Biserica si Psihologia

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Și cînd mă gîndesc ce sume învîrte Patriarhia Română, ce profit baban îi iese în fiecare an! Cum era păcatul ăla strigător la cer, oprirea plății lucrătorilor parcă. Oprirea lefei sau plata unor salarii sub limita bunului simț tot pe acolo e.

Un preot mi-a zis că trebuie să dea 11% din venitul auxiliar la mai-marii administrativi. Cel puțin așa era acum vreo 10 ani.

Nu fii chiar asa credul.
In primul rand nu a precizat in ce an avea 500lei.
A fost o perioada in care 500 lei putea fi un venit frumusel.

P.S. Cam ciudat cum sari la gatul Patriarhiei pe baza unei informatii neverificate si insuficient analizate, verifica-ti pusul duhovnicesc ca se aude un suflu ceva asta apropo si de spovedania rara cu impartasire deasa.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Nu fii chiar asa credul.
In primul rand nu a precizat in ce an avea 500lei.
A fost o perioada in care 500 lei putea fi un venit frumusel.

P.S. Cam ciudat cum sari la gatul Patriarhiei pe baza unei informatii neverificate si insuficient analizate, verifica-ti pusul duhovnicesc ca se aude un suflu ceva asta apropo si de spovedania rara cu impartasire deasa.

M-am gîndit deja că nu e vorba despre anii recenți din moment ce omul e stabilit de ceva vreme în Grecia. Dar cînd cu 500 de lei o familie cu 3 copii facea față nevoilor cotidiene - nu-mi dau seama.

Da, Patriarhia ar putea face mult bine cu capitalul de care dispune. Și dacă nu o face, merită toată critica mea și a altora.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

M-am gîndit deja că nu e vorba despre anii recenți din moment ce omul e stabilit de ceva vreme în Grecia. Dar cînd cu 500 de lei o familie cu 3 copii facea față nevoilor cotidiene - nu-mi dau seama.

Daca ratiunea proprie nu te ajuta, hai sa te ajut eu:

1. De unde stii la ce perioada se refera suma respectiva?
2. De unde stii ca preotul respectiv nu obtinea si alte venituri, din donatii in natura sau/si bani?
3. De unde stii daca nu cumva putea avea alte surse de venit (munca la camp) si prefera sa nu o faca din comoditate?
4. De unde stii ca informatia este 100% corecta?
5. Si inca ceva, poate cel mai important aspect: o data ce ce se deschide sufletul oamenilor catre Dumnezeu, se deschide si buzunarul catre indrumatorul lor spiritual.

Iti spun asta ca cineva care a vazut cum se construieste o biserica, deloc mica, an dupa an, doar din donatii, din care mai putin de 1/4 de la primarie, care nici nu stiu daca are parohie, venind si donand in schimb oameni dint tot orasul.

De unde stii ca esecul lui financiar nu este de fapt esecul lui spiritual, de a propovadui Evanghelia, mai presus de a implini ceea ce pentru multi sunt doar traditii?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Și asta împiedică Patriarhia să ajute în special preoții cu venituri mici și cu copii mulți cu niște lei în plus? De ce trebuie să un preot emigreze în Grecia ca să poată supraviețui el și casa lui?

Pentru ca poate vrea sa traiasca bine din salariu, nu din propovaduirea Evangheliei.

Și dacă nu o face, merită toată critica mea și a altora.

Nu pe baza acestui gen de informatii.

Vezi tu Ionut, sunt pacate subtile, dar grave, la care nici constiinta ta, nici duhovnicul nu te pot ajuta (decat daca e foarte inainte-vazator sau experimentat), indiferent de cat de des te impartasesti.
Adu-ti aminte de 1Corinteni 11:27-32.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Vezi tu Ionut, sunt pacate subtile, dar grave, la care nici constiinta ta, nici duhovnicul nu te pot ajuta (decat daca e foarte inainte-vazator sau experimentat), indiferent de cat de des te impartasesti.
Adu-ti aminte de 1Corinteni 11:27-32.

Care ar fi acel păcat grav de care eu nu-mi dau seama și care este opritor de la primirea Împărtășaniei?

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Care ar fi acel păcat grav de care eu nu-mi dau seama și care este opritor de la primirea Împărtășaniei?

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nia-82066.html

-Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept

Ne consideram vrednici a fi premianti la matematici speciale si ratam tabla inmultirii.

[Florin-Ionut]

Alin,

În prealabil postat de AlinB

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nia-82066.html

-Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept

Dacă două persoane nu cad de acord asupra unei idei, pot apela la un juriu profesionist - Sfinții, verdictul final fiind dat de cel mai drept Judecător Care știe absolut toate detaliile problemei. Vom vedea la sfîrșit ce va zice Hristos.

Presupunînd că ai dreptate și am păcătuit, să-mi fie cu iertare. Și promit înaintea Bisericii să nu repet vorbirea negativă gratuită la adresa clericilor, ca să nu mai cauzez discuții smintitoare pe tema asta.

Dacă am păcătuit, acest gen de cădere este într-adevăr subtil, cum zici, dar nu este unul atît de grav ca să mă oprească să merg duminică să mă împărtășesc fără spovedanie. Nu e vorba de o patimă a cuvintelor grele cum ar fi de exemplu minciuna intenționată cauzatoare de mult rău (mărturiile false), cu consecințe urîte de tot sau batjocura repetată la adresa oricui sau ereziile.

Acum văd bine că manifești o grijă datorită hotărîrii de a mă împărtăși sistematic. Da, cunosc textul la care m-ai trimis pe care dacă l-am citi separat de orice alt citat din N.T. și comentariu din S. Tradiție referitor la Împărtășire, s-ar părea că numai Sfinții ar avea voie să se apropie de Potir. Nu e așa deoarece:

1. Împărtășania ni se dă chiar spre iertarea păcatelor. Care dintre ele? Sfîntul Apostol Ioan ne zice că păcatele sînt de moarte și celelalte. Nu ne dă o listă însă. Înțelegem totuși că există păcate grave și comune, cotidiene, obișnuite. Primele se pot deduce din textele Sfinților Părinți cum ar fi povățuirile de la sfîrșitul Liturghierului sau cele date în Molitfelnic sau alte scrieri asemenea. Sînt lucruri josnice pe care un creștin obișnuit nu le comite cu ușurință. Celelalte mai ușoare rămîn tot în clasa păcatelor împotriva cărora trebuie să luptăm constant, dar în care cădem relativ des. Oricărora dintre ele, cum ar fi de exemplu minciunii sau lăcomiei la mîncare sau mîndriei trebuie să le stăm împotrivă și, dacă păcătuim, prin rugăciunea cu credință ne sînt iertate. Dacă le acceptăm însă ca fiind cumva ”normale”, ele devin repede patimi care cer neapărat intervenția duhovnicului prin Spovedanie.

2. Vrednicia care ni se cere aici bate: să ne străduim să ducem o viață curată de infracțiunile din seria celor cauzatoare de moarte, ca să putem cuteza în primul rînd să ne numim creștini ortodocși și apoi să îndrăznim a ne apropia cu conștiința curată de Biserică - Trupul Lui Hristos. Dacă vom identifica vrednicia cu sfințenia, comitem una greșealile:

- ori ne considerăm Sfinți care nu au păcate, deci cumva demni de părtășia cu Hristos - ceea ce e mîndria sub forma ei cea mai de urîtă Lui Dumnezeu
- ori credem că după Spovedanie sîntem 100% puri de orice păcățel, deci ”vrednici”, și iată cum cu ”vrednicie” îndrăznim de cîteva ori pe an să ne împărtășim.

3. Creștinii primelor veacuri s-au împărtășit de fiecare dată. Au fost ei cu toții vrednici, adică au dus o viață perfectă, lipsită de orice păcat? Sau s-au spovedit ei înainte de fiecare Împărtășire?

4. Toți Sfinții care au scris pe acest subiect au recomandat Împărtășirea cît mai deasă. Puțini vorbesc și despre Spovedania obligatorie înainte, înainte de secolul 19. Oricum, ideea este că nimeni dintre ei nu face diferența dintre preoți, mireni, călugări sau pustnici cînd se pronunță cu recomandări sau cînd poruncesc chiar să ne împărtășim, indiferent de condiții. Deci ceea ce e valabil pentru preoți e valabil și pentru simplii credincioși.

5. Sfînta Liturghie are ca obiect prefacerea Darurilor și ca scop Împărtășirea creștinilor. Rugăciunile, citirile, predicile au rolul de a curăți și de a încuraja creștinii, da, dar nu de asta Se jertfește Hristos nevăzut pe Altar, ca noi să cîntăm și să ne rugăm în jurul acestui eveniment, ci pentru ca noi toți să ne cuminecăm cu El. Toți, nu doar clericii și vreo cîțiva copii.

6. Canoanele Sfinților Apostoli afirisesc pe oricine participă la Liturghie și refuză Împărtășania fără să aibă motiv serios de a nu se apropia la invitația preotului. Oricît ar încerca să răstălmăcească o serie de teologi sau comentatori Canonul 9 Apostolic, el ne obligă pe toți să ne cuminecăm, cu foarte mici excepții.

Ar mai fi și altele de zis, dar mai avem timp și altădată.

Ne consideram vrednici a fi premianti la matematici speciale si ratam tabla inmultirii.

Înainte de tabla înmulțirii se învață adunarea. Adunarea noastră întru Hristos, într-un singur Trup care formează Biserica. Și condițiile ca s-o facem sistematic, săptămînal nu sînt practic imposibile, cum am fost învățați.

Și să ne fie clar: nimeni nu e vrednic, căci dacă se consideră așa, atunci nu are ce căuta la Potir. Toți sîntem păcătoși și nevrednici, indiferent cu cît timp ne-am mărturisit înainte.

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nia-82066.html

-Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept

Ne consideram vrednici a fi premianti la matematici speciale si ratam tabla inmultirii.

Ce mai faci, domnu Alin? Ai venit iar să ne arăţi cât eşti matale de "specialist"? În canoane, aşa cum ţi se pare. Păi ia să vedem mai bine ce scrie acolo, domnu Alin, aşa ca să vedem încă o dată cam cât eşti de "specialist" matale (în cazul ăsta văd că te lansezi cu privire la păcate opritoare de la Împărtăşanie).

1902. Formular de marturisire pentru iertarea pacatelor usoare, lesne iertatoare care izvorasc din firescul pacatos al omului facute fara stiinta si vointa care servesc ca un inceput si introducere la pacatele de moarte.

Acest formular il citeste penitentul in fata duhovnicului zicand:

(...) - Am vorbit de rau pe mai marii mei si pe drept si pe nedrept. Am defaimat pe altii...

Ăstea sunt păcate opritoare de la Împărtăşire? Dar, în sfârşit, pare-se că ne considerăm vrednici a fi premianţi la matematici speciale, dar ratăm tabla înmulţirii, de prea mari "specialişti" ce suntem.

Dar hai să îţi dau mai mult că poate nu eşti convins, deşi vedem toţi ce ai făcut, cum ai decupat textul din context şi ai venit să pretinzi că altul ar fi adevărul, nu cel pe care însuşi contextul îl sugerează. Ce zici de sfinţii profeţi ai vechiului testament care îi cam vorbeau de rău, este drept că pe drept şi inspiraţi de Duhul Sfânt, pe preoţi şi pe conducătorii politici? Aveau ei "păcate opritoare" aşa cum ţi se pare dumitale, sau îi împingea Dumnezeu, îi forţa Duhul Sfânt la "păcate opritoare"? Dar ce zici de sfântul Ioan Botezătorul? Şi el făcea "păcate opritoare"? Aşa după părerea dumitale de "specialist" ... Nu mă apuc acum să dau citate din vechiul testament, dar te asigur că sunt multe, "prietene".

[cezar_ioan]

Vă las acum şi vă spun: lepăda-ţi-vă de Miţa, că vă face mintea Baston.
Dacă vreţi să mă ascultaţi!
Bagaboanta asta e dată dracului, la modul cel mai concret şi mai direct,
mă aude careva?

De fapt, guguştiucilor, o meritaţi!
Cu tot cu plămânul ei drept bolnav de tuberculoză.

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Daca ratiunea proprie nu te ajuta, hai sa te ajut eu:

1. De unde stii la ce perioada se refera suma respectiva?
2. De unde stii ca preotul respectiv nu obtinea si alte venituri, din donatii in natura sau/si bani?
3. De unde stii daca nu cumva putea avea alte surse de venit (munca la camp) si prefera sa nu o faca din comoditate?
4. De unde stii ca informatia este 100% corecta?
5. Si inca ceva, poate cel mai important aspect: o data ce ce se deschide sufletul oamenilor catre Dumnezeu, se deschide si buzunarul catre indrumatorul lor spiritual.

Iti spun asta ca cineva care a vazut cum se construieste o biserica, deloc mica, an dupa an, doar din donatii, din care mai putin de 1/4 de la primarie, care nici nu stiu daca are parohie, venind si donand in schimb oameni dint tot orasul.

De unde stii ca esecul lui financiar nu este de fapt esecul lui spiritual, de a propovadui Evanghelia, mai presus de a implini ceea ce pentru multi sunt doar traditii?



Pentru ca poate vrea sa traiasca bine din salariu, nu din propovaduirea Evangheliei.



Nu pe baza acestui gen de informatii.

Vezi tu Ionut, sunt pacate subtile, dar grave, la care nici constiinta ta, nici duhovnicul nu te pot ajuta (decat daca e foarte inainte-vazator sau experimentat), indiferent de cat de des te impartasesti.
Adu-ti aminte de 1Corinteni 11:27-32.

"Vezi tu Ionut, sunt pacate subtile, dar grave, la care nici constiinta ta, nici duhovnicul nu te pot ajuta (decat daca e foarte inainte-vazator sau experimentat), indiferent de cat de des te impartasesti."
Consideraţi că domnul Florin Ionuţ nu-şi conştientizează un anumit păcat, dar dvs, care nici măcar nu-l cunoaşteţi personal, i-aţi putut detecta problema duhovnicească?...
Adică păcatul e atât de subtil, încât nici persoana în cauză şi nici duhovnicul n-o observă (în afara cazului în care duhovnicul e văzător cu duhul), dar o persoană total străină poate sesiza acest păcat, doar în urma unei simple discuţii online?
Gândiţi-vă!...
O spun doar ca să vă sugerez să meditaţi... câteva minute... la ceea ce aţi scris.
Cu mult respect,
L S

[antiecumenism]

Sfantul Ignatie Briancianinov-Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca

http://carteromaneasca.wordpress.com...duhovniceasca/


"Daca sfintii ii mustrau pe pacatosi si pe necredinciosi, o faceau din porunca lui Dumnezeu, fiind datori sa faca aceasta, potrivit insuflarii Sfantului Duh, nu insuflarii propriilor patimi si a demonilor. Iar cel ce se hotaraste, de capul lui, sa-l acuze pe fratele sau sa ii faca observatie, acela arata limpede ca se socoate mai intelept si mai virtuos decat cel acuzat de el, ca lucreaza sub inraurirea patimii si a amagirii cugetelor demonice. Se cuvine sa ne aducem aminte de porunca Mantuitorului: “De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama ? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau ? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” (Mat.7, 3-5).

Ce este aceasta – barna ? Este cugetarea trupeasca, groasa ca o barna, care rapeste orice putere si orice corectitu*dine puterii vazatoare daruite de Ziditor mintii si inimii. Omul manat de cugetarea trupeasca nu poate nicicum sa judece drept – nici despre propria lui stare launtrica, nici despre starea aproapelui. El judeca despre sine insusi si despre ceilalti dupa felul in care se inchipuie el insusi pe sine si dupa felul in care ii apar ceilalti pe dinafara, potrivit cugetarii sale trupesti – bineinteles, gresit; si de aceea l-a numit Cuvantul lui Dumnezeu, pe buna dreptate, fatarnic. Crestinul, dupa ce a fost tamaduit prin Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu, primeste o vedere dreapta a propriei sale intocmiri sufletesti si a intocmirii sufletesti a aproapelui. Cugetarea trupeasca, lovind ca o barna pe aproapele care a gresit, intotdeauna il tulbura, nu arareori il pierde, niciodata nu aduce si nici nu poate aduce folos, nu are nici un pic de putere asupra pacatului. Dimpotriva, cugetarea duhovniceasca lucreaza numai asupra neputintei sufletesti a aproapelui, miluindu-l, tamaduindu-l si mantuindu-l.

Este vrednic a fi luat in seama faptul ca, dupa dobandirea intelegerii duhovnicesti neajunsurile si pacatele aproapelui incep sa para de foarte mica insemnatate, rascumparate fiind de Mantuitorul si lesne de tamaduit prin pocainta aceleasi greseli si neajunsuri care pentru intelegerea trupeasca pareau necuprins de mari si insemnate. Apare lesne de vazut ca aceasta cugetare trupeasca le dadea o insemnatate atat de uriasa pentru ca ea insasi este barna."

Daca vrei sa fii un fiu credincios si ravnitor al Bisericii Ortodoxe, atinge-ti telul prin implinirea poruncilor evanghelice legate de aproapele. Nu indrazni sa-l lauzi ! Nu indrazni sa-l inveti ! Nu indrazni sa-l lovesti si sa-l mustri !

Acestea nu sunt fapte ale credintei, ci ale ravnei lipsite de judecata, ale parerii de sine, ale trufiei. L-au intrebat pe Pimen cel Mare: ce este credinta ? Cel Mare a raspuns: “Credinta sta intr-aceea ca sa petreci in smerenie si sa faci milostenie” (Pateric), adica a te smeri inaintea aproapelui si a-i ierta toate supararile si jignirile, toate greselile lui.


Intrucat ravnitorii lipsiti de dreapta socoteala aduc credinta ca pricina a ravnei lor, sa afle unii ca acestia ca adevarata credinta (aici se intelege credinta lucratoare, nu cea dogmatica. Despre deosebirea lor, vezi in Filocalie la Calist si Ignatie), prin urmare si adevarata ravna, se arata prin smerenia inaintea aproapelui si milostivirea catre el. Sa lasam judecata asupra oamenilor si acuzarea lor in seama acelora pe ai caror umeri a fost asezata indatorirea de a-i judeca pe fratii lor si de a-i indrepta. “Cel ce are ravna mincinoasa – a spus Sf. Isaac Sirul – boleste de boala grea. O, omule care crezi ca-ti pui ravna impotriva bolilor straine, tu te-ai lepadat de sanatatea sufletului tau ! Osteneste-te cu osardie pentru sanatatea sufletului tau. Iar daca vrei sa doftoricesti pe cei neputinciosi, apoi afla ca bolnavii au mai multa nevoie de ingrijire decat de mustrari aspre. Ci tu, fara a ajuta pe altii, te bagi pe tine insuti in boala grea si chinuitoare. Aceasta ravna nu se vadeste in oameni prin vreunul din chipurile intelepciunii, ci se numara printre neputintele sufletului, este semn al saraciei intelegerii (duhovnicesti), semn al nestiintei celei mai de pe urma.

Inceputul intelepciunii Dumnezeiesti este linistea si blandetea, care tin de masura sufletului mare si intarit, de cel mai trainic chip al cugetarii si poarta neputintele omenesti. “Ci voi, cei tari”, spune Scriptura, “purtati neputintele celor neputinciosi” (Rom. l5, l) si: “pe cel ce greseste indreptati-l cu duhul blandetii” (Gal. 6, l ). Pacea si rabdarea le numara Apostolul printre darurile Sfantului Duh” (Cuvantul 89). In alt cuvant Preacuviosul Isaac graieste: “Sa nu urasti pe pacatos, caci cu totii suntem pacatosi. Daca tu pentru Dumnezeu te ponesti impotriva lui (a pacatosului), atunci varsa pentru el lacrimi. Dar pentru ce il urasti ? Uraste pacatele lui, iar pentru el roaga-te, si prin aceasta te vei asemana lui Hristos, care nu S-a maniat asupra celor pacatosi, ci se ruga pentru ei.

Pentru ca, omule, urasti pe pacatos ? Pentru ca nu-i asa de drept ca tine ? Dar unde este dreptatea, daca nu ai dragoste ? De ce n-ai plans mai bine, pentru el, ci il gonesti ? Oarecari, ce gandesc despre sine ca judeca sanatos despre faptele pacatosilor si se manie pe ei, lucreaza astfel din nesocotinta” (Cuvantul 90).

Mare nenorocire este parerea de sine ! Mare nenorocire este lepadarea de smerenie ! Mare nenorocire este acea intocmire si stare sufleteasca in care aflandu-se monahul, fara a fi chemat sau intrebat, manat de constiinta “valorii sale”, incepe sa invete, sa acuze, sa mustre pe aproapele ! Fiind intrebat, refuza sa dai sfat si sa-ti spui parerea, ca unul care nu stii nimic, sau la mare nevoie, vorbeste cu cea mai mare chibzuinta si modestie, ca sa nu te ranesti pe tine cu slava desarta si cu trufia, iar pe aproapele cu un cuvant greu si nesocotit. Atunci cand, pentru osteneala ta in via poruncilor, Dumnezeu te va invrednici sa simti in suflet ravna Dumnezeiasca, atunci vei vedea limpede ca ravna aceasta te. va indemna la tacere si smerenie inaintea aproapelui, la iubire fata de el, la miluirea lui si la compatimirea pentru el, precum a spus Sfantul Isaac Sirul (Cuvantul 38). Ravna Dumnezeiasca este foc, dar care nu aprinde sangele ! Ea stinge in acesta aprinderea, aducandu-l intr-o stare de tihna (Filocalia rom. vol. VII, Convorbirea Preacuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Grigorie Sinaitul). Ravna cugetarii trupesti este intotdeauna impreunata cu aprinderea sangelui, cu navalirea a numeroase patimi si inchipuiri.

Urmarile ravnei oarbe si nestiutoare, daca aproapele i se impotriveste, sunt de obicei, mania asupra lui, ranchiuna, spiritul de razbunare in felurite chipuri, iar daca acesta se supune – multumirea de sine plina de slava desarta, atatarea si inmultirea cugetarii trufase si a parerii de sine. "