"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

"Aşadar, câtă dragoste are cineva pentru sine, atâta voieşte [Dumnezeu] să avem şi noi către femeie. Nu numai pentru că suntem părtaşi unei singure firi, ci avem o pricină şi mai mare decât aceasta să ne iubim femeia: fiindcă nu mai sunt două trupuri, ci unul singur: bărbatul cap şi femeia trup.
Dar cum de zice în altă parte: „Capul lui Hristos este Dumnezeu” (I Cor 11, 3)? Asta o zic şi eu: după cum noi suntem un singur trup, aşa şi Hristos şi Tatăl sunt una. Prin urmare, să ne aflăm şi noi avându-L cap pe Tatăl.
Două exemple ne dă: unul al trupului, altul al lui Hristos. De aceea şi adaugă: „Taina aceasta mare este. Eu zic în Hristos şi în Biserică” (Ef 5, 32).
Ce înseamnă acest cuvânt? Mare taină este aceasta – zice -, fiindcă fericitul Moise s-a referit în chip ascuns la ceva mare şi minunat. Ba nu el, ci Dumnezeu, „în Hristos” înseamnă că însuşi, lăsându-L pe Tatăl, S-a coborât şi a venit la Mireasă şi S-a făcut un singur Duh cu ea. Fiindcă „Cel ce se lipeşte de Domnul – zice – un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). Şi bine a zis că mare taină este. Ca şi cum ar fi spus: „[am grăit în alegorie], dar alegoria nu desfiinţează dragostea”.
„Prin urmare, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat” (Ef 5, 33). Cu adevărat, cu adevărat taină este, şi încă mare taină: că pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii [pentru a-l aduce pe lume] şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi. Cu adevărat taină este! Iar părinţii nu sunt necăjiţi că se petrec acestea – ba mai mult ar fi dacă nu s-ar petrece – şi cu bucurie îşi cheltuie banii şi se face multă risipă.
Cu adevărat mare taină este şi are în sine o negrăită înţelepciune. Acest lucru l-a lămurit Moise când a profeţit mai demult.
Acest lucru îl strigă şi Pavel acum: „în Hristos şi în Biserică”. Nu numai despre grija bărbatului grăieşte, ca s-o grijească asemenea trupului său, după cum şi Hristos pe Biserică, ci şi femeii îi spune: „Iar femeia să se teamă de bărbat”. Nu vorbeşte doar despre dragoste, ci şi de altceva. Să se teamă de bărbat! Ea este în treapta a doua , [după bărbat]. Nici ea să nu ceară cinste egală cu el, căci este rânduită sub cap. Nici el să n-o dispreţuiască pe cea supusă lui, căci ea este trup.


Ia vezi cum dezvoltă cele despre dragoste: vorbeşte mai întâi de Hristos, apoi de trupul propriu, iar mai pe urmă zice: „pentru aceea va lăsa omul pe mama sa şi pe tatăl său”. Dar cele despre teamă nu le dezvoltă. Oare de ce? Fiindcă vrea mai bine să predomine dragostea.
Căci atunci când e dragoste, toate celelalte îi urmează. Dar dacă-i frică, nu este deloc aşa. Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică [decât înfricoşarea].

Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică [de bărbat], de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem [tot ce suntem datori]. Oare ce vreau să zic? [Iată ce!] [Pavel zice]: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).
Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, [ci numai unul din ei]? Tu crede [numai] legii lui Dumnezeu şi [supune-te ei]! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită [de bărbat], să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.
Sf. Ioan Gura de Aur

Multe citate,multa teorie :)

Va intreb practic,intr-o intrebare simpla cu da sau nu:
De cine ascultam mai intai,de barbat sau de Dumnezeu?
Atat.
De ce sa ne complicam in atatea comentarii cu citate despre iubirea sotilor si sotiilor cand lucrurile sunt simple?
Puneti-va in situatia respectiva,vedeti un om lesinat pe strada si ati dori sa-l ajutati insa sotul va spune sa nu va opriti din drum caci aveti treburi importante de rezolvat in ziua aia.
Ce faceti?ii lasati pe ala in drum,pt ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune sa va iubiti sotul ?
Oare daca il ajutati pe un sarman sa mai apuce ziua de maine,inseamna ca nu va mai iubiti sotul?