Religia nu mai este obligatorie in scoala

În prealabil postat de Inorogul

Frica de Dumnezeu este o notiune care trebuie studiata? Trebuie sa fie in conceptia crestina? Ne trebuie cercetatori in domeniu si analiza pe text pentru un sentiment atat de mundan?
Am ajuns in halul in care sa nu mai fiu in stare sa-mi deslusesc propriile trairi? Eu unul nu am nevoie de experti in sentimente pentru asta.

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
(...)
Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla,
Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. (Pildele lui Solomon 1,7/28-30)

http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/63/Solomon


Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. (Ep. I Ioan 4,17-18)


Frica se imparte in sase feluri: in ezitare, in sfiala, in rusine, in incremenire, in groaza si in neliniste. Ezitarea este frica in vederea unei actiuni ce are sa se indeplineasca. Sfiala este frica care rezulta din asteptarea dojenii. Aceasta este cea mai huna stare sufleteasca. Rusinea este teama care provine din o fapta dezonoranta. Nici aceasta stare sufleteasca nu este fara nadejde pentru mantuire. Incremenirea este frica care rezulta din o mare inchipuire. Groaza este frica ce se naste din o inchipuire neobisnuita. Nelinistea este frica ca nu vom izbuti, adica frica de nereusita. Caci ne nelinistim atunci cand ne temem ca faptele noastre nu vor reusi. (http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ica-80054.html)

(si)
http://www.crestinortodox.ro/religie...zeu-69393.html

(si)
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...ele-staniloae/

În prealabil postat de crinrin

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. (Ep. I Ioan 4,17-18)

De acord. Reformulez putin principalele idei ce rezulta din acest citat:
1) "In iubire nu este frica"
2) "Iubirea alunga frica"
3) "Temerea exclude iubirea"

Cu alte cuvinte, iubirea si frica se exclud. Aceste sentimente nu pot coexista. Fie frica, fie dragoste! Corect? Sau si aici avem nevoie de 321.451 de experti si interpreti?! Asta spuneam si eu de la bun inceput.

Se accepta ideea ca initial poate sa apara frica. Este si momentul in care nu iubesti desavarsit, conform citatului. Parerea mea este ca nu trebuie sa fii un sociopat ca sentimentele care se nasc apoi in tine sa fie antagonice iubirii. As merge chiar mai departe vizavi de cei care pot naste iubire dintr-un astfel de sentiment initial, dar nu doresc sa jignesc pe nimeni.

Cert este ca eu m-am blocat la capitolul frica in acest joc, cu o singura varianta castigatoare. Nu am putut dezvolta nicio farama de dragoste desavarsita, ci una fatarnica.
Dau si eu in boala voastra, ca sa zic asa: uitati-va bine inlauntrul vostru si vedeti daca nu cumva frica este cea care va tine paralizati in pozitia pe care o aveti. Daca da, atunci nu iubiti desavarsiti, sunteti deja pierduti :). Partea buna este ca nu trebuie sa va imputati acest lucru. Dimpotriva! Astfel de sentimente i-au tinut in viata pe stramosii vostri/nostri si pe voi insiva.

În prealabil postat de crinrin

Frica se imparte in sase feluri: in ezitare, in sfiala, in rusine, in incremenire, in groaza si in neliniste. Ezitarea este frica in vederea unei actiuni ce are sa se indeplineasca. Sfiala este frica care rezulta din asteptarea dojenii. Aceasta este cea mai huna stare sufleteasca. Rusinea este teama care provine din o fapta dezonoranta. Nici aceasta stare sufleteasca nu este fara nadejde pentru mantuire. Incremenirea este frica care rezulta din o mare inchipuire. Groaza este frica ce se naste din o inchipuire neobisnuita. Nelinistea este frica ca nu vom izbuti, adica frica de nereusita. Caci ne nelinistim atunci cand ne temem ca faptele noastre nu vor reusi.

Voi citi din link-urile puse la dispozitie (dintr-unul ai citat deja integral). Acum pot spune ca se lucreaza cu notiuni care imi sunt si mie cunoscute si care par a avea sens in lumea mea, limitata.
Interesanta asta cu cele 6 feluri de frica. Incremenirea si groaza sunt definite execrabil, din punctul meu de vedere. Restul par OK. Cred ca lipseste insa al 7-lea fel de frica. Este vorba despre teroare. Frica nascuta din santaj, amenintari sau alte mijloace de intimidare si timorare. Aia care poate lua nastere imediat ce afli ca nu faci pe plac cuiva, stiind ca acel cineva pe care il deranjezi este peste tot, pretutindeni. Nu scapi de el nici cand dormi si nici in gand. Ma refer la teroarea aia pe care o traiesti cand auzi ca un om este eviscerat de acel cineva, indiferent de varsta pe care o are, care face lucruri ce tie nu ti se par imorale sau suficiente pentru a determina o astfel de napasta. Daca nu exista si teroarea rezultata din santaj in aceste defintii, ea trebuie introdusa numaidecat.

[fallen]

În prealabil postat de Inorogul

De acord. Reformulez putin principalele idei ce rezulta din acest citat:
1) "In iubire nu este frica"
2) "Iubirea alunga frica"
3) "Temerea exclude iubirea"

Cu alte cuvinte, iubirea si frica se exclud. Aceste sentimente nu pot coexista. Fie frica, fie dragoste! Corect? Sau si aici avem nevoie de 321.451 de experti si interpreti?! Asta spuneam si eu de la bun inceput.

Se accepta ideea ca initial poate sa apara frica. Este si momentul in care nu iubesti desavarsit, conform citatului. Parerea mea este ca nu trebuie sa fii un sociopat ca sentimentele care se nasc apoi in tine sa fie antagonice iubirii. As merge chiar mai departe vizavi de cei care pot naste iubire dintr-un astfel de sentiment initial, dar nu doresc sa jignesc pe nimeni.

Cert este ca eu m-am blocat la capitolul frica in acest joc, cu o singura varianta castigatoare. Nu am putut dezvolta nicio farama de dragoste desavarsita, ci una fatarnica.
Dau si eu in boala voastra, ca sa zic asa: uitati-va bine inlauntrul vostru si vedeti daca nu cumva frica este cea care va tine paralizati in pozitia pe care o aveti. Daca da, atunci nu iubiti desavarsiti, sunteti deja pierduti :). Partea buna este ca nu trebuie sa va imputati acest lucru. Dimpotriva! Astfel de sentimente i-au tinut in viata pe stramosii vostri/nostri si pe voi insiva.




Voi citi din link-urile puse la dispozitie (dintr-unul ai citat deja integral). Acum pot spune ca se lucreaza cu notiuni care imi sunt si mie cunoscute si care par a avea sens in lumea mea, limitata.
Interesanta asta cu cele 6 feluri de frica. Incremenirea si groaza sunt definite execrabil, din punctul meu de vedere. Restul par OK. Cred ca lipseste insa al 7-lea fel de frica. Este vorba despre teroare. Frica nascuta din santaj, amenintari sau alte mijloace de intimidare si timorare. Aia care poate lua nastere imediat ce afli ca nu faci pe plac cuiva, stiind ca acel cineva pe care il deranjezi este peste tot, pretutindeni. Nu scapi de el nici cand dormi si nici in gand. Ma refer la teroarea aia pe care o traiesti cand auzi ca un om este eviscerat de acel cineva, indiferent de varsta pe care o are, care face lucruri ce tie nu ti se par imorale sau suficiente pentru a determina o astfel de napasta. Daca nu exista si teroarea rezultata din santaj in aceste defintii, ea trebuie introdusa numaidecat.

Nu mai vorbiti va rog de teroare si santaj, ne sunt atat de cunoscute...dar acestea sunt atribute strict omenesti, numai noi oamenii putem fi atat de marsavi. Dumnezeu ar trebui sa fie cel care ne protejeaza de ele...
Ce nu va convine la cum e definita groaza? E prea simplist?

Frica ar trebui sa se limiteze la a nu te apuca sa treci strada cand vezi ca vine o masina in viteza, a nu te lua la bataie cu un rottweiler, a nute urca la volan cand nu te tin picioarele de beat ( vezi sa nu, atunci dispare complet), si alte asemenea situatii care iti pun viata in pericol.
In rest, e patologica. Daca iti spune cineva ca daca nu ai stamila de vot pe buletin, nu iti lasa postasul pensia, si tu crezi...( asa-ti trebuie, ca si tu ai spus la copii cand erau mici ca dc nu sunt cuminti ne vinzi la tigani), sau dc crezi ca dc nu votezi cu cine a zis popa, nu iti vada sf impartasanie si ajungi in iad, sau doctorul nu iti mai da reteta compensata din acelasi motiv, asta e paranoia ( numita frumos "tulburare de personalitate schizotipica")...si din pacate se pare ca e cam endemica la noi in tara ( sau cel putin in unele familii)

În prealabil postat de crinrin

Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. (Ep. I Ioan 4,17-18)

(in completare)

http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=36&cap=4

Talcuire - http://www.scribd.com/doc/194707502/...e-Sf-Teofilact (pag 146, pct. 17 si 18)

http://www.ioanguradeaur.ro/category...a-de-dumnezeu/

http://www.ioanguradeaur.ro/category/despre-iubire/