patima betie

[fallen]

Ma tem ca ati avut dreptate. Acum vreo doua saptamani a "comis-o" din nou, dupa nici o luna de abstinenta, dar se pare ca a regretat caderea. Apoi insa a mai consumat, cu moderatie, si nu i s-a intamplat nimic, multumesc lui Dumnezeu (as fi fost mai linistita sa nu o faca, dar...). Aveam un coleg care fusese alcoolic si se lasase, si care nu mai consuma nimic nici macar cand ieseam in oras, la ziua cuiva. Spunea ca la inceput i-a fost greu sa mai iasa in oras cu prietenii, in conditiile astea, dar cu timpul s-a obisnuit.

Ma intreb oare daca nu e posibila vindecarea asta de dependente fara doctori si alte medicamente, care eventual sa iti creeze alte dependente si mai periculoase (ceva de genul cum ai innota cu un colac de salvare, care oricand s-ar putea sparge, in loc sa inveti sa innoti fara).

Ca sa revin la nefericitul subiect alcoolul, vreau sa va intreb ce este mai periculos, abuzul ocazional (la evenimente sau din contra la suparari) sau consumul constant, in doze "mici", apoi din ce in ce mai mari? Sau atunci cand cele doua "obiceiuri" se suprapun ocazional (gusti zilnic cate putin si odata la cateva luni/saptamani/zile "o faci lata")?

Si mai e un aspect: sunt unele bauturi (unele vinuri, spre exemplu) care iti satisfac papilele gustative si te simti bine cand gusti chiar si cateva guri: in schimb sunt altele (de exemplu berea) care dupa ce consumi o anume cantitate, simti nevoia sa mai bei, parca iti fac mai multa sete, si nu numai , dar iti genereazasi o stare (endorfine???) pe care nu vrei sa o parasesti asa repede, ci vrei sa o mentii.