Articolele de pe site - pe cine reprezinta si ce scop au?

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

1. Da, ma refeream la pacate.
2. Eu nu inteleg cum poti sa faci fapte bune in alte scopuri decat pentru cei din jur. Adica in ce alta scop si pentru ce interes?
Asta cu "fac faptele bune, ca sa mi le considere Dumnezeu" nu vad de ce ar fi rau.
Da, in general se fac faptele bune pentru ajutorarea celui din jur. Dar pe undeva ai nevoie cateodata de o incurajare, cand iti este si tie greu.
Nu inseamna neaparat ca ne cautam rasplata. Eu zic totusi ca Dumnezeu acolo sus tine socoteala orice am spune. El ne stie cu bune si cu rele.

Virtutile sunt lucruri pozitive legate de persoana fiecaruia. Unele sunt inascute, altele formate prin educatie. Da, si aici este mana lui Dumnezeu ca sa spun asa.

Ce ar trebui totusi sa cerem/asteptam de la El?

Nu stiu,mie una imi pare chiar imoral sa salvez un om de la inec,din incendiu sau alte calamitati doar ca sa-mi fac un "bagaj" de fapte bune.Ar insemna ca telul meu in viata ar fi specularea durerii altora,dupa care eu as avea de castigat cu milostenia mea calculata.Pana la urma ar insemna ca un om in nevoie si durere mi-ar provoca chiar fericire ca mi-a mai aparut in fata un caz de pe urma caruia voi obtine foloase divine.Cam imoral nu ???

In momentul in care vezi un om in flacari,primul lucru care ar trebui sa-ti vina in minte ar fi durerea lui pt ca empatizezi cu durerea lui.
La fel,cand vezi un om suferind,pe drumuri sau flamand.

Din pacate,unii au inima impietrita si nu empatizeaza la durerea celuilalt(se mai intampla)ci ajuta dintr-un sentiment de datorie sau de jena,uneori si de ochii lumii,fiind intr-un fel stramtorat de situatie nu de dragoste.

Daca se intelege despre ce vb...

[Parascheva16]

Nu stiu daca mai apuci sa gandesti cand vezi un om in flacari, mai ales ca s-ar putea sa o mierlesti si tu. Deobicei actionezi instincitv, dupa cum esti tu, bun sau rau. Insa, cand vine vorba de oameni flamanzi, saraci, africani etc. sunt oameni care profita de durerea lor ptr. a isi face o imagine buna, pentru a aduna fapte bune etc. Si da, e imoral acest lucru.

[anita]

În prealabil postat de Yasmina

Nu stiu,mie una imi pare chiar imoral sa salvez un om de la inec,din incendiu sau alte calamitati doar ca sa-mi fac un "bagaj" de fapte bune.Ar insemna ca telul meu in viata ar fi specularea durerii altora,dupa care eu as avea de castigat cu milostenia mea calculata.Pana la urma ar insemna ca un om in nevoie si durere mi-ar provoca chiar fericire ca mi-a mai aparut in fata un caz de pe urma caruia voi obtine foloase divine.Cam imoral nu ???

In momentul in care vezi un om in flacari,primul lucru care ar trebui sa-ti vina in minte ar fi durerea lui pt ca empatizezi cu durerea lui.
La fel,cand vezi un om suferind,pe drumuri sau flamand.

Din pacate,unii au inima impietrita si nu empatizeaza la durerea celuilalt(se mai intampla)ci ajuta dintr-un sentiment de datorie sau de jena,uneori si de ochii lumii,fiind intr-un fel stramtorat de situatie nu de dragoste.

Daca se intelege despre ce vb...

Parintele Arsenie Boca spunea sa facem milostenie chiar daca nu ar exista iadul.
Inima impietrita e o consecinta a unei vieti traite fara credinta . Desi mai exista oameni milostivi fara sa fie credinciosi practicanti ,pentru ca ei nu il resping pe Dumnezeu

[sophia]

@Yasmina - cred ca este o confuzie.

Eu ma refeream in ultima postare la ceea ce ai spus tu. Si aia nu scrie in articol.
Tu incerci acum sa-mi explici ce ai inteles tu din articol. Tocmai asta este problema, vezi.
Tu intelegi un lucru, altul altceva.

La ceea ce spui tu despre faptele bune.
Tocmai aici este problema, ca eu nici nu m-am gandit la interpretarea pe care o dai tu, pentru ca eu nu sunt asa. Chiar trebuie sa poti sa te gandesti la unele lucruri, daca nu sunt in constructia ta. Sa-ti vina in minte.

Ca sa-ti raspund concret: eu cand vad un om la nevoie, il vad in primul rand pe el si incerc sa-l ajut. In momentul acela nu ma gandesc nici la mine, dar nici la Dumnezeu. Este cam ciudat, dar asa sunt eu.
Imi este mila de om si incerc sa-l ajut, pentru el.
Poate gresesc, dar eu nu cred ca facem faptele bune pentru Dumnezeu insusi. El nu are nevoie de ele. Ci El ne-a spus sa le facem oamenilor, si prin ele facem Lui. Dar in primul rand oamenilor.

Iar daca faci fapte bune pentru gloria ta, atunci da, este cam aiurea. Dar nici atunci nu este rau, pentru ca totusi le faci. Faci bine cuiva. Pana la urma asta este scopul.
E mai bine decat sa faci rau.
Nici nu sunt convinsa ca cineva chiar face faptele bune numai ca sa fie decorat. Ah, ca se bucura putin si pentru asta, este altceva. Este omeneste. Si te motiveaza sa mai faci, pana la urma.
Dar nu stiu ce sa spun. Poate ca o fi si asa ceva. Desi nu prea cred, mi s-ar parea cam ciudat.

Iar eu am inteles ca in articol ca spune sa nu facem noi fapte bune de al noi, sa asteptam sa ne puna Dumnezeu, cumva sa-L intrebam mai intai pe El.
Cam asa reiese din fraza pe care am bolduit-o eu.
Si ca facand fapte bune nu suntem totusi cu Dumnezeu, ci trebuie ceva in plus. (In ultima fraza bolduita).
Inteleg ca este un citat de undeva si a fost preluat aidoma si ne-explicat.

Si sa ma ierte Dumnezeu daca e nevoie de atat teorie si filozofie pentru a face fapte bune, atunci mai bine nu le mai facem. Ori le facem din sufletul nostru si spre binele celor din jur, automat si fara gand si cu bucurie, ori mai bine nu le mai facem. Si eu inteleg ca tocmai asta se cere in acest articol, respectiv in citat.
Adica pana la urma totul este rau, pana si a face fapte bune.