nunta in zi de post

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Aici este alta discutie.
Ma intreb in ceea ce ai scris tu aici, ce loc acorzi postului de fapt.
Ca totusi postul la noi ortodocsii este foarte sever si te duce la ideea ca tot ceea ce mananci este rau.
Unde este limita intre normal/modest si imbuibare?

Cand spui asa:

"Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca."

...spui ca daca bei lapte in loc de ceai dimineata esti exagerat, sau nu mai ai dorire de Dumnezeu? Daca mananci un ou sau o bucatica de branza este patima si moarte sufleteasca?

Patologice sunt: bulimie, anorexie, adica a manca prea mult dar si prea putin.

Asceza este deja un lucru extrem, la fel ca si postul negru.
Te duc astea mai mult/mai degraba la Dumnezeu, la credinta?

As vrea sa inteleg cat este pentru om postul o necesitate pentru credinta, o imagine a iubirii de Dumnezeu si cat altceva (regim alimentar, ambitie etc.)

Am mai spus ca am citit patericul athonit si mi-a ramas (neplacut) in minte toata asceza lor: fara mancare (unii refuzau complet), fara somn, spanzurati nu stiu cum toata ziua, fara haine etc..
Si ma intreb daca asta ne cere Dumnezeu si daca asta este credinta.

Si da, nu traim numai cu painea, cu hrana trupeasca. Tocmai aici este problema.
Multi insista pe post si renuntarea la social, la iubire, la omul de langa noi.
Nu conteaza sa fim cu oamenii cat ceea ce bagam in gura.

Eu raman la ideea ca se denatureaza totusi credinta.

Si ca sa raspund si lui Ovidiu aici si altora, in incheiere.
Pana la urma situatia de dezbinare ajunge foarte stresanta.
Pentru ca se repeta mereu si mereu.

Te invita o prietena la o inghetata, sau in pauza de pranz si trebuie sa tii cont ca este vineri (cine tine si miercuri, sau chiar si luni), ca este sarbatoarea nu stiu care si e post, ca Postul Craciunului, al Pastelui, etc.
Asta o spun pentru cie care se afla in alte tari.
Se organizeaza diverse actiuni la institutii, organizatii, sau in privat, la care trebuie sa participi.

Si nu in ultimul rand trebuie sa tii cont si de sanatatea si puterile tale.
"In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice."

Patologic este si cand ti se face rau pentru ca nu mananci ce si cat trebuie.

Astea-s consecintele daca avem prieteni neortodocsi sau dintre cei care traiesc inafara credintei.
Nu-i bai,daca un prieten va iubeste ,va respecta "stilul de viata" si va intelege"toanele",ca asa-s prietenii atenti si respectuosi.

Dar daca nu este post si oricum nu pot sa mananc inghetata deoarece am intoleranta la lactoza? Asta inseamna ca nu merit sa am prieteni,pt ca sunt altfel construita decat cei normali?(nu mai intru in detalii de nutritie,moderna care afirma ca majoritatea adultilor dezvolta intoleranta la lactoza,laptele fiind un aliment pt sugari only).

Dragostea pt oameni(prieteni)deseori trece peste aceste amanunte enervante.
Ieri am fost la ziua de nastere a prietenei mele thailandeze. A avut vreo 20 de persoane invitate,daca nu mai multe. Eeei...chiar si asa a gatit ceva special vegetarian pt mine,desi eram singura cu aceasta problema acolo.
La fel,cand am invitati acasa care nu sunt vegetarieni sau vegani le prepar ceea ce stiu ca le place,incluzand produsele pe baza de carne.
Si am oroare de carne cruda de animale moarte in jurul meu...dar pt prietenie si familie,inchid ochii si-mi pun vata-n nas!


Vorbesc si eu ca nu am ce face,stiu Sophia ca pt tine scriu degeaba si niciodata nu o voi scoate la capat in dicutiile despre post,mancare de post,zile de post,evenimente in zile de post,nutritie optima in perioada de post,prietenii si postul ortodox etc etc etc etc ......