crestinismul "schizofrenogen"?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de fallen

cam asta sustinea "internautul" in cauza ca se intimpla cu bolnavul "credincios" : ca ajunge sa fie controlat efectiv de o forta dinafara - Dumnezeu sau diavolul- si ca ajunge sa creada ca gindurile ii sunt inserate in minte de Unul sau altul.

Noi, creştinii, nu afirmăm că suntem "controlaţi" de Dumnezeu. Nu cunoaştem această experienţă a "controlului" din nici o sursă, fie ea din afara noastră sau din propria experienţă personală.
Sfinţii noştri nu au mărturisit niciodată că sunt "controlaţi" de Dumnezeu.
Biserica nu a mărturisit niciodată că suntem "controlaţi" de Dumnezeu.
Domnul Însuşi, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, nu a afirmat niciodată că a fost "controlat". Pe toate le-a făcut Liber, pe toate le-a asumat, cu Totul încredinţat, credincios Tatălui şi Sfântului Duh, cu smerenie şi iubire jertfelnică desăvârşite. Pentru mântuirea noastră, pentru ieşirea noastră din robia întunericului, din umbra morţii.

Drepţii noştri, proorocii şi bunii patriarhi ne-au purtat, fiecare cu slujirea lui sfântă, pe firul veşnic viu al Libertăţii.
Încercaţi cu grele ispitiri, cu suferinţe dincolo de puterea noastră de înţelegere omenească, ei au sfârşit mereu în lauda Dumnezeirii, topindu-se pe ei înşişi ca lumânare în Lumina Sfântă. Cântec de laudă au fost ei! Ode înlănţuite în Simfonia Dumnezeirii!

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a ales LIBERĂ să fie, de la 3 ani, Fecioara Dumnezeirii, a ales LIBERĂ să slujească în Templu, cu toată Bucuria, a ales LIBERĂ să fie logodnica dreptului şi bunului Iosif, a ales LIBERĂ să poarte în PREACURATUL EI TRUP pe Domnul Dumnezeul nostru. Arhanghelul Gavriil nu a forţat-o să devină Mama Pruncului ci i-a înălţat la Ceruri Libertatea de alegere: a fi sau a nu fi Mama Domnului? Iar Fecioara Preasfântă, făcîndu-se Părtaşă şi Îmreună-Săvârşitoare în vecii vecilor la mântuirea neamului omenesc, din LIBERĂ ŞI PREACURATĂ VOINŢĂ A ALES: Facă-se Voia Domnului cu bucurie (adică fără de frică de păcat) peste roaba Lui şi iată, Doamne, roaba Ta pururi gata înaintea Feţei Tale!...

Iată ce obârşie fără de asemănare are Libertatea noastră, a creştinilor!
Iată pe Tatăl nostru, iată Mama noastră!

Sfânta Biserică, începând cu Unul Domn Iisus Hristos şi continuînd cu întreaga Tradiţie
mărturiseşte
că omul este LIBER, avînd liberul arbitru pe care Bunul Dumnezeu ni l-a dăruit începînd cu Adam şi cu Eva, pentru ca noi să alegem între Bine şi Rău, între Dumnezeu şi Mamona

şi ne-a învăţat că nu putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Suntem, aşadar, liberi să ALEGEM oricînd şi oriunde, prin noi ŞI prin Duhul.

Pocăinţa, proces fundamental al vieţii creştinului, înseamnă tocmai aceasta: să ne lepădăm, în împreună-lucrare cu Duhul, de alegerile noastre de sclavi ai Mamonei şi să dobândim, prin străduinţă personală şi prin harul Duhului, capacitatea/demnitatea de a sluji tot mai vârtos, Domnului - Uşa noastră către Tatăl, Făcătorul cerului şi al pământului.

Noi creştinii alegem, în măsura libertăţii inimii/minţii/conştiinţei noastre, să slujim lui Hristos împreună cu Duhul. Pentru că Îl iubim şi pentru că Îi suntem cu totul recunoscători. Îl recunoaştem ca Domnul şi Stăpânul vieţii noastre, al Ordinii toate Celei Sfinte.
Şi când nu reuşim aceasta, noi ne deplângem alegerile greşite şi/sau neputinţele datorate firii păcătoase şi slăbiciunilor, facem căinţă cu lacrimi amare şi, avînd nădejde în Hristos, prin Duhul noi ne ridicăm de unde am căzut, oricât de adînc am fi răniţi şi striviţi de păcatele noastre, şi, astfel renăscuţi slujim iarăşi Domnului nostru, prin Duhul, nădăjduind la Mila Lui în care credem, precum credem în necuprinsa Lui Iubire, în necuprinsa (şi UNICA) Lui Putere Salvatoare.


Domnul nostru nu ne controlează, întrucât noi cunoaştem temeinic şi fără fisură, prin Duhul, că Domnul nostru nu e dictator, Domnul nostru Iisus Hristos nu este terorist, nu e tiran, nu e nimic cum se tot laudă (în) lumea aceasta că este ea, mincinoasa, târfa trecătoare şi neputincioasă. Sărman vânzătoarea de iluzii de tinichea şi mărgeluşe...

Domnul nostru Iisus Hristos este SupraBun, SupraDrept, SupraIubitor ş.a.m.d., înţelegînd prin toate acestea că mintea noastră omenească nu este capabilă să Îi măsoare Dumnezeirea. Ci, doar, în cazul cel mai bun, să se bucure PRIN DUHUL ca o pregustare de Ea, Care ne umbreşte pretutindeni şi totdeauna şi fără de care nimic nu este. AMIN+