de ce a fost inventat divortul?

[gpalama]

În prealabil postat de dana2013

numai cine trece prin asemenea momente intelege cu adevarat ce este in suflet. trec prin momente f grele, povestea e complicata cu f multi ani de casatorie, sarbatorile de iarna a plecat de acasa cand trebuia sa ne bucuram de bebelusul mult asteptat si cu sacrificii. Am acordat o sansa relatiei, desi familia mea a fost total impotriva, am incercat in zadar sa-l fac sa mearga la parintii mei sa se impace. Initial am fost optimista, plina de elan cu gandul ca voi reusi, m-am rugat sa reusim sa se transforme ura dintre noi si familii in iubire. Am esuat si toata stardania mea a facut si mai rau, am avut multe reprosuri, eu am iertat dar se intocea din nou acolo, am ajuns sa privesc cu groaza sfarsitul saptamanii pt. ca pleca. Acum am decis ca luni ( pt a cata oara) sa mergem la notar. Am vrut enorm sa salvez casa am ajuns la capatul puterii fizice si psihice pt. ca am senzatia ca ma lupt cu morile de vant. Ma simt ingrozitor pt ca nu ma pot desprinde de trecut, doar bebelusul imi da putere sa merg mai departe. Nu sunt de acord cu divortul si nu mi-am imaginat vreodata ca voi trai asemenea momente cumplite. E usor sa spui: punct si de la capat, asa ar fi logic sa gandesti, probabil sunt oameni care trec peste asa usor, dar cand ani de zile ai gandit ca asta e viata si casa ta esti total devastat. E cumplit sa fi dintr-o data singur, nu pot sa-mi imaginez viata mai departe, singura nu sau cu alticineva niciodata nu m-am gandit.

Hai sa-ti spun povestea mea foarte foarte foarte pe scurt.
Sunt cu sotia mea de 15 ani de zile. Timp in care in fiecare luna am avut cel putin o cearta grea de tot. Motivul: numai prostii, suntem amandoi incapatanati. Dar certurile au fost din cele mai grele.

Am spus ca divortez de nenumarate ori.

In ultimul an de zile am invatat totusi sa lupt cu certurile.
Cum? Ma duc la biserica Sf. Gheorghe, unde sunt moastele Sf. Nicolae, si ma rog asa: "sa fie liniste si pace in casa, sa nu ne certam, sa ne pazeasca Dumnezeu de ispita".


Minunea de acum 4-5 luni de zile: am inceput sa merg la Parintele Ilie Lacatusu, la Giulesti.
De cand merg acolo nu a mai fost NICI O CEARTA IN CASA.
O liniste si o pace, cum nici nu visez s-au asternut in casa. Ne mai spunem rar cate o rautate, dar nu ne-am mai certat.

Pentru mine, este cu adevarat o minune.

Dar stiu si cauzele:
1. firea noastra impulsiva si incapatanata,
2. rugaciunile nu ni le facem
3. multa, multa, multa, multa ispita de la diavol.

Ca sa iesi din ispita asta fa cum te invat eu, si apoi spune-mi daca ai rezultate:

1. In fiecare dimineata, dar tine minte, DIMINEATA, NU SEARA, citeste un acatist, si roaga-te sfantului respectiv sa te pazeasca, sa fie liniste si pace in casa. Poti sa te rogi si Sf. Nicolae, Sf. Ioan Rusul, Sf. Spiridon, Sf. Efrem cel Nou.

2. Du-te si te spovedeste, pentru ca o sa vine dracul peste voi de 100 de ori, daca tu nu esti in randuiala buna.
La fel de important, ca si cele 2 de mai sus, pune acatiste la biserici.

3. NEAPARAT: de 2-3 ori pe saptamana, du-te la o biserica, unde sunt sfinte moaste si roaga-te sfantului respectiv sa te ajute.
Ai mare nevoie ca un sfant sa fie langa voi, sa departeze ispita asta si sa va invete sa treceti prin ea.


Multe despartiri sunt pe motiv de tensiuni facute aiurea si gratuit in casa.
Un alt sfat este sa inveti sa-ti tii gura. De multe ori, femeile fac scandal in casa degeaba. La fel si barbatii.
Nu stiu exact ce este la tine, dar si asta este o solutie. Sa taci si sa rabzi, sa nu spui nimic.

Taci, orice ar spune. Pentru ca in realitate nu exista nici un motiv real de cearta, ci doar va aruncati vorbe aiurea la cearta - cel putin eu asta am vazut la mine. Certurile nu prea au un motiv real, sunt doar refulari momentane.


Daca taci, nu mai pui gaz pe foc. Sa stii ca un foc nu se stinge aruncand gaz pe el, ci lasandu-l sa se stinga. Daca este cearta, stai departe intr-un colt al casei pana se linistesc lucrurile.


Iar legat de parinti - eu nu inteleg ce treaba au parintii cu casa ta.
Lasa-i in pace, si vezi-ti de casa ta. Nu prea are importanta daca sunt impacati sau nu, atata timp cat nu se baga in viata ta, atata timp cat tu nu-i lasi sa-ti strice casnicia aiurea, atata timp cat tu nu-i lasi in casa ta, ca sa-l enerveze pe sotul tau.

Parintii dupa parerea mea NU au ce sa caute in casa copiilor, daca nu stiu sa-si tina gura.
Iar daca nu stiu sa-si tina gura, trebuie dati afara. EU asa am facut cu soacra mea dar si cu parintii mei, cand au depasit limita.

Nu pot sa las nici pe parintii mei sa-mi chinuie sotia, dar nici pe socri sa o chinuie.


Iti zic sa te rogi si sa pui si pe altii sa se roage.


Du-te si vorbeste cu un duhovnic bun, care sa se roage pentru tine.