Postul la musulmani

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Cu Ioan_Cezar am doar problema ca noi intelegem credinta pe de o parte cam la fel, pe de alta parte undeva drumurile se bifurca si unul cade intr-o extrema.

Da' de unde!! "Cat sunt de departe cerurile de pamant..."
Asa cum se vede de la mine, cea mai mare diferenta dintre cum intelegi tu credinta si cum o intelege Ioan Cezar, e ca tu nu (prea) vezi diferenta.

In veacul veacului, nu mi l-as putea inchipui pe Ioan Cezar punand acest gen de intrebare ca si cea de mai jos pusa de tine. Pe mine m-a dat gata. Mare mister cum ai ajuns la asemenea concluzie!!! Imi explica si mie cineva cum se alcatuieste in mintea cuiva asemenea inteles total opus? (eventual pe alt topic)

În prealabil postat de sophia

Mi se pare foarte curios si am mai intalnit ideea si pe alte fire de discutie, la alte persoane.
De ce unii oameni vad in Pasti si Postul Pastilor bucurie, iar in Craciun si Postul Craciunului nu. De ce nu avem voie sa ne bucuram de Carciun?
Craciunul este pentru mine bucuria suprema, pentru ca este sarbatoarea Nasterii Domnului. Atunci vine la noi (in lume) Fiul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa ne bucuram, oare pentru asta?
Nu ma refer acum la aspectul comercial, sau pomul impobodobit sau caoduri. O.K. si alea fac parte din bucuria omului. Dar ma refer la bucuria cu care asteptam si serbam aceasta sarbatoare. Colinde, anuntatul sarbatorii la portile oamenilor, pregatitul caselor si a bucatelor.
De ce nu avem voie sa ne bucuram de Craciun?

Care oameni zic asta? Or fi fost trolli.
In viata mea n-am auzit asa intelegere distorsionata. Cum sa pui asemenea intrebare, Sophia? Si de-ar fi vrut sa-si bata cineva joc de tine spunandu-ti ca e interzis sa te bucuri de Craciun, n-ar fi trebuit s-o iei de buna.

Pai, care-i mesajul Nasterii Domnului?
Ai citit vreodata Evanghelia? Spui ca e sarbatoarea suprema pt. tine si totusi pui intrebarea asta?
"Si îngerul le-a zis pastorilor: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor".

N-am auzit predica sau pastorala de Craciun care sa nu ne indemne la bucurie ca ni S-a nascut Dumnezeu-Omul care sa ne scoata din iadul in care zacem morti sufleteste! N-am auzit urare de Craciun, care sa nu transmita bucurie, pace si liniste..
Nu mai vorbesc de versurile colindelor si de cantarile liturgice ale slujbelor:
"Astazi S-a nascut Hristos...laudati si cantati si va bucurati (bis)!"

"...steaua sus rasare...care bucurie si la voi sa fie, de la tinerete pan' la batranete.."

Sa-mi dai si mie linkul catre acele "fire" ca-s tare curioasa cum de-ai inteles tu din spusele altora ca ar fi interzia bucuria de Craciun.


..nici nu mi-l inchipui pe Ioan Cezar facand asemenea afirmatie

În prealabil postat de sophia

Marturisesc: eu inca nu am gasit legatura intre asceza si credinta.

No comment. Ca au comentat alti forumisti magistral pe marginea subiectului, de multe ori.

Si inca ceva care arata cat de diferita e abordarea ta fata de a lui ( ca sa ma rezum doar la acest topic).

Uite ce subtilitati zice el...

În prealabil postat de Ioan_Cezar

.....:) Tocmai pentru că nu cunosc/înţeleg omul / oamenii, am ales psihologia. Credeam că mă va ajuta, cumva, să cunosc... Azi îmi dau seama că eram atât de tânăr, de naiv...:)
Pe măsură ce s-au scurs anii şi m-au încărunţit alegerile şi consecinţele lor,
s-a întâmplat taman invers: azi nu mai înţeleg şi nu mai cunosc aproape nimic din/despre "om". A început să mi se pară tot mai mult că omul este o taină - mare, necuprinsă taină. (Mă amuză uneori - alteori mă întristează foarte - când văd vreo carte care oferă "cunoaşterea omului" - tratate, lecţii despre alcătuirea şi funcţionarea omului, recomandări şi, oh, sfaturi! Sfaturi de la experţi! Sfaturi de la "cunoscătorii de oameni"!)
Şi, când mi se mai întâmplă să iau în serios lucrul cu vreun om, din postura de psiholog - cum ziseşi, mă străduiesc să cultiv ori mai bine zis să sporesc taina asta, a mea şi a clientului meu. Din păcate majoritatea oamenilor vor să cunoască explicit, să se cunoască, cică... Au auzit ei că dă bine aşa, că sună înţelept etc. Cică aşa-i la psiholog: "te cunoşti pe tine însuţi". (Şi au mereu treburi "urgente" de rezolvat - simptome, conflicte etc. Şi vor mereu o rezolvare "pragmatică", "eficientă".)
Zvonuri. Treburi mărunte.
Clişee care trec de la unul la altul în maşina colectivă de multiplicat prostia şi moartea; maşină care e lumea.

Pot spune că nu mă (mai) interesează, de-o vreme, să îi cunosc pe oameni. Mă interesează tot mai mult să îi necunosc.
Iar pe mine încerc să mă uit, pentru a putea privi în altă parte... Când reuşesc să privesc acolo mă zăresc şi pe mine, ca printr-o oglindă; sunt uneori undeva, cât de cât... Nu-i prea măgulitor ce văd prin oglinda asta vie dar privitul acesta funcţionează. Aduce, chiar, bucurie uneori.
Rareori.

...si uite ce intelegi tu

În prealabil postat de sophia

Pe de o parte il inteleg pentru ca vad ca spune in toate mesajele cat este de plictisit de oameni, de pacienti, ii critica si pe ei. O fi satul..

Si chiar in toate mesajele zice asa ceva? Mai, sa fie!! Eu de ce n-am sesizat asta niciodata?! Eu il simt ca sufera pt. ei, nu ca e plictisit.
Sophia, n-am nimic cu tine, nu vreau sa te supar, dar cred sincer ca ai o problema.
Din tot ce se intampla de Craciun, a intelege nu-stiu-prin-ce-mecanisme-ale-mintii, ca unii sau altii ar fi zis ca e interzisa bucuria de Craciun dar e permisa la Pasti, si a o lua de buna, mi se pare de necrezut.

(Daca te consoleaza cu ceva, eu am mai multe. Probleme... Bine.. de alt gen.)

mii de scuze pt. offtopic