Vi se par normale intrebarile astea?

[AlinB]

1. Unde scrie acolo ca ar trebui sa te impartasesti saptamanal?

2. Eviti raspunsul, dar nu-i nimic, este si asta un raspuns in sine.

În prealabil postat de AlinB

1. Unde scrie acolo ca ar trebui sa te impartasesti saptamanal?

2. Eviti raspunsul, dar nu-i nimic, este si asta un raspuns in sine.

Și unde am spus că trebuie să te împărtășești săptămânal? Deși normal așa ar fi. Citește totuși cu atenție: În Biserica Il avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeste pentru noi la fiecare Sfanta Liturghie si ne asteapta sa redevenim icoana a Sa, prin primirea Sfintei Impartasanii

În acest sens există și canoane care nu sunt perimate.

[Demetrius]

În prealabil postat de AlinB

1. Unde scrie acolo ca ar trebui sa te impartasesti saptamanal?

2. Eviti raspunsul, dar nu-i nimic, este si asta un raspuns in sine.

Acolo scrie așa:
”in Biserica Il avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeste pentru noi la fiecare Sfanta Liturghie”.
Cu alte cuvinte, ori de câte ori mergem la Sf Liturghie se cuvine să ne împărtășim fiindcă El pentru noi se jertfește; dacă zilnic Se jertfește și zilnic mergem la Liturghie, zilnic se cuvine să ne împărătșim.

P.S. Off-topic.

[zaharia_2009]

Nu am citit tot topicul dar ca de cele mai multe ori, si si acesta evident, este deschis pt un lucru simplu. Dar asa simplu cum este avem ocazia sa citim si ce nu ne-ar trece prin gind vreodata, legat de subiect, ca sfat sau ca pozitie sociala de moment.
Chiar avem un frate, prin excelenta polemist, care, ca de fiecare data, te omoara cu parerile si sfaturile lui garantat onest-sociale.
Eu m-am gindit sa intru si sa las un un cuvint deoarece, in cele pe care le-am citit, adevarat ca nu in totalitate, nu am gasit referire la hrana sufletului. Ori viata in duh si adevar mai putin tine cont de social, de moralcivism, de corectitudine legista, s.a.m.d.
La dumnezeu mai putin cu "multumesc" , "scuze Doamne", "dar omul asta chiar este insistent" sau orice alta constructie pricopsita si de multe ori obligatoriu si inveninata.
Cei care duc viata duhovniceasca reala(si nu stau acum sa deschid un nou topic cu ceea ce ar putea insemna aceasta, cei ce o practica o cunosc f. bine , iar eu lor ma adresez !) si au trecut prin multe si felurite indercari, care sunt permanent preocupati de pacea lor, de iertarea aproapelui(tocmai pt a nu-ti pierde pacea ta,) si de iubirea lui reala (dar asta neinsemnind nici pe departe ca te lasi pe tine de izbeliste intr-un mod si cu un scop fals duhovnicesc chipurile in folosul lui, de dragul lui !) stiu ca una din grele ispite se declanseaza atunci cind cu gurita ta spui tare, in vazduh, in lume , ca voiesti sa faci un lucru duhovnicesc.
Spun batrinii ca din clipa in care tu insuti ii comunici satanei ce fapta buna vei voi sa faci, deja din acel moment incepe ispita, care nu cedeaza de multe ori, pina ce te impiedica complet sa faci fapta, sau sa o faci prost, sau sa-i pierzi din folos sau chiar sa o faci spre pacat, umplindu-te de multa mindrie ca o savirsesti .
De aceea , spun aceiasi batrini ai bisericii, trebuie sa tacem tot timpul, sa vorbim cit mai putin, exersind aceasta din ce in ce mai mult pina ce ajungem sa facem porunca Mintuitorului cu adevarat : iar vorba voastra sa fie da, la ce este da, si nu, la ce este nu, caci mai mult de atit de la satana este !