Depresia-abordare religioasa

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

1. În mesajele referitoare la convingerile mele religioase, nu sunt şi nu doresc să fiu obiectivă, tocmai pentru că mă refer la convingeri personale/ subiective, tocmai fiindcă am credinţa că relaţia cu Dumnezeu, Care este Subiect, Fiinţă personală, ţine de subiectivitate.
Doar în privinţa datelor din ştiinţele exacte este recomandată obiectivitatea, fiindcă aceste domenii studiază realitatea obiectivă.
În domeniile umaniste (în special în privinţa teologiei şi a credinţei), care se referă la subiecte, am putea şi ar fi bine, oare, să fim obiectivi, să nu asumăm afectiv ceea ce credem, să tratăm subiectele ca pe obiecte?...

Daca imi permiti sa intervin, doar relatia noastra personala cu divinitatea tine de subiectivitate. Altfel e o greseala, Dumnezeu exista in mod obiectiv, adica nu depinde de cum vrea fiecare. La fel invatatura de credinta, care e revelata, nu poate fi subiectiva. In mod subiectiv, relativist, ar inseamna ca divinitatea e cum isi imagineaza fiecare, adica fieacre isi creeaza propria divinitate, o forma de idolatrie. La fel si invatatura revelata, nu poate fi relativa, ceea ce e revelat de adevar absolut.

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Daca imi permiti sa intervin, doar relatia noastra personala cu divinitatea tine de subiectivitate. Altfel e o greseala, Dumnezeu exista in mod obiectiv, adica nu depinde de cum vrea fiecare. La fel invatatura de credinta, care e revelata, nu poate fi subiectiva. In mod subiectiv, relativist, ar inseamna ca divinitatea e cum isi imagineaza fiecare, adica fieacre isi creeaza propria divinitate, o forma de idolatrie. La fel si invatatura revelata, nu poate fi relativa, ceea ce e revelat de adevar absolut.

Sunt întru totul de acord cu dvs în privinţa faptului că Revelaţia creştină este descoperirea Adevărului absolut şi personal, Care este Hristos. De aceea, adevărul revelat NU poate fi relativizat, fiindcă este absolut.
Mai departe, cred că ar fi interesant să definim noţiunile de "subiectivitate" şi "relativism", pentru a analiza problema deosebit de interesantă pe care aţi pus-o în discuţie.
Voi reveni, probabil în cursul zilei de mâine.
Doamne ajută!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Sunt întru totul de acord cu dvs în privinţa faptului că Revelaţia creştină este descoperirea Adevărului absolut şi personal, Care este Hristos. De aceea, adevărul revelat NU poate fi relativizat, fiindcă este absolut.

Laura, ce zici tu de textul ăsta - dacă te aşezi un pic mai câş în fotoliu?
(Hint involuntar, termeni-cheie: scolastică, blabla, baubau, moft...)

[cezar_ioan]

https://www.google.ro/search?q=oamen...w=1280&bih=622

(ei nu fac valuri cu emoticoane pe forum creştin ortodox; ei trăiesc printre noi, cu noi)

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Sunt întru totul de acord cu dvs în privinţa faptului că Revelaţia creştină este descoperirea Adevărului absolut şi personal, Care este Hristos. De aceea, adevărul revelat NU poate fi relativizat, fiindcă este absolut.
Mai departe, cred că ar fi interesant să definim noţiunile de "subiectivitate" şi "relativism", pentru a analiza problema deosebit de interesantă pe care aţi pus-o în discuţie.
Voi reveni, probabil în cursul zilei de mâine.
Doamne ajută!

Asa este, trebuie mai intai sa lamurim notiunile, pentru ca nu cred ca avem aceeasi intelegere. Desi nu face subiectul topicului de fata, dar Geo si-a sters contul.
Daca iti amintesti am mai discutat despre relativ si absolut. Vad ca tu te referi doar la Adevarul Absolut, care e Iisus, dar eu nu doar la asta ma refer. Un adevar absolut este un adevar obiectiv, care nu depinde de cum il percepe fiecare. De exemplu faptul ca tu ai doua maini e un adevar absolut, faptul ca pamantul e rotund (nu chiar rotund, dar nu are relevanta in discutie) e un adevar absolut. Daca intr-o perioada oamenii credeau ca pamantul e plat nu insemna ca e asa cum cred ei, pentru ca Pamantul tot rotund era. La fel si invatatura revelata, e un adevar obiectiv, absolut, indiferent ca penticostalii cred altceva, catolicii altceva si hindusii altceva.
Adevarul relativ ar inseman ca fiecare are dreptate in felul lui, fiecare vede adevarul lui, care nu il exclude pe al celuilalt. Dimpotriva, adevarul absolut exclude toate celelalte adevaruri subiective. Adevarul ca pamantul e rotund exclude afirmatia ca ar fi plat sau cubic.
In privinta invataturii revelate, am vazut ca Parintele Galeriu este mai apreciat de unele persoane, e aici o convorbire a parintelui cu Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu si Sorin Dumitrescu, intr-o carte numita "Dialoguri de seara". Plesu si Liiceanu sustineau un adevar relativ, referitor la toate religiile si cultele. Parintele le spune ca invatatura revelata e un adevar absolut, nu relativ.
Citez: "Pr. Galeriu: Or, acceptând totul greşim, instituindu-ne de astă dată în sincretismn şi relativism. Eu trebuie să am conştiinţa că aici se află pleroma, şi în interiorul ei să mă lupt să le împărtăşesc Adevărul, prin tot ce pot eu face la nivelul vieţii şi al faptei. Ce ar însemna să nu am certitudinea că mă aflu în adevăr? Să-mi suprim această certitudine?
A.Plesu : Eu vreau să spun doar că adevărul meu nu trebuie să anuleze neapărat adevărul celuilalt. Mai exact: calea celuilalt spre adevăr. Căci adevărul este unul.
Pr. Galeriu : […] Învăţătura pe care o mărturisesc este absolută, fiind revelată...
A.P. : Părinte, dacă eu sunt într-un spaţiu dat, împreună cu islamic, şi cu un iudeu, ambii practicanţi, eu nu mă pot uita la ei ca la unii care cu siguranţă sunt mai prost plasaţi decât mine în raport cu Dumnezeu. Mă pot uita însă cu bucurie că religia mea îmi permite, în numele iubirii, să le înţelege “amplasamentul”, mai bine poate, chiar, decât mi-l înţeleg ei mie.

S.Dumitrescu : Ce te determină atunci să nu basculezi înspre adevărul lor?

A.Plesu : Eu nu pun la îndoială adevărul meu, şi nu spun că adevărul lor îmi place mai mult decât adevărul meu. Eu spun că adevărul meu îmi dă generozitatea să privesc adevărul lor în faţă.
G.L. : Adevărul absolut nu-i compatibil nici cu căutarea, nici cu condiţia umană.

Pr. Galeriu : Iisus a aspus: “Căutaţi şi veţi afla.”. Deci eu permanent mă refer la acest adevăr absolut, dar tot timpul îl caut, adică mă aflu pe cale. Condiţia făpturii, direcţia ei, este eternă în absolutul inepuizabil. Dar există şi vectorul alienării. În veacul viitor dispare tocmai această direcţie nefastă.

G.L. : Există un adevăr în afara căii? Se poate vorbi de un adevăr separat şi de o cale separată?

Pr. Galeriu : Numai în sens alienat. Doar aşa, asemenea fiului rătăcit din parabola Evangheliei, cu acelaşi nume (Luca 15). Venirea lui Hristos se justifică tocmai prin faptul că ne arată “Calea, Adevărul şi Viaţa.”."

Vedem cum Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu vorbeau despre un adevar relativ (nu si S. Dumitrescu, din scurta interventie), in timp ce Parintele Galeriu explica faptul ca invatatura revelata este adevar absolut.

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Sunt întru totul de acord cu dvs în privinţa faptului că Revelaţia creştină este descoperirea Adevărului absolut şi personal, Care este Hristos. De aceea, adevărul revelat NU poate fi relativizat, fiindcă este absolut.

Vois crie si despre ce este Revelatia, e un articol complet pe site la sectiunea dogmatica: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...sca-69113.html

"Prin Revelatie se intelege actiu*nea prin care Dumnezeu impartaseste omului tot ceea ce este necesar pentru mantuirea lui. Din punct de vedere al continutului, Revelatia dum*nezeiasca cuprinde totalitatea evenimentelor si adevarurilor de credinta prin care Dumnezeu Si-a descoperit voia Sa oamenilor, ca acestia sa-L cunoasca si sa-L preamareasca si, prin aceasta, sa dobandeasca desavarsirea lor si comuniunea cu Crea*torul lor.

Dumnezeu Si-a descoperit oamenilor voia Sa pe doua cai principale : pe cale naturala si pe cale supranaturala.

Revelatia pe cale naturala este cunostinta despre Sine pe care Dum*nezeu ne-o da din insasi firea lucrurilor, a lumii si, mai presus de toate, capacitatea de a cunoaste pe care Dumnezeu ne-o da in insasi structura fiintei umane. Ordinea si armonia care exista in cosmos, in structura si viata fapturilor, determina mintea omului sa postuleze existenta unui Creator atotputernic si atottiitor, Care a creat lumea si pe om. Psalmistul spune in acest sens: "Cerurile spun slava lui Dum*nezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei spune cuvant si noaptea noptii vesteste stiinta" (Ps. 18,1-2); iar Sfantul apostol Pavel spune ca: "cele ne*vazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare" (Rom. 1, 20).

Revelatia supranaturala este descoperirea pe care Dumnezeu o face prin oameni sau direct. Aceasta s-a dat treptat, in trei etape principale :
1) Revelatia primordiala, data primului om in paradis si pastrata prin urmasii lui pana la Avraam ;
2) Revelatia speciala facuta poporului evreu;
3) Revelatia dumnezeiasca absoluta si universala, data prin in*susi Fiul lui Dumnezeu-intrupat.

Cu toate ca s-a dat treptat, in etape, Revelatia dumnezeiasca supra*naturala este unitara, fiindca unul este Dumnezeu cel ce S-a revelat. Acest lucru il spune sfantul apostol Pavel astfel : "Dupa ce Dumnezeu, odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile" (Evr., 1, 1-2).

Revelatia divina supranaturala ni s-a transmis pe doua cai : Sfanta Scriptura si aceea a Sfanta Traditie. Pastratoarea, propovaduitoarea si interpretul infailibil al Revelatiei divine este Biserica. "