O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[bogdan81]

Recitesc postarile de la inceputul topicului ale domnilor Priceputu si Mihai G si descopar atata profunzime si durere.
O fraza a domnului Priceputu a avut puterea de a ma mangaia intr-o anumita masura.
Spune dansul undeva ca daca tu iubesti pe fratele tau din iad, nu se poate sa nu te iubeasca si el putin si atunci aceasta iubire, fie si putina, il va scoate din iad.
Dar daca tu il iubesti iar el nu te iubeste?
Sau, atunci cand se spune ca orice sansa inceteaza dupa Judecata Universala, nu ramane parerea de rau ca poate totusi s-ar fi indreptat.
Stiu, parintele Staniloae spune ca prestiinta lui Dumnezeu ne va descoperi si noua ca el nu se va indrepta, nu va iubi nici pe fratele sau din rai, nici pe Dumnezeu.
Dar ramane totusi o imensa durere, fiindca atata timp cat suntem in aceasta viata, nu putem sa intelegem aceste lucruri.
Inteleg zbuciumul sufletesc al domnului Mihai G si il impartasesc , daca asta il poate ajuta.
Ma rog lui Dumnezeu sa ma ierte si sa ne ierte pe toti.

[dobrin7m]

În prealabil postat de bogdan81

Spune dansul undeva ca daca tu iubesti pe fratele tau din iad, nu se poate sa nu te iubeasca si el putin si atunci aceasta iubire, fie si putina, il va scoate din iad.
Dar daca tu il iubesti iar el nu te iubeste?

Nu stiu daca chiar asa spunea sau noi am inteles asa, insa aici intrevad o intelegere a noastra prin prisma gandirii noastre lumesti de schimb a tot si toate. Il iubesc, el simte, si un pic iubeste si el ca schimb, si pentru acest pic de iubire iese din iad. Eu zic ca nu.

In schimb este usurat, si spun Sfintii Parinti ca se poate sa ii fie usurate chinurile, si chiar am citit , nu mai stiu exact dar am sa caut, un exemplu cu cineva scos din iad pentru rugaciunile parintelui sau duhovnicesc.

deci usuratatea chinurilor vine din rugaciunea dreptilor si a sfintilor. Caci rugaciunile pacatosului din iad, sau o eventuala pocainta , este tardiva. Ce putem face noi insine pentru noi este doar aici in acest veac.

Legat de mantuirea demonilor, nu cred in asa ceva. Insa la final, daca dintre ei se smeresc , se fac inger de lumina precum acel exemplu dat de Par. Cleopa. Si ma gandesc ca la final cand scopul lor nu mai exista, acela de pierzare a sufletelor oamenilor, multi demoni se vor smeri. De aceea este necesara iubirea pentru toti. Insa cum spunea Par. Rafail Noica aceasta o poate face doar dreptii sau sfintii ca noi pacatosii, avand oarecare pacate vom putea fi inselati usor de diavol daca ii aratam iubire din mila pentru ei.
Smerenia acelora dintre ei, la sfasitul veacului, va fi insa din libera alegere.

de altfel Sf. Macarie Egipteanul in vedenia sa despre mantuirea sufletelor, spune de cete de diavoli, care umbla impreuna nu singuri tocmai ca sa nu se smereasca intrand printre ingeri si pocaindu-se.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de dobrin7m

Insa la final, daca dintre ei se smeresc , se fac inger de lumina precum acel exemplu dat de Par. Cleopa. Si ma gandesc ca la final cand scopul lor nu mai exista, acela de pierzare a sufletelor oamenilor, multi demoni se vor smeri. De aceea este necesara iubirea pentru toti. Insa cum spunea Par. Rafail Noica aceasta o poate face doar dreptii sau sfintii ca noi pacatosii, avand oarecare pacate vom putea fi inselati usor de diavol daca ii aratam iubire din mila pentru ei.

demonii au cazut din liber acord. sunt fiinte cu o inteligenta superioara. au stiut ce au facut si ce urmari ar avea actiunea lor.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

demonii au cazut din liber acord. sunt fiinte cu o inteligenta superioara. au stiut ce au facut si ce urmari ar avea actiunea lor.

Stiu.
eu am spus ce am spus, referitor la momentul final al apocalipsei. Cand scopul lor dispare, acela de a pierde sufletele oamenilor, tocmai fiind de o inteligenta superioara, am spus, ma gandesc, deci este o parere, ca multi se vor smeri. poate este o parere din mila nu stiu, gandindu-ma ca nemaiavand scop, decat sa piara precum fumul mai bine se smeresc si asta tot ca o alegere.