nunta in zi de post

[sophia]

Pentru Delia si Mihnea (si altii):

Uite tot din catehism citez si eu ceva, de la cele 9 porunci:

"Biserica a randuit anumite zile in care crestinii sa praznuiasca cele mai insemnate evenimente din viata Mantuitorului si a sfintilor. Acestea, fiind unele de bucurie, iar altele de intristare, de buna seama ca cele dintai vor fi praznuite cu bucurie sufleteasca, iar celelalte, cu intristare si cu infranare trupeasca si sufleteasca. Prin porunca aceasta, Biserica cere crestinului ca in zilele de intristare aratate de ea, in zilele de post, sa nu faca nunta si petreceri, care sunt prilej de veselie si, in genere, sa nu ia parte la bucurii si placeri. Implinirea acestei porunci sporeste crestinului evlavia si dragostea fata de Dumnezeu."

Acum va rog pe voi sa definti care sunt acele zile de intristare si care cele de veselie. Ca sa stim despre ce vorbim.

Pe urma:
La noi ieri s-a cantat axionul obisnuit (Cuvine-se....) si o priceasna speciala dedicata sarbatorii. Am auzit-o prima data si n-am retinut cuvintele.

Eu stiu ce spuneti voi, dar sunt doua lucruri amestecate: o data este tristetea despartirii si apoi este si bucuria ca se duc la cer.
Sf. Apostoli au fost tristi si cand a murit Iisus si cand a murit Maica Sa.
In Saptamana Mare umblam in haine cernite, nu avem voie sa nici sa auzim muzica, se preinchipuie in Vinerea Mare si punerea in mormant, se cand prohodul.

Dar in fine poate definiti voi ceea ce scrie in citatul meu din catehism.

Pentru Yasmina (si altii)

Sunt socata si vad ca aici de fapt este o mare deosebire de gandire aici, pe forum.
Iata ca se mai limpezesc niste lucruri. Exista intelegeri aparte ale elementelor de credinta (sarbatori triste sau nu, moartea etc.) dar si a oamenilor si avietii in general.

Daca voi vedeti o nunta numai ca pe un motiv de desfranare si betie, de profit, de cadouri, imi pare rau.
Numai raul il vedeti.
Eu niciodata nu ma gandesc asa.
Obligatie pentru mine inseamna ceva sufletesc, si cineva din familie, sau prieteni.
Eu stiu ca inviti la nunta oameni cu care ai o legatura afectiva. Nu inviti oameni de pe strada.
Ii inviti sa fie cu tine, sa se bucure cu tine.
Autoarea firului a spus ca are o datorie de a merge acolo. Asta poate insemna inclusiv a fi nasa, sau poate fi o ruda, prieteni, colegi cu care are o anumita legatura.

Acum este drept ca noua ne spune preotul la biserica si altceva si aici am o nelamurire mare:
Ne spune sa ramanem la parastase (aici este de obicei problema, ca pleaca lumea), pentru ca trebuie sa fim impreuna cu cei care trec prin momente triste. Binele de obicei il impartim (nunta, botez), dar sa fim si la parastas, mai ales ca lumea se pregateste special.
Cumva se intelege ca avem obligatia de a ramane la parastase.
La nunti si botezuri...nu. Mi se pare ciudat cumva.

Cu trimisul cadourilor: eu nu stiu ce sens are sa trimiti cadou, dar sa nu te duci.
Acum inchipuiti-va un cuplu care se casatoreste si in loc de cei dragi, au langa ei numai un munte de cadouri. Se simt ei bine?

O invitatie trebuie respectata. Oamenii aceia fac un sacrificiu, au bucuria sa fie impreuna cu invitatii lor. Pregatesc gustari, fac niste cheltuieli.
Ori anunti din timp ca nu te poti duce, ori te duci si respecti pe oamenii aceia si te incadrezi.

In fond este vorba de o zi. Daca in rest tii posturile si faci tot ce trebuie, o zi nu este o nenorocire. Daca chiar nu vrei, atunci nu te duci si gata.
Si nu mai ai nici alte pretentii. Ca da ca azi faci asa la unul, maine la altul si tot asa, atunci se cheama ca-ti bati joc de oameni si iti vor inchide toti usa.

Sigur, in cadrul credintei tale ar trebui ca si ceilalti sa respecte niste reguli bisericesti. Dar de la altii nu poti avea aceste pretentii.
Sau se face odata pentru totdeauna o singura biserica crestina cu aceleasi reguli si gata.

In general este foarte greu in ziua de azi sa organizezi ceva. Parca in trecut nu erau asa probleme, sau erau mai ascunse. Azi unul posteste, altul nu mananca porc, altul nu mananca vita, altul e vegan, altul vegetarian, altul are alergie la gluten, altul la lactate, si uite asa.

Si tu spui ca plangem din egoism la moartea unui om drag.
Mai intai ca nu stium unde ajung raposatii nostri.
Pe urma suntem oameni si traim atata amar impreuna cu ei, a-i plange cand pleaca este ceva normal, omenesc.
Asa suntem facuti. Nu dam petreceri cu lautari cand moare mama, tata, sau altcineva drag.
Daca voi vreti brusc sa schimbati omenirea, sa faca asa, nu cred ca o sa reusiti. Ma intreb daca voi insiva puteti.
Da, uneori ne bucuram ca cineva a scapat de o suferinta si l-a luat Dumnezeu. Dar asta este altceva.

Si s-au intristat unii cand a plecat si Iisus de la ei. Si Maica Lui. Nu se spune ca a trecut sabie prin inima ei? De bucurie oare?
Cata nevoie ar mai fi avut oamenii sa fie El cu ei pe pamant, sa-i mai invete, sa-i mai aline.
E trist sa maoara cineva, mai ales in chinuri si pe nedrept (cum au murit Iisus, Sf. Ioan Botezatorul, etc.). Maica Domnului a murit lin, luata de ingeri la cer.

Pt. Ioan-Cezar
Stiu ce spui. Inteleg ca in credinta este si bucurie si tristete.
Eu n-as numi-o insa bucurie, ci poate mangaiere, bine.
Pentru om credinta este ceva infranator. Trebuie tot timpul sa-ti infranezi trairi, sentimente, neputinte, oboseala, foame, sete, etc.
In loc sa te duci la plimbare sau sa faci altceva te duci la biserica, sau te rogi, nu ai voie sa te duci la petrecere, sa fii cu cei dragi. Uite trebuie sa renunti la a te duce la nunta cuiva drag.

Da, o faci de buna voie, o faci cu pace. Alegi tu singur drumul. Dar nu este usor. Este numai renuntare. Si pentru un om nu este usor.

Nu e nevoie sa ne tot ascundem dupa deget. Daca credinta ar fi fost voie buna si usoara ca fulgul, atunci toti ar fi fost in ea si lumea asta ar fi fost Raiul. Dar nu e asa. Nu pot si nu vor toti infranarile acestea, mai ales daca nu le inteleg rostul.

Am un mare respect pentru cei care se duc la manastire, care aleg aceasta cale si renunta la tot. Absolut la tot.
Nici in lume nu este usor, nici in casnicie. Sa impaci si credinta, rugaciunea si familia si serviciul si pe cei din jur.

Ieri ne spunea parintele la predica despre Marta si Maria.
(M-a surpins si asta, ca nu exista in Sf. Evanghelie un capitol dedicat Adormirii Maicii Domnului.9
Marta si Maria sunt simbolurile credintei in lume (in viata lumeasca, spre deosebire de manastire). Amandoua trebuie sa fie si nici una nu este suficienta...