sufletul copilului avortat

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Nu degeaba spune par Boca ca sangele copilului avortat cere " cap de mama si de tata"...brrr, oricat ai fi de necredincios, nu stiu daca poti sa nu te infiori citind asta...
Sau poate ca nu ar trebui sa il citim daca nu suntem pregatiti...deoarece riscam a cadea in doua extreme: ori sa nu mai credem ( ca poate fi ceva adevarat), ori sa innebunim...( de frica, vinovatie, deznadejde...)

Mai mult decat atat, am inteles ca ar fi tot "din vina noastra" cand sarcinile se pierd spontan...nu neaparat ca n-am fi avut noi grija de sanatatea noastra, dar, poate Dumnezeu a considerat ca nu meritam sa avem copil, pt ca...cine stie c rau am facut sau eram pe cale sa facem, drept pt care se spune ca se canonisesc si pierderile involuntare ....( acum doctorii spun ca acestea ar putea f mai multe decat ne dam noi seama, s-arputea zamisli multi embrioni care sa nu reuseasca totusi sa se implanteze si sa se dezvolte, fara ca noi sa realizam acest lucru; acum ma gandesc ca asta se intampla si Dumnezeu o ingaduie, pentru ca nu e organismul nostru pregatit, sa o poata duce la bun sfarsit, nu cred ca ne poate " taxa" pentru ceea ce noi nu am stiut ...).
Dar oare ce se intampla insa cand o sarcina ne pune in pericol viata, e incompatibila cu supravietuirea mamei (si a fatului, implicit )? ( sarcinile extrauterine, eclampsia, ruptura prematura de placenta, etc...)
Care ar fi explicatia teologica, si ce ar mai putea face parintii in atare situatie?

Lipsa de credinta si lipsa lui Dumnezeu din vietile noastre ne duce acolo unde nimic nu ne mai poate ajuta.
Pai daca Dumnezeu ne-a zamislit nu tot El ar avea grija de noi,nu ar lucra miraculous cu toate mijloacele de care dispune sa ne Salveze?
Ar face-o dar pt asta trebuie sa fim si noi oamenii lui,sa sporim DRAGOSTEA ,MILA si SMERENIA in lume;in fine,Dumnezeu ii ajuta chiar si pe cei rai cand dau de belea,dar numai sa aiba puterea sa CREADA,sa se pocaiasca si smereasca.

Ce nu sunt atatea relatari din care razbat miracolele Domnului? Nu credem ca puterea si vointa Domnului este mai presus decat o sarcina extrauterina,o tumora sau alte deviatii in lumea trupescului?
Sa nu uitam ca fara Dumnezeu nu putem face nimic;atunci cand suntem la ananghie observam ca lucrurile care trebuiau sa fie atat de simple au scapat de sub control si au ajuns complicate;abia atunci omul mandru pe sine se smereste pt ca realizeaza ca nu are nici 5% din controlul pe care in mod fals credea ca il are.
Oamenii cred ca isi programeaza ei cand este timpul pt toate,cand sa se casatoreasca,cand sa faca copii si cati sa faca...niste calcule meschine ca mai apoi sa ramana cu buza umflata dupa terminarea scolilor si agonisirea locuintei ca nu mai sunt buni de procreat fie pt ca le-a trecut vremea fie deoarece au facut avorturi si organele nu mai sunt capabile de sarcina.
Morala este ca nu facem noi pactul cu viata si nu planificam ca un director scortos pe cincinale si in mici amanunte viata! Nu o putem programa pt ca nu noi suntem stapani pe ea,suntem niste amarati jalnici,vrednici de mila,atat(vb la plural din obisnuita,dar de fapt acest discurs imi este adresat mie).



La intrebarile tale din subsolul postului,iti raspund cu relatarea unui caz real:
http://ortodox.md/articole/povestea-unui-miracol/