Am nevoie de un sfat

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Că tot eşti ardelean, Mitropolia Ardealului: http://www.mitropolia-ardealului.ro/...ct.php?id=3060.

E excelent ca ai dat link-ul acesta, lamureste tot, practic s-a incheiat disuctia. Am aflat lucruri pe care nu le stiam sau le stiam din neadevarurile spuse de Par. Pruteanu si altii. Ce aflam acolo:
1. Spovedirea se practica si in primele secole inainte de impartasire, nu cum spuneau unii.
2. Cum banuiam, povestea cu impartasirea fara spovedire e luata de la teologi afectati si de unele idei moderniste. Aici chiar autorul critica exagerarile teologului Alexander Schmemann. Acesti teologi avea si o conceptie baata pe intoarcerea la origini (de fapt mitul protestant), de aici s-a inspirat si Par. Pruteanu.
3. Autorul (un lector la univ. din Sibiu) ne spune si care este practica actuala, aceea de a se spovedi inainte de fiecare impartasire. Tot autorul completeaza cu faptul ca unii teologi ar considera ca nu ar fi o formalizare a actului spovedaniei (pe noi n-ar trebui sa ne intereseze ce spun diversi teologi, ci Biserica).

Dezvoltand subiectul, autorul citeaza din Didahia care era practica inainte de sec. IV: "„Când vă adunaţi în duminica Domnului frângeţi pâinea şi mulţumiţi după ce mai întâi v-aţi mărturisit greşelile pentru ca jertfa voastră să fie curată. …" „În Biserică mărturiseşte-ţi păcatele tale şi nu te duce la rugăciune cu conştiinţa rea.”
Asadar, chiar de la inceput crestinii isi marturiseau pacatele inainte de a se impartasi. Numai ca atunci era o spovedanie in Biserica, nu neaparat doar cu preotul. Iar parintele Calciu ne spune de ce a fost inlocuit acest tip de spovedire, pentru ca se sminteau ceilalti (si nu ce afirma Schmemann, criticat si de autor).

În prealabil postat de ovidiu b.

Dacă tot suntem la capitolul autoritate, de Sf Ioan de Kronstadt ce spui? Sf Ioan de Kronstadt slujea şi împărăşea zilnic 150-300 de penitenți, iar în Postul Mare 4000-5000 pe zi. Sf Teofan Zăvorâtul i-a cerut explicaţii, cerând mai multă acrivie. Conflictul s-a stins însă rapid, în urma explicațiilor epistolare transmise de Sf. Ioan. Cred că e destul de limpede.

Am aflat tot din articol cum, tot cu spovedanie, dar era o spovedanie publica. Tot Parintele Calciu aminteste ca sunt si preoti care practica spovedania colectiva (adica preotul citeste rugaciunile si fiecare isi spune in gand pacatele, in loc sa le spuna preotul). Parintele Calciu o considera o practica abuziva. Am vazut asta odata la un preot, dar era vorba de copii.

În prealabil postat de ovidiu b.

Citatul Sf Teofan NU spune ceea ce tu vrei să insinuezi. E doar o speculaţie de a ta.

Te contrazice chiar ce ai scris in pasajul precedent, disputa cu sf. Ioan de Kronstadt. De altfel am dat citatul clar, in care spune ca inainte de impartasire se face spovedire.

În prealabil postat de ovidiu b.

Pentru tine e greu să pricepi că numai păcatul de moarte ne opreşte de la împărtăşire.

Nu ai inteles, pentru anumite pacate preotul opreste pe cel ce se spovedeste de la impartasire. Despre asta era vorba.
Ghiceste tu de unde e conceptia asta cu impartasire fara spovedire inainte si doar in cazul pacatelor de moarte omul trebuie sa se spovedeasca? Te ajut eu, de la catolici. Acei teologi au fost influentati de unele conceptii din alte culte.
Totul e clar acum, iti multumesc pentru link, am aflat acum ca si in primele secole crestinii se spovedeau inainte de impartasire, eu eram influentat de ceea ce citisem la Par. Pruteanu.