![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
t4ilgunn3r ..........:)
În contextul limbajului strict științific, pe care consider că îl mânuiești destul de bine (cu acuratețe), e dificilă folosirea limbajului bisericesc. Poate suna ca nuca în perete, deseori. De fapt, mulți fac o ciorbă amestecînd termeni și idei de ici și de colo - exemplu lămuritor este dl. Oreste. Voiam însă câteva cuvinte despre materie. Spui că există. OK. Dar ai sesizat ce este materia? Cum cunoaștem noi materia? Prin simțuri mai întâi, evident. Și totuși, este cel puțin tulburător pentru cugetul nostru atunci când descoperim că materia, pe măsură ce o cunoaștem tot mai în amănunt (cu microscopul, de pildă) se dovedește a fi ...vid. Ce spații uriașe sunt între componentele atomului sau în nucleu sau chiar mai la adânc... Iar ceea ce nu este vid este, ne învață fizicienii, energie. Pare șocant când ni se spune că o piatră, un munte, oceanul, Cosmosul - sunt vid și energie. Mult vid, teribil de mult vid. Și fulgerări de energie, pe care organizarea noastră cognitivă le "cunoaște" ca materie. Cum îți pare? |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Apoi De Broglie a zis "Daca undele pot fi particule, atunci de ce sa nu fie orice particula o unda?". Asa s-a descoperit dualitatea unda-particula a materiei. Orice particula rezoneaza ca o unda, si are lungime de unda. Inclusiv particulele din noi sunt unde, dar au o lungime de unda imensa. Cum de atomii sunt vid? Intr-adevar, de exemplu, atomul de hidrogen are diamentrul de 10^-10 m, in timp ce nucleul sau are diamentrul de 10^-15m. Asta e o diferenta uriasa: Daca nucleul unui atom ar fi cat pumnul tau, primul electron s-ar afla la 10 km departare. Dar totusi, acesti atomi au o imensa energie imagazinata in ei (dovada fiind bombele nucleare), si fortele care ii tin impreuna sunt destul de puternice ca sa alcatuiasca tot ce vedem in jurul nostru. Oricum totul este alcatuit din energie. Pe asta se bazeaza fizica cuantica. |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#4
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#5
|
|||
|
|||
![]()
Unde ai zis ? :)
|
#6
|
|||
|
|||
![]()
Of... as fi crezut ca lumea aici stie ca materia este facuta din particule...
Da, cand am zis "particule", m-am referit la materie in general... Dar nu cred ca esti prea familiar cu aceste concepte.. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Pai daca ai sti si tu mai multe lucruri decat scrie in fizica de-a 12 a ai fi aflat ca exista credinta asta ca sigur, particulele sau atomii se comporta asa, dar cand revenim in lumea reala se intampla altfel lucrurile. Ori de aia se fac experimente cu corpuri din ce in ce mai mari, care este scara la care bila e bila si unda e unda ? O Dacia 1300 este si corp solid si unda in acelasi timp ? Dar o planeta ? Dar o galaxie ? :)
|
#8
|
|||
|
|||
![]()
Ar mai fi ceva de pus ca problemă. Uite, să zicem că două lucruri se ating, de exemplu degetele mele ating acum tastele. Ce înseamnă această atingere?
Să luăm doar un atom din degetul meu și un atom din plasticul tastaturii. Credem că acești doi atomi se ating, nu? Ei bine, greu de crezut.... Dacă distanța dintre A1 și A2 (am numit așa atomul care mă alcătuiește respectiv atomul din plasticul tastaturii) este acum cam atât ......., pe măsură ce mâna mea se apropie de tastă distanța devine atât ..., apoi atât ., apoi divizînd această lungime devine jumătate, apoi în elanul spre atingerea celor două corpuri distanța devine jumătate din jumătate, apoi jumătate din jumătate din jumătate ... și tot așa, până la infinit ori la limită, însă aceasta nu poate fi atinsă niciodată. (nu e posibil, explică fizica, nici din pricina unor forțe de respingere) Și totuși am impresia că ating tastele acum. Da, am această impresie, explicabilă foarte, însă de fapt nu le ating... Ce nu poate fi "învins"? Vidul. Și forțele de respingere dintre componentele de nivel subatomic (dintre nucleele atomilor etc. - se învață la fizică, cls. XII). Unde vreau să ajung? La ideea că orice cunoaștere omenească este o modelare, capabilă să genereze diverse produse (imagini, idei, senzații, scopuri, nevoi, sentimente etc.). Credem că mintea poate cunoaște realitatea, de orice natură ar fi aceasta, însă nu putem scăpa de evidența faptului că această cunoaștere e o modelare subiectivă a unor inputuri, adică o replică constructivă a minții cu mijloace subiective, personale. Iar acestea sunt conduse de convenții și reguli învățate. Procesări de informație și energie dobândite în timpul vieții. Limbaje. Complicat, științele cognitive (psi, bio, neuropsi, neuro, antropo, socio, filoso etc.) încă nu dau de cap problemei cunoașterii...... Ne mai mirăm că oamenii nu se înțeleg între ei? Mai degrabă ar trebui să ne mirăm că se înțeleg, totuși... Și mai voiesc să ajung undeva: la ideea că singura îmbrățișare posibilă, singura contopire reală este cea în duh. Doi oameni nu se pot atinge fizic, în ciuda impresiei copleșitoare că se țin de mână, de pildă. Însă se pot contopi sufletește. De aici și importanța duhurilor în care se face contopirea/comuniunea. Scriptura ne vorbește limpede despre asta. Logosul, așadar. Hristos în rugăciune către Tatăl, de exemplu. Ioan 17, 21-26 Comuniune, contopire în Duhul Iubirii. Poate înțelegi acum de ce Biserica este comuniune iar monahii obișnuiesc să nu se îmbrățișeze fizic prea des, ci să se întâlnească în duhul rugăciunii... Și totuși Domnul a luat tină, a scuipat pe ea și a vindecat ochii orbului... Iar Ioan își ținea capul pe pieptul Domnului... Iar mâna preotului se așază pe capul credinciosului, dînd binecuvântare... Ce crezi despre toate acestea? Cum se potrivesc ele? Last edited by Ioan_Cezar; 25.09.2014 at 23:01:21. |
|