![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Eu rețin că nu am avut nici o discuție directă cu Pelerin și mi-a fost un user drag. Tu crezi ce vrei. :)
Last edited by ovidiu b.; 10.10.2013 at 19:37:25. |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Nu este un user , ci un suflet MARE , care mi-a daruit una din cele mai frumoase Icoane ale Maicii Domnului , ale Domnului nostru Iisus Hristos , si nu in ultimul rand , zeci de carti Ortodoxe de mare folos !
A donat Bisericii Sfantului Mercurie , zeci de carti din Sfintii Parinti si nu numai ! Un OM adevarat si cu siguranta mai ORTODOX decat multi din cei de aici ! Sa traiesti prietene !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
#3
|
||||
|
||||
|
Si eu o sa-i simt lipsa pe aici,oricum ne-a invatat pe destui adevarata atitudine frateasca a unui crestin,care are pretentia sa nu existe doar cu numele...
Frumos discurs,frumoasa atitudine(chiar cu cei mai indaratnici din fire,asa ca mine":) Te mai asteptam printre noi!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Totusi firul asta era deschis pentru altceva...
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
|
#5
|
||||
|
||||
|
Sophia, despre articolul din primul tau post "Inainte de Hristos si dupa Hristos" as indrazni sa iti spun cate ceva caci vad ca esti nedumerita.
In primul rand despre simbolistica la care se refera autorul, aducand ca exemplu copilul inviat de Hristos. Toti cei care plangeau moartea copilului, intreaga cetate, reprezinta , metaforic vorbind deci simbolistic, omenirea pana la venirea lui Hristos , adica pana la intrupare - inainte de Hristos; Omenire ce plangea raiul pierdut in urma caderii lui Adam in pacat, raiul pierdut fara sansa mantuirii. Invierea din pilda este simbolul venirii lui Hristos sa aduca viata vesnica si mantuire. Iar bucuria cetatii ca acel copil a fost inviat, este bucuria crestinilor - dupa Hristos, bucuria ca au primit sansa mantuirii , viata noua, viata vesnica, ca pot acum prin pocainta sa treaca prin moarte la adevarata viata. Moartea nu mai reprezinta acum moarte ci trecerea la viata si bucurie. Bucuria de a ajunge la Tatal, de a redobandi raiul pierdut. Stiu, pare ilogic sa te bucuri ca mori, si cum nu ar fi asa, cand ne stim atat de pacatosi si cand nu avem incredintarea raiului. Insa incredintarea vine de la Dumnezeu, prin pocainta. Daca ne-am pocai cu adevarat atunci am fi si incredintati de rai si am putea spune cum a spus si Apostolul, "Iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute." Si iata acum cateva cuvinte ale Sf. Macarie Egipteanul despre moartea si trecerea la viata cea vesnica. "Fericitul Apostol Pavel, vorbind despre aceasta comoara cereasca, adica despre harul Duhului, dupa ce arata multimea necazurilor ( ce-i asteapta pe cei alesi), arata si folosul pe care fiecare il poate trage din acestea. Iata ce spune ca vor dobandi: " caci stim ca daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca (adica trupul Sophia), se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefacuta de mana, vesnica, in ceruri." (IICor 5:1). Dator este fiecare sa se lupte si sa se sarguiasca a practica virtutile si sa creada, pentru ca de aici (adica din aceasta viata Sophia) sa dobandeasca aceasta casa.(adica Duhul Sfant). ca daca se va prabusi casa trupului nostru (adica trupul), nu avem alta casa in care sa se intoarca sufletul nostru. ca zicand: "daca vom fi gasiti imbracati si nu goi (IICor 5:4) Apostolul se refera prin cuvantul "gol" la comuniunea si impartirea cu Duhul Sfant, intru care numai sufletul cel credincios se poate odihni. De aceea cei ce sunt cu adevarat crestini sunt curajosi si se bucura cand ies din trup, pentru ca au acea casa nefacuta de mana, care nu este altceva decat puterea Duhului care locuieste in ei. deci chiar de se va prabusi casa trupului (trupul) ei nu se tem pentru ca au casa cea cereasca a Duhului si slava cea nestricacioasa." iata deci Sophia. Eu de pilda daca maine mor as fi trista caci nu am reusit inca sa am casa cea cereasca a Duhului, caci am stat inca in pacate, si atunci sigur ca nu ma bucur ca mor. insa nadajduiesc la Dumnezeu sa mai am timp si sa reusesc, macar o caramida din casa cea cereasca sa am, macar una sa am acolo la Tatal cand moartea va veni.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
|
#6
|
|||
|
|||
|
La fiecare articol de pe site, exista posibilitatea sa adaugam comentarii. Putem exprima sugestii, de care autorii sa tina seama pe viitor.
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Aidreptate si tu, se pot face comentarii la articole direct acolo.
Dar aici, la aceasta rubrica a forumului scrie asa: "Acest forum este deschis pentru intrebarile legate de articolele din site." De aceea am deschis aici acest fir, ca sa discutam pe marginea articolelor de pe site. Pentru alte intrebari exista rubrica "Generalitati". Eu asa am inteles. Revin la comentariul d ela primul articol: Totusi ceva nu e clar in toata discutia asta despre moarte. Eu nu contest explicatia, ca ne ducem la Iisus dupa moarte. Dar nu este prea corect. Mai intai ca da, ne ducem la El sa fim judecati. Pe urma nu mai stim unde ajungem. Adica mai exista si Iadul. Pe urma insasi traditiile din biserica legate de moarte sunt totusi de intristare si doliu. Ne imbracam in negru, inclusiv preotii. In Saptamna Mare totul este cu tristete din cauza mortii lui Iisus Hristos. Preotii imbracati in negru, cantam prohodul, nu petrecem, etc. Ar trebui sa ne bucuram ca Iisus se duce la cer, la Tatal. De ce sa fim tristi? De ce totul este trist si negru la inmormantari si in Saptamana Mare, daca este numai o bucurie? De ce nu facem petreceri atunci? Si mai este ceva: oamenii pleaca. Nu-i mai avem printre noi. Cum sa ne bucuram? Cum sa ne bucuram? Sunt niste lucruri care nu se impaca totusi. Si da, adevarul este ca nu suntem pregatiti. Uneori se intampla totul brusc, neasteptat. Si mai ales cand stii ca mai ai ani, ca mai ai lucruri de facut aici... Nu suntem pregatiti nici sa plecam si nici sa ajungem la Domnul. Noi suntem facuti pentru lumea aceasta. Acolo ce misiune avem? Ce va fi cu noi?
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Nu prea se publica.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#9
|
||||
|
||||
|
Si tie iti multumesc din suflet pentru icoana pictata pe o piatra a Sfantului Mare Mucenic Mercurie , pe care am primit o in urma cu ceva timp prin posta .
Sa traiesti si tu prietene !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|
|