Imi si imaginez cum ne dam cu o bata ca sa ne zdrobim oasele si capul.

Incerc sa inteleg la ce se refera firul si nu inteleg.
Cred ca este vorba de smerenie.

Nu stiu daca Dumnezeu vrea asa ceva de la noi, adica sa ne facem praf si sa nu mai fim noi, sa nu mai avem vointa, sentimente, trairi, sa fim taratoare.
Cam asta inteleg eu ca doriti voi.

Aproape ca-mi vine sa cer adminului sa inchida acest fir. Mi se pare inuman.

Eu cred ca Dumnezeu altceva asteapta de la noi si altceva ne-a invatat: smerenie, moderatie, blandete, iubire, curatie, credinta, pace.

Mai bine ne-am intreba cum sa le realizam pe astea, nu cum sa ne zdrobim sufletul si trupul. Asta nu avem voie sa facem

sophia, nu este vorba de zdrobirea trupului, evident. Se vorbește despre zdrobirea de sine, expresie luată din rugăciuni și din scrierile sfinte. Cezar lansează o întrebare, pentru că sintagma în sine nu este ușor de înțeles pentru mințile noastre lumești. Avem nevoie de perspectiva duhovnicească. S-au dat câteva răspunsuri lămuritoare, între alții de către cristiboss și dobrin7m.

E normal, firesc să ne revoltăm față de suferință, dar nu e și duhovnicește întotdeauna. Respingem zdrobirea, niciunuia nu ne place; totuși, însuși Domnul ne invită la cruce; iar pe Cruce El a fost zdrobit. Deci așa cum Lui i s-a zdrobit trupul, și noi trebuie să ne lăsăm inima să fie zdrobită de durerea neîmplinirilor lumești, omenești, neduhovnicești, care ne sunt piedică pentru mântuire.
Voia noastră este cea zdrobită adesea, din cauza neîmplinirilor din viața asta, a dorințelor noastre neîmplinite sau a pierderilor grele. Rugându-ne cu inimă zdrobită ne lepădăm de eul nostru, de voia noastră neduhovnicească.

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Nu stiu, dar folositi niste formulari oribile.
"Zdrobire de sine" - suna a autoflagelare! Imi si imaginez cum ne dam cu o bata ca sa ne zdrobim oasele si capul.

Incerc sa inteleg la ce se refera firul si nu inteleg.
Cred ca este vorba de smerenie.

Nu stiu daca Dumnezeu vrea asa ceva de la noi, adica sa ne facem praf si sa nu mai fim noi, sa nu mai avem vointa, sentimente, trairi, sa fim taratoare.
Cam asta inteleg eu ca doriti voi.

Aproape ca-mi vine sa cer adminului sa inchida acest fir. Mi se pare inuman.

Eu cred ca Dumnezeu altceva asteapta de la noi si altceva ne-a invatat: smerenie, moderatie, blandete, iubire, curatie, credinta, pace.

Mai bine ne-am intreba cum sa le realizam pe astea, nu cum sa ne zdrobim sufletul si trupul. Asta nu avem voie sa facem

http://vlad-mihai.blogspot.co.uk/201...despre_03.html

http://www.sfaturiortodoxe.ro/vedere...prezecelea.htm

http://www.doxologia.ro/consiliere/c...1-07-15-110126

Stii aici nu vorbim de zdrobirea trupului. Nimeni nu spune sa iti dai bate in cap si sa iti rupi oasele si nici sa te dai cu capul de pereti.

Cu cat realizezi starea de pacat in care te afli cu atat mai mult iti doresti vindecarea. Insa vindecarea de pacat nu se poate face usor pentru ca se opune mandria si trufia din inima. Sinele nostru este un sine pacatos plin de mandrie si trufie. Acest sine pacatos pune mintea la lucru sa construiasca o imagine exetrioara a noastra care sa ascunda bine de tot acestea doua: mandria si trufia.
Unii oamenii nici macar nu constientizeaza ca au doua imagini: una construita si aratata tuturor si alta interioara ascunsa bine sub aparenta normalului.
Cerceteaza atent gandurile tale: daca unul din ele iese afara modificat, cosmetizat si aranjat sa dea bine si e diferit de ceea ce simtim de fapt atunci tocmai ai pus o caramida la constructia exterioara, falsa si mincinoasa.
Ei bine, nu e suficient sa pui stop acestei lucrari mincinoase ci mai trebuie sa si arati ca asta esti, sa iti asumi imaginea ta adevarata de pacatos asa cum preotul indeamna iertarea unii pe altii ca sa poti merge la biserica duminica.
Aceasta fapta de a pune stop , de a arata cine esti cu adevarat, este dureroasa si foarte grea. Si seamana cu zdrobirea inimii trufase. Inima plange si nu vrea, ai sa simti in tine o impotrivire, ca e inlantuita de pacat insa tocmai aceasta impotrivire trebuie sa o invingi.

te asigur ca este exact o zdrobire de sine, propria umilinta si infrangere. Este duhul umilit, inima infranta si smerita ce Dumnezeu nu o va urgisi.
Psalmii trebuie traiti nu doar cititi. Intreaga Scriptura trebuie traita nu doar citita.

[dobrin7m]

În prealabil postat de dobrin7m

Ei bine, nu e suficient sa pui stop acestei lucrari mincinoase ci mai trebuie sa si arati ca asta esti, sa iti asumi imaginea ta adevarata de pacatos asa cum preotul indeamna iertarea unii pe altii ca sa poti merge la biserica duminica.
.

M-am citat dorind sa postez o continuare: ca sa se mearga pe fir spre intelegere. Ma iertati de inconveniente.

Dupa ce faci aceasta , aratandu-te ce esti cu toate ale tale cele rele si cele bune, vei primi ocara cea binemeritata pentru fiecare pacat avut. Cuvintele semenilor te ating acolo unde pacatul e mai umflat. Cand seamanul iti vorbeste , fireste vazandu-te cum esti cu adevarat, te va durea acolo unde esti bolnav. De iti va spune: frate esti trufas , apai sa stii ca asa e, daca iti va spune: frate esti mandru, apai sa stii ca asa e. Si incepi sa infrangi acestea cu spovedania si rugaciunea, cu milostenia, dupa putinta.

Insa atata timp cat ai o imagine falsa si aproapele priveste aceasta imagine va fi inselat. Si tu inauntru esti mandru si afara pari smerit, si atunci fratele te va lauda, o ce smerit esti. Cand tu inauntru esti avar si afara pari milostiv, fratele te va lauda: o ce darnic esti. Si uite asa cresti din pacat in pacat, in mandrie si slava desarta. Vrei sa iti faci un bine? nu fugi de ocari , nu fugi de povata. Incearca sa le intelegi si apoi sa vindeci sufletul tau , cu harul Domnului prin mila Lui.

Zdrobirea de sine ar fi nu autoflagelare, ci "omorârea" patimilor, pornirilor noastre rele, pentru a lăsa loc Duhului şi Harului lui Dumnezeu de a pătrunde în noi. Mă duce într-adevăr cu gândul la smerenie, sau la opusul îndreptăţirii de sine. Este recunoaşterea sinceră a greşelilor noastre, ca în parabola fiului rătăcitor citită astăzi.
Referitor la voinţă, de regulă vorbim în ortodoxie de tăierea voii noastre, pentru a face voia lui Dumnezeu. Ne-a spus părintele o expresie: "Doamne robeşte-mă, ca să fiu liber!". A fi liberi după capul nostru, a face voia noastră, ne face de fapt dependenţi de oameni şi de conjuncturi. Libertatea înseamnă de fapt a fi în voia Domnului, "ca sub stăpânirea SA totdeauna fiind păziţi, slavă să Îi înălţăm". Voinţa ca perseverenţă o văd ca pe o calitate, dacă este îndreptată spre lucrarea virtuţilor.
Iar iubirea, din câte am înţeles, este cu adevărat iubire când este jertfelnică... ceea ce înseamnă punerea ta pe locul al doilea, tot cam o zdrobire de sine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Annyta

Zdrobirea de sine ar fi nu autoflagelare, ci "omorârea" patimilor, pornirilor noastre rele, pentru a lăsa loc Duhului şi Harului lui Dumnezeu de a pătrunde în noi. Mă duce într-adevăr cu gândul la smerenie, sau la opusul îndreptăţirii de sine. Este recunoaşterea sinceră a greşelilor noastre, ca în parabola fiului rătăcitor citită astăzi.
Referitor la voinţă, de regulă vorbim în ortodoxie de tăierea voii noastre, pentru a face voia lui Dumnezeu. Ne-a spus părintele o expresie: "Doamne robeşte-mă, ca să fiu liber!". A fi liberi după capul nostru, a face voia noastră, ne face de fapt dependenţi de oameni şi de conjuncturi. Libertatea înseamnă de fapt a fi în voia Domnului, "ca sub stăpânirea SA totdeauna fiind păziţi, slavă să Îi înălţăm". Voinţa ca perseverenţă o văd ca pe o calitate, dacă este îndreptată spre lucrarea virtuţilor.
Iar iubirea, din câte am înţeles, este cu adevărat iubire când este jertfelnică... ceea ce înseamnă punerea ta pe locul al doilea, tot cam o zdrobire de sine.

Frumos cuvantul tau si mai ales de folos , iar cele subliniate de mine din cele scrise de tine sunt extrem de importante in "zdrobirea de sine" .
Smerenia si a fi in voia lui Dumnezeu sunt cheia "succesului" nostru pe calea mantuirii .
Greu , dar nu imposibil !
Multumesc inca odata Anita pentru cuvanul tau scurt dar la obiect .
Doamne ajuta !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Incerc sa inteleg la ce se refera firul si nu inteleg.
Cred ca este vorba de smerenie.

Nu, zdrobirea de sine e una, smerenia e alta.

Zdrobirea de sine este una dintre cele trei lupte ale crestinului. Ati auzit, desigur, de expresia "viata este o lupta". Ce inteles dati acestei expresii ? Pentru crestin, ea are alt inteles decat pentru cel al lumii. Lupta care este viata crestinului e indreptata impotriva celor trei adversari care vor sa-i rapeasca adevarata viata, care e viata de veci. Iar cei trei adversari acestia sunt: diavolul, noi insine si lumea.
Zdrobirea de sine inseamna lupta cu unul din acesti trei adversari, si anume cu noi insine.

Smerenia inseamna a realiza cat esti de slab fara Cristos.

Singura legatura dintre ele este aceea ca, daca nu suntem smeriti, nu vom castiga nicio lupta. Singuri suntem MULT prea slabi si nu avem vreo sansa.