Dialog constructiv cu neoprotestantii

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

a unei iubiri false.

Interesant. Daca diavolul, care este maimuta lui Dumnezeu, poate sa ne sugereze o credinta falsa, atunci desigur ca ne poate lua de manuta si urca mai sus, spre o falsa speranta, pana la o falsa iubire.

Fiindca aceste trei virtuti cardinale sunt, ca sa zic asa, suprapuse si decurg una din alta: credinta, speranta, iubirea. Asa au fost si reprezentate de-a lungul intregului Ev Mediu: ca un copac ale carui radacini sunt Credinta, al carui trunchi urcator e Speranta, ale carui roade sunt Iubirea.

Falsificand credinta, virtutile care isi trag seva de acolo se falsifica la randul lor. Iata, sa privim la mainstream-ul ateist care ne inunda azi. Oameni care au casa cladita pe nisip au false sperante. Spera in orice, mai putin in mantuire. Si ajung, in cele din urma, la o falsa iubire. Atat de tare ne-a scrantit Sarsaila, incat, am ajuns, in numele iubirii de om, sa-i omoram si pe copiii nenascuti, si pe batranii neputinciosi. Tragica parodie a caritatii crestine!