Diferenta intre teologie rationalista si ortodoxia

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bogdan81

Sfantul evanghelist Ioan spune ca Dumnezeu este iubire. Dar acelasi evanghelist spune ca El este Logosul, adica Ratiunea.
Deci, asa cum subliniaza si parintele Galeriu, mi se pare important sa spunem ca iubirea si ratiunea NU sunt in contradictie. Ele nu se exclud. In crestinism, iubirea si cunoasterea sunt nedespartite una de cealalta. Crestinismul nu este o mistica de un sentimentalism vag si difuz, precum spiritualitatile orientale care neaga ratiunea si propovaduiesc renuntarea la ratiune. In crestinism, Dumnezeu este deopotriva Ratiune si Iubire, iar mintea si inima omului sunt unite, iar nu despartite.
Mi se par nepotrivite abordarile tafnoase si accentuat polemice de genul : occientalii sunt cu ratiunea, noi cu inima. La sfintii parinti nu o sa gasim o asemenea despartire intre cele doua.
Din prea mult spirit polemic fata de occidentali, riscam sa dam la o parte si ceea ce este valoros acolo si face parte din patrimoniul comun crestin.

Raţiunea omului, despre aceasta vorbeam, este mereu piedica dintre el şi Dumnezeu.
Toţi Părinţii filocalici spun asta.
Se mai poate simţi şi pe propria piele.
A ajunge omul de la raţiune la Raţiunea Logosului se face precum ştim: pe calea ascetică, posibilă doar când în inima omului arde iubirea pentru Hristos. Când îi arde raţiunea, însă, de obicei face cam ce a făcut şi înaintaşul nostru, Iuda.
Dacă voieşte omul să se facă înţelept, nu raţiunea trebuie să şi-o încordeze. Ăsteia trebuie să-i dea foc. Să se facă nebun, adică. Zice Apostolul, precum ştii...:)

*
Domnul iubeşte pe cei care se fac prunci. Iar pruncul nu este nici raţional, nici iraţional. Nu se încurcă el în fleacurile astea, le lasă oamenilor "mari". Inima lui e toată numai iubire, de aceea şi gustă fericirea de a fi.
Noi, însă, ne cramponăm de raţiunea noastră aşa încât ridicăm munţi de netrecut între noi şi Dumnezeu. De cântat nu mai cântăm, poezia o considerăm versificaţie ori moft (când ea e de fapt fibră constitutivă a vieţii). Apoi ne plângem că nu-L cunoaştem pe Domnul. Dar nu-i bai, ne consolăm în nesfârşite tomuri despre Dumnezeu...