de ce a fost inventat divortul?

[dana2013]

numai cine trece prin asemenea momente intelege cu adevarat ce este in suflet. trec prin momente f grele, povestea e complicata cu f multi ani de casatorie, sarbatorile de iarna a plecat de acasa cand trebuia sa ne bucuram de bebelusul mult asteptat si cu sacrificii. Am acordat o sansa relatiei, desi familia mea a fost total impotriva, am incercat in zadar sa-l fac sa mearga la parintii mei sa se impace. Initial am fost optimista, plina de elan cu gandul ca voi reusi, m-am rugat sa reusim sa se transforme ura dintre noi si familii in iubire. Am esuat si toata stardania mea a facut si mai rau, am avut multe reprosuri, eu am iertat dar se intocea din nou acolo, am ajuns sa privesc cu groaza sfarsitul saptamanii pt. ca pleca. Acum am decis ca luni ( pt a cata oara) sa mergem la notar. Am vrut enorm sa salvez casa am ajuns la capatul puterii fizice si psihice pt. ca am senzatia ca ma lupt cu morile de vant. Ma simt ingrozitor pt ca nu ma pot desprinde de trecut, doar bebelusul imi da putere sa merg mai departe. Nu sunt de acord cu divortul si nu mi-am imaginat vreodata ca voi trai asemenea momente cumplite. E usor sa spui: punct si de la capat, asa ar fi logic sa gandesti, probabil sunt oameni care trec peste asa usor, dar cand ani de zile ai gandit ca asta e viata si casa ta esti total devastat. E cumplit sa fi dintr-o data singur, nu pot sa-mi imaginez viata mai departe, singura nu sau cu alticineva niciodata nu m-am gandit.