"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[gpalama]

În prealabil postat de Corinusha

Pai atunci hai sa ne lasam parintii in mizerie si sa moara de foame ca doar dragostea merge inainte nu inapoi...

Sora Florentinei poate nici nu s-a csatorit cu el pentru bani; banii puteau aparea si dupa casatorie. Dar pur si simplu sunt oameni care sunt egoisti si avari si nu concep sa dea si celor care nu au. Vad la mine in familie, la niste rude indepartate treaba asta si e aiurea si nasol;
Degeaba dam noi vina pe ea ca s-a casatorit pentru bani, cand noi nici macar nu avem toate datele problemele. Tragem conluzii asa fara sa stim apropape nimic si o mai invinovatim si pe persoana care isi ajuta parintii...ce pacat capital face...ajuta...

Oamenii sunt foarte schimbatori; unii sunt mai puternici, altii mai slabi; pe multi ne schimba anumite evenimente, trairi, patanii.

Corinusha, ii pui cuvinte in gura lui dobrin.

La fel ca si mine zice: 1. militeaza pentru corectitudine in casatorie in primul rand; 2. nu a zis nici macar un cuvant de a nu ajuta pe altcineva. Da te rog quote la cuvintele in care el zice asa ceva.


Iar daca esti psiholog poate ar trebui sa tratezi si sa te intereseze de situatia de dezechilibru din casa in primul rand, de ce omul ala e incapatant si ce se poate face acolo. Pt ca daca omul ala se indreapta, si daca cineva ii ofera o argumentatie logica si corecta, se poate schimba si el. Chiar daca sotia nu a reusit, poate altcineva face asta, sau cel putin il mai imbuneaza.

Nu poti sa stai la nesfarsit cu o cearta sau o tensiune in casa. Trebuie sa fie o discutie de clarificare a problemei.


@Florentina - de ce nu-i explici tu cumantului ca greseste si ca o cheltuiala de 50 RON pe luna nu-l saraceste sub nici o forma si ca atata timp cat si altii aduc bani in casa sa-si vada si el de ale lui ?


Si la sfarsit daca tragi linie ce iese?

[Corinusha]

asta e faza, ca nu avem toate datele problemei sa se poata spune ca sora florentinei s-a casatorit cu tipul pt bani. de-aia am sarit asa ca lumea la asta se gandeste intotdeauna in cazuri de genul; nu e dobrin singura care concluzioneaza astfel intr-un caz asemanator; dar nu de putine ori, concluzia aia e gresita, iar cum noi nu stim destul, nu ar trebui sa sarim la concluzii. eu am venit cu alternativa ca oamenii se pot schimba in timp; si eu pot gresi aici si dobrin sa aiba dreptate, dar nu stim asta.


in rest, de acord cu postarea, atat cu a ta, cat si cu a lui dobrin.

[florentina2014]

Nici nu se pune problema ca s-a casatorit pentru bani,,,ci din dragoste,dar unii oameni cand dau de greu devin mai reci mai rai,,banii au venit pe parcurs,la fel si el sa schimbat,dar nu ca "ar fi gasit pe altcineva"Ca mai aveti un pic si asta o sa afirmati,ci pur si simplu survin si schimbari in viata.Nu pot discuta cu al meu cumnat despre a darui ceva cuiva indiferent cine poate fi,pentru ca ia foc injura si pleaca,atat de "calm si voitor sa vorbeasca este"....estenta este ca.....sora traieste omeneste,si vazand saracia parintilor,pensia de 300 ron a tatalui mama e casnica vrea sa ii ajute,nu o rabda sufletul ea sa manance bunatati si parintii sa nu aiba o paine ceva...ca asta este,,,poate nu m-am facut inteleasa,,,ce e drept fiecare dintre voi aveti dreptate dar ce sa facem..ajutam in continuare parintii caci ei sunt sufletul nostrum,nu putem sa ii trecem cu vederea iar noi sa "ne traim viata" ca si cum ei nu ar exista.

[anita]

În prealabil postat de florentina2014

Nici nu se pune problema ca s-a casatorit pentru bani,,,ci din dragoste,dar unii oameni cand dau de greu devin mai reci mai rai,,banii au venit pe parcurs,la fel si el sa schimbat,dar nu ca "ar fi gasit pe altcineva"Ca mai aveti un pic si asta o sa afirmati,ci pur si simplu survin si schimbari in viata.Nu pot discuta cu al meu cumnat despre a darui ceva cuiva indiferent cine poate fi,pentru ca ia foc injura si pleaca,atat de "calm si voitor sa vorbeasca este"....estenta este ca.....sora traieste omeneste,si vazand saracia parintilor,pensia de 300 ron a tatalui mama e casnica vrea sa ii ajute,nu o rabda sufletul ea sa manance bunatati si parintii sa nu aiba o paine ceva...ca asta este,,,poate nu m-am facut inteleasa,,,ce e drept fiecare dintre voi aveti dreptate dar ce sa facem..ajutam in continuare parintii caci ei sunt sufletul nostrum,nu putem sa ii trecem cu vederea iar noi sa "ne traim viata" ca si cum ei nu ar exista.

Florentina ,daca nu ii ajuta se va cai toata viata.
Ei s-au sacrificat ca sa va ridice pe voi.
Daca dispui si tu ,incearca sa ii ajuti ,e ca si cum ai da la un sarman ,dar tu dai la parinti.
Cati dintre noi nu dam macar de 10 lei pe luna la sarmani ,noi care avem cat de cat un venit decent.
Daca locuiti in acelasi oras le puteti duce ceva din mancarea voastra .Nu se poate sa ii lasati asa.
Iar pt sot e necesara pomenire la biserica ,sa incerce sa vorbeasca cu un duhovnic iscusit.Nicidecum nu ii va merge rau ,dimpotriva ,de vreme ce alta cale nu exista.

[forever...]

Nu îmi place atitudinea soţului în cauză şi nu cred că vina este a soţiei.
Neînţelegerile de acest gen pot fi un semnal pentru ea de a se strădui să-şi exprime mai convingător părerile - dar dacă nu are cu cine sta de vorbă? Este uşor să zicem aici, pe forum, că aceste necazuri sunt rezultatul păcatelor (?) ei şi că ar trebuie să se sacrifice cu totul de dragul familiei/ soţului? Tocmai, sufletul nu o lasă să-şi ignore părinţii aflaţi în nevoi. Foarte bine. Oare chiar credeţi că dacă îi faci pe plac unui om cu vederi mai rele îl vei îmblânzi?

Nu sunt de acord cu a o pune pe sora Florentinei la zid.

Desigur că relaţia cu soţul nu e cum ar trebui, dar asta nu e numai din vina ei. Duhovnicul i-a dat un sfat - cel mai bun, zic eu.

[dobrin7m]

Noi parintii trebuie sa stim ca nu facem copii pentru noi , nu avem voie sa manifestam un asa mare egoism. Ce sacrificiu? Cum sa consideri ca te-ai sacrificat pentru copii? Cum poti sa indatorezi constiinta copilului tau cu o astfel de idee? Ce parinte este acela care ajunge sa fie povara copilului sau? ce gandire este aceea sa spui ca ai crescut copii ca sa ai sprijin la batranete? Parintele acela, preotul, din reportaj avea mare dreptate, noi ca si parinti nu trebuie sa socotim vreodata ca , copiii nostri ar avea vreo datorie fata de noi si asta pentru ca i-am crescut. I-am crescut din vocatie, nu din datorie, pentr ca asta trebie sa faca un parinte. Sa fim fericiti si bucurosi sa ii vedem ca le e bine si ca sunt fericiti. Iar daca cumva avem copii care nu vor sa stie de noi atunci sa intelegem ca avem copiii pe care i-am crescut. Ce am educat si crescut aceea avem. Sunt atat de multi parinti care si-au cheltuit viata in placeri, in vicii, in pacate si patimi si ajung la batranete povara pentru copii.
La Par. Calistrat de la Barnova a venit odata o femeie batrana plangand sa spuna ca nu are venit si copiii nu vor sa stie de ea. Si a luat-o parintele la spovedit si a aflat ca a trait in vicii si pacate , ca si-a irosit viata si acum la batranete vroia sa strice si viata copiiilor ei. Si parintele a certat-o si i-a spus: unde a fost Hristos in toata perioada asta a vietii tale? toata viata te-ai distrat si acum vi la Biserica sa iti ponegresti copiii ca nu te ajuta?

Ca sa fim completi trebuie sa avem o viziune completa.
1. Care este atitudinea parintelui fata de copil? si duhovnicii si preotii si sfintii ne invata, copiii sunt ai lui Dumnezeu nu ai nostri si cand Dumnezeu ni da , ne da de lucru sa crestem copii buni pentru Dumnezeu nu pentru noi.
Tot de la ei invatam care este locul fiecaruia in viata noastra si astfel aflam ca pe primul loc este sotul sau sotia , si nu pentru ca sunt sotii nostri ci pentru ca ei trebuie sa fie una cu noi, trup si suflet, nedespartiti, caci asa spune in Scriptura. Pe al doilea loc sunt copiii primiti de la Dumnezeu pe care sa ii crestem pentru Dumnezeu si pe al treilea loc parintii caruia se cuvine sa le dam cinstea si iubirea noastra. Lasati copiii sa zboare nu le puneti lanturi, vegheati-i cu sfaturi daca le primesc, si nu ii impovarati.

2. Care este atitudinea copilului fata de parinte? daca copilul este crescut asa cum trebuie , dupa invatatura noastra ortodoxa, atunci copilul, si implicit noi ca si copii care avem parinti, trebuie sa ii iubim din inima, curat si sa ii ajutam dupa puterile noastre fara ca ei sa o ceara, daca bineinteles au nevoie de ajutor. Nu trebuie sa cadem in extreme nici de o parte nici de alta, nici neglijarea familiei noastre pentru parinti, dar nici sa uitam de parinti.

Nu vorbesc din teorii sau carti ci din propria mea viata, pentru ca am facut copii si i-am crescut inainte de a cunoaste pe Dumnezeu. Si i-am crescut cum nu trebuie, fara educatia crestin-ortodoxa atat de importanta. Sunt vinovata pentru asta si voi spune cu tarie ca nu le voi cere niciodata nimic , nu am voie sa fac aceasta, nici de ar fi sa nu am dupa ce bea apa. Nu voi impovara niciodata copiii mei cu nimic. Am inteles acum, dupa ce am cunoscut pe Dumnezeu ca nu e sficient sa ii asigur copilului hrana , imbracaminte si confort ci au nevoie de mult mai mult, de modelarea sufletului intru Hristos.

Si eu sunt copil la randul meu, caci mama traieste si parinte de asemenea, avand copii.
Legat de sot si parinti, sustin cu tarie, sotul trebuie sa devina trup si suflet, pentru asta trebuie sa lucram duhovniceste toata viata, toti, asa ne invata Scriptura si nu avem voie sa rastalmacim nimic si nici sa schimbam dupa conjuncturile noastre sau dupa asteptarile noastre. Numai atunci vom ajunge ca daca pe mine ma doare inima pentru mama mea, de exemplu, imediat il doare inima si pe sotul meu, prin mine, pentru mine, fiind una. Si invers desigur.
Cat cei doi sunt dezbinati, dezbinarea domneste, dezbinarea ce vine de la diavol cu tot alaiul, minciuna, viclenie, ascunzis, egoism, ura, pizma si asa mai departe.
Acolo trebuie sa ajungem la momentul cand jumatatea noastra va zice, ajut si iubesc pentru ca te iubesc. Si nu vreau sa suferi caci daca tu suferi sufar si eu. Luptati pentru asta caci asta suntem indemnati de Hristos. Cautati unitatea intru Domnul, fiti trup si suflet intru Hristos.
Nu va distrugeti familiile , nu le ingropati in minciuna. Asa cum se curata sufletul nostru asa trebuie curatat si in familia noastra.
Nu lasati samanta compromisului sa se strecoare in casa voastra, caci sunt ispite si de-a dreapta care se imbraca in haine de virtute ca sa va piarda mantuirea.

[anita]

În prealabil postat de dobrin7m

Noi parintii trebuie sa stim ca nu facem copii pentru noi , nu avem voie sa manifestam un asa mare egoism. Ce sacrificiu? Cum sa consideri ca te-ai sacrificat pentru copii? Cum poti sa indatorezi constiinta copilului tau cu o astfel de idee? Ce parinte este acela care ajunge sa fie povara copilului sau? ce gandire este aceea sa spui ca ai crescut copii ca sa ai sprijin la batranete? Parintele acela, preotul, din reportaj avea mare dreptate, noi ca si parinti nu trebuie sa socotim vreodata ca , copiii nostri ar avea vreo datorie fata de noi si asta pentru ca i-am crescut. I-am crescut din vocatie, nu din datorie, pentr ca asta trebie sa faca un parinte. Sa fim fericiti si bucurosi sa ii vedem ca le e bine si ca sunt fericiti. Iar daca cumva avem copii care nu vor sa stie de noi atunci sa intelegem ca avem copiii pe care i-am crescut. Ce am educat si crescut aceea avem. Sunt atat de multi parinti care si-au cheltuit viata in placeri, in vicii, in pacate si patimi si ajung la batranete povara pentru copii.
La Par. Calistrat de la Barnova a venit odata o femeie batrana plangand sa spuna ca nu are venit si copiii nu vor sa stie de ea. Si a luat-o parintele la spovedit si a aflat ca a trait in vicii si pacate , ca si-a irosit viata si acum la batranete vroia sa strice si viata copiiilor ei. Si parintele a certat-o si i-a spus: unde a fost Hristos in toata perioada asta a vietii tale? toata viata te-ai distrat si acum vi la Biserica sa iti ponegresti copiii ca nu te ajuta?

Ca sa fim completi trebuie sa avem o viziune completa.
1. Care este atitudinea parintelui fata de copil? si duhovnicii si preotii si sfintii ne invata, copiii sunt ai lui Dumnezeu nu ai nostri si cand Dumnezeu ni da , ne da de lucru sa crestem copii buni pentru Dumnezeu nu pentru noi.
Tot de la ei invatam care este locul fiecaruia in viata noastra si astfel aflam ca pe primul loc este sotul sau sotia , si nu pentru ca sunt sotii nostri ci pentru ca ei trebuie sa fie una cu noi, trup si suflet, nedespartiti, caci asa spune in Scriptura. Pe al doilea loc sunt copiii primiti de la Dumnezeu pe care sa ii crestem pentru Dumnezeu si pe al treilea loc parintii caruia se cuvine sa le dam cinstea si iubirea noastra. Lasati copiii sa zboare nu le puneti lanturi, vegheati-i cu sfaturi daca le primesc, si nu ii impovarati.

2. Care este atitudinea copilului fata de parinte? daca copilul este crescut asa cum trebuie , dupa invatatura noastra ortodoxa, atunci copilul, si implicit noi ca si copii care avem parinti, trebuie sa ii iubim din inima, curat si sa ii ajutam dupa puterile noastre fara ca ei sa o ceara, daca bineinteles au nevoie de ajutor. Nu trebuie sa cadem in extreme nici de o parte nici de alta, nici neglijarea familiei noastre pentru parinti, dar nici sa uitam de parinti.

Nu vorbesc din teorii sau carti ci din propria mea viata, pentru ca am facut copii si i-am crescut inainte de a cunoaste pe Dumnezeu. Si i-am crescut cum nu trebuie, fara educatia crestin-ortodoxa atat de importanta. Sunt vinovata pentru asta si voi spune cu tarie ca nu le voi cere niciodata nimic , nu am voie sa fac aceasta, nici de ar fi sa nu am dupa ce bea apa. Nu voi impovara niciodata copiii mei cu nimic. Am inteles acum, dupa ce am cunoscut pe Dumnezeu ca nu e sficient sa ii asigur copilului hrana , imbracaminte si confort ci au nevoie de mult mai mult, de modelarea sufletului intru Hristos.

Si eu sunt copil la randul meu, caci mama traieste si parinte de asemenea, avand copii.
Legat de sot si parinti, sustin cu tarie, sotul trebuie sa devina trup si suflet, pentru asta trebuie sa lucram duhovniceste toata viata, toti, asa ne invata Scriptura si nu avem voie sa rastalmacim nimic si nici sa schimbam dupa conjuncturile noastre sau dupa asteptarile noastre. Numai atunci vom ajunge ca daca pe mine ma doare inima pentru mama mea, de exemplu, imediat il doare inima si pe sotul meu, prin mine, pentru mine, fiind una. Si invers desigur.
Cat cei doi sunt dezbinati, dezbinarea domneste, dezbinarea ce vine de la diavol cu tot alaiul, minciuna, viclenie, ascunzis, egoism, ura, pizma si asa mai departe.
Acolo trebuie sa ajungem la momentul cand jumatatea noastra va zice, ajut si iubesc pentru ca te iubesc. Si nu vreau sa suferi caci daca tu suferi sufar si eu. Luptati pentru asta caci asta suntem indemnati de Hristos. Cautati unitatea intru Domnul, fiti trup si suflet intru Hristos.
Nu va distrugeti familiile , nu le ingropati in minciuna. Asa cum se curata sufletul nostru asa trebuie curatat si in familia noastra.
Nu lasati samanta compromisului sa se strecoare in casa voastra, caci sunt ispite si de-a dreapta care se imbraca in haine de virtute ca sa va piarda mantuirea.

Hristos ne-a dat porunca sa ii ajutam cand i-a certat pe farisei care le spuneau parintilor "cu ce te-as fi putut ajuta "
E adevarat ca parintii nu isi fac copii pt ajutor ,dar d-voastra care sunteti o buna crestina ar trebui sa stiti ca un copil nu se avorteaza.
E o datorie sufleteasca sa ii ajute ,daca toata lumea ar judeca la rece aceasta situatie nu ar mai fi nici un ajutor catre parinti ,niciunde. Unde da ea ,Dumnezeu inmulteste harul.
Poate sunt si acum femei care fac milostenie fara stirea unor barbati zgarciti.Sa nu mai dea ca sa le fie pe plac?
Sora Florentinei nu pagubeste casa ,da din preaplinul ei. O contributie are si ea la acea bunastare ,chiar daca nu face afaceri ,dar are grija de gospodarie ,sot ,copiii.Deci da si din munca ei.
Doamne ajuta !