Liberul arbitru

În prealabil postat de Demetrius

Percepția plăcută (prin organele de simț trupesc) îi dă starea de bine, iar cea neplăcută îi dă starea de rău.

Motivul vine de la simpatia creierului pentru organele de simț pentru că și creierul este tot o parte din trup(ca și organele de simț); senzațiile organelor obținute numai din lumea materială sunt transmise creierului care deja le-a perceput prin senzor ca plăcute sau neplăcute.

Esti pe calea buna, dar mai fa un pas in detalierea starii de bine sau rau.

Cum a catalogat creierul o senzatie ca fiind buna si alta ca fiind rea ? Caci prin simturi primesti numai impulsuri nervose sub forma de potential electric transmis prin sinapse.

La nivelul cel mai de jos al fenomenului, de ce cezi tu ca un impuls electric ar fi bun si altul ar fi rau, care e diferenta dintre ele, sau care este criteriul dupa care creierul le imparte in bune si rele ?

[Demetrius]

În prealabil postat de iliegh

Esti pe calea buna, dar mai fa un pas in detalierea starii de bine sau rau.

Cum a catalogat creierul o senzatie ca fiind buna si alta ca fiind rea ? Caci prin simturi primesti numai impulsuri nervose sub forma de potential electric transmis prin sinapse.

La nivelul cel mai de jos al fenomenului, de ce cezi tu ca un impuls electric ar fi bun si altul ar fi rau, care e diferenta dintre ele, sau care este criteriul dupa care creierul le imparte in bune si rele ?

Criteriul este arcul reflex, care confirmă sau infirmă dacă percepția este bună sau nu; cu alte cuvinte, dacă senzația este plăcută organele de simț ”rămân pe recepție”, iar dacă senzația primită este o amenințare, atunci prin arcul reflex(instinct) trupul se protejează .
De aici încolo începe treaba creierului să le conștientizeze, să le arhiveze și să tragă concluzii.

[cezar_ioan]

Arcul este doar suportul anatomic al proceselor nervoase. Un lanţ de neuroni, conectaţi prin sinapse.
Probabil ai vrut să zici actul reflex, nu arcul.
Deşi nici aşa nu ţine, deoarece activitatea psihică nu se reduce la reflexe, oricât de complicate ar fi ele. Procesările psi sunt cu mult mai complexe la om decât la o reţea neuronală oarecare.
Reţelele neuronale sunt, atrag atenţia, doar un model al realităţii, nu însă realitatea însăşi.
Rolul lor este în primul rând euristic. Oferă sugestii pentru investigarea mai profundă a misterului funcţionării omeneşti.
E bun acest model, însă are dezavantajul că se limitează la procesări destul de simple, fie ele şi intelectuale.
În orice caz, e cam precum modelul gazului ideal din fizică. Genial, prin faptul că permite să operăm mintal în legătură cu legile realităţii, însă neîntâlnit ca atare în natură.

[Demetrius]

În prealabil postat de cezar_ioan

Arcul este doar suportul anatomic al proceselor nervoase. Un lanţ de neuroni, conectaţi prin sinapse.
Probabil ai vrut să zici actul reflex, nu arcul.
Deşi nici aşa nu ţine, deoarece activitatea psihică nu se reduce la reflexe, oricât de complicate ar fi ele. Procesările psi sunt cu mult mai complexe la om decât la o reţea neuronală oarecare.
Reţelele neuronale sunt, atrag atenţia, doar un model al realităţii, nu însă realitatea însăşi...

Am vrut să zic ceea ce am și zis: arcul reflex, pentru a sugera numai circuitul actului reflex (de care ai amintit tu) fără legăturile cu sistemul nervos central.
Arcul reflex este format(știi și tu) din neuronul senzitiv(de la senzor până la măduva spinării), neuronul de legătură din măduvă și neuronul motor (din măduvă până la placa motorie din mușchi); organul de simț trimite un impuls prin neuronul senzitiv la măduva spinării unde face legătura cu neuronul de legătură care transmite impulsul atât neuronului motor(actul reflex), cât și sistemului nervos central care conștientizează senzația și dă comenzile necesare în completarea actului reflex.

Observația ta este binevenită in cadrul discuției pornite de Iliegh deoarece astfel se explică mai lesne că prin actul reflex senzația este percepută direct ca fiind bună sau rea ca abia apoi să se conștientizeze la nivelul scoarței cerebrale.

[AlinB]

În prealabil postat de iliegh

La nivelul cel mai de jos al fenomenului, de ce cezi tu ca un impuls electric ar fi bun si altul ar fi rau, care e diferenta dintre ele, sau care este criteriul dupa care creierul le imparte in bune si rele ?

Nu cred ca e ACELASI impuls electric, in primul rand cred ca exista mai multi senzori specializati pe diferite tipuri de senzatii care se termina in diferite zone ale creerului si pe urma poate sa difere si intensitatea/freventa impusurilor.
Parere din amintiri vagi de info medicina, realitatea anatomica poate fi mai mult sau mai putin complexe.

Semnalele care se termina in zonele de durere sau au parametri fizic din care rezulta o solicitare extrema sunt interpretate ca un pericul pentru integritatea structurala a corpului si tratate ca atare (rau).

etc.

P.S.
Sa nu confundam bine/rau fizic cu binele/raul moral.
Notiunea de decizie se leaga de prima categorie, notiunea de liber arbitru de a doua.