Pr. Arsenie Boca - Canonizare după Sfinții Părinți?

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Oare acest om va continua asa la nesfarsit?
Domnule Admin, va rugam sa va exprimati pozitia!
Oricare ar fi aceasta, e binevenita.
Doar interveniti, va rog frumos, fie si pentru ca mi-am asumat pana azi 3 bannari.
Va rog frumos!

În prealabil postat de ovidiu b.

Se pare că domnul doctor preferă monologul şi, din când în când, mai face câte un act de prezenţă, mai dă câte un răspuns (90% tot copy/paste). Specific userului Cristian Raglean.
Nu ar strica o intervenţie a adminului.

Am avut o discuție cu un preot râvnitor al Ortodoxiei, bun cunoscător al Sfinților Părinți, astăzi stareț.

Discutam despre fenomenul de înșelare, în general.

Ca să îmi definească acest fenomen în contextul contemporan sfinția sa mi-a relatat că a avut niște ucenici care s-au îndrăgostit de Părintele Arsenie Boca. După ce s-au întors de la Prislop, au început să se schimbe...
Printre primele simptome au fost: intoleranța față de cei care au alte opinii, siguranța de sine până la a adopta o atitudine profetică față de cei din jur și alunecarea minții pe lângă realitate (adică neatenția, nesesizarea, neînțelegerea adevărului când erau contraziși în admirația lor).
Apoi, după un timp, au început să-și transforme viața bisericească într-un supermarket cu minuni și simțiri umilicioase (chiar până la lacrimi, dar fără o adevărată smerenie, căci deveneau tot mai arțăgoși cu cei care nu îi aprobau), care să le rezolve problemele, uitând de schimbarea minții după poruncile lui Hristos, atât de necesară pentru marele har al cunoașterii de sine.
Sărmanul părinte stareț, cât a mai avut de luptat să-i readucă pe linia de plutire.

Am discutat despre acest fenomen și cu un prieten mai hazliu. El nu a făcut nici un comentariu, însă mi-a arătat ce impresie i-au făcut ucenicii Părintelui Arsenie Boca, când a încercat să le arate abaterile grave ale sfinției sale de la Dreapta Credință:



Desigur că aceste lucruri nu vă reprezintă și pe dvs. Orice coleg de pe forum este exclus de la vreo descriere nefavorabilă.

În privința bannării mele (pe românește proscrierii, interdicției, sau punerii la index din romano-catolicism) nu pot decât să mă bucur.
Aproape că parcă aș dori și eu să fiu banat, de nu o fi cu bănat. (Poate fi folosită această postare chiar și ca o cerere din partea mea adresată domnului Admin).
Avem în Sfânta Evanghelie mai multe cuvinte mângâietoare:
Luc 6:22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului.
Luc 6:23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.

1Pe 4:12 Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin,
1Pe 4:13 Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.
1Pe 4:14 De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte.
1Pe 4:15 Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine.
1Pe 4:16 Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta.
1Pe 4:17 Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?


Dorința mea este ca nu cumva, de frica oamenilor, să vorbesc cu nedreptate despre Dumnezeu și sfinții Lui, sau să nu cumva să cârciumăresc adevărul pentru a plăcea oamenilor, având în minte cuvântul Sfântului Prooroc Isaia:

Isa 5:20 Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!
Isa 5:21 Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!


Sigur că aici este o discuție amicală, fără impact direct în viața noastră, așa că o mică banare nu e cine știe ce ocară, mai ales că dacă sunt unii care au fost de trei ori banați, înseamnă că se poate reveni cu ușurință pe forum. Iar pe de altă parte eu nu sunt vrednic de un asemenea har de a fi ocărât pentru Hristos.
Poate că unii vor zice că nefiind de acord cu Părintele Arsenie Boca nu sunt de partea lui Hristos.
Dar eu nu am susținut niciodată că nu apreciez minunile Ortodoxiei, Sfinții Ortodocși, ieromonahii ortodocși, Sfintele moaște, Sfintele Icoane, proorociile ortodoxe, părinții duhovnicești contemporani și tot ceea ce înseamnă ortodox și evlavios. Eu nu contest aceste lucruri, nici măcar pelerinajele, pentru a ataca în vreun fel viața duhovnicească dăruită nouă de Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Într-un singur lucru nu am fost de acord cu Părintele Arsenie Boca, atunci când s-a împotrivit el însuși Domnului nostru Iisus Hristos și Trupului Său Sfânta Biserică Ortodoxă de Răsărit.
Nimeni și nimic nu mă poate convinge că poate fi cineva model de sfințenie atunci când se opune prin scris, pictură sau viață Sfintei Predanii.
Și așa au făcut, din câte am aflat, toți Ortodocșii de la întemeierea lumii.
Dacă pentru aceasta voi fi banat, nu e cu bănat.
E de dorit un astfel de bannuț duhovnicesc.

Însă pentru cei care cer aceasta (bannarea mea sau a altora care nu sunt de acord cu ei în mod argumentat) le deservește cauza. Aceasta arată că nu au argumente și cele arătate de noi sunt un adevăr incontestabil, chiar dacă nu le convine. Se jignesc pe ei înșiși că nu pot purta degajat, fără patimă, o discuție rațională de dragul adevărului și recurg la a pune pumnul în gură atunci când li se arată negru pe alb unde a greșit cel pe care îl admiră mai mult decât pe Hristos..
Mie mi-ar fi plăcut o discuție duhovnicească cu ei, pe temeiul adevărului, nu a simpatiilor personale.
Poate, însă, sunt și eu vinovat.
Am citat din Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul și dumnealor nu au timpul să parcurgă și să înțeleagă cele spuse și ar fi dorit (poate) să discutăm între noi, pe scurt, cu cuvintele noastre.
Așa că mă văd dator să vă cer iertare.
Dacă doriți mă retrag.
Dacă doriți discutăm cu cuvintele noastre, mai pe scurt.
Dacă doriți mă bannați.
Dacă doriți, însă, cum mi-aș dori și eu, să începem odată să discutăm serios, cu pace și dragoste de adevăr, punctat, fiecare problemă care nu concordă cu Sfânta Predanie din Părintele Arsenie Boca.
Altminteri îmi voi aduce aminte de acest forum ca un fel de reprezentare de pe la noi a cursei sinistre ce ni se întinde prin astfel de mentalități:
https://www.youtube.com/watch?v=iKcWu0tsiZM

[Dr. Victor Ardeleanu]

Pictura antihristică a Părintelui Arsenie Boca

Pentru a înțelege și prin vedere cât de mult Părintele Arsenie Boca s-a propovăduit pe sine în locul lui Hristos, ca și ereziile scrise și pictate ale sfinției sale, vă recomandăm să descărcați și să priviți lucrarea de mai jos care conține foarte multe imagini lămuritoare (numită Grozăviile neasemănate de la Drăgănescu și viața Părintelui Arsenie Boca în lumina Sfinților Părinți:

https://888adevarul8despre8arseniebo...tilor-parinti/

Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos arăta așa:



În toate Sfintele Icoane Ortodoxe este pictată aceeași Persoană, indiferent de secol, stil sau materiale. În picturile apusene, însă, se reprezintă diferiți oameni, cărora pictorii le dau numele de Hristos, modelele lor devenind astfel înlocuitori de Hristos, hristoși mincinoși sau antihriști. Pictorii aleg modelele care li se par cele mai frumoase persoane, fiindcă Mântuitorul este, a fost și va fi cel mai frumos om, fiind Dumnezeu-Omul.

Părintele Arsenie Boca a considerat că cel mai frumos om de pe pământ, cel mai potrivit să-L reprezinte pe Hristos, este chiar sfinția sa. Așadar nu numai că a mințit prin pictură, dar s-a și mândrit. Însă ucenicii sfinției sale mărturisesc că picta numai cum avea vedeniile. Aceasta însemnă că vedeniile preacuvioșiei sale nu erau de la Sfântul Duh (Duhul Adevărului Care a păstrat prin Sfânta Tradiție Adevărata Icoană a Domnului nostru Iisus Hristos Adevărul), ci de la tatăl minciunii, care de la început a fost ucigaș de oameni, vrând să-i despartă de Dumnezeu.

Așadar, în cel mai bun caz, dacă nu a fost viclean, Părintele Arsenie Boca este o victimă a înșelării diavolești:

[Dr. Victor Ardeleanu]

[Dr. Victor Ardeleanu]

[Dr. Victor Ardeleanu]

Cu totul altfel arată Împăratul Slavei Răstignit:





Vedeți, este un Altul, diferit de Părintele Arsenie Boca ce s-a pictat pe sine pe o cruce strigând la oameni ca să vină la el.



Pe Domnul Hristos îl adorăm, pe Părintele Arsenie Boca nu-l disprețuim, nu-l urâm, îl cinstim ca pe un ieromonah ortodox adormit, dar nu îl putem considera ca Sfânt, câtă vreme nu a respectat nici Erminia Ortodoxă nici Sfânta Tradiție.

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Cu totul altfel arată Împăratul Slavei Răstignit:





Vedeți, este un Altul, diferit de Părintele Arsenie Boca ce s-a pictat pe sine pe o cruce strigând la oameni ca să vină la el.



Pe Domnul Hristos îl adorăm, pe Părintele Arsenie Boca nu-l disprețuim, nu-l urâm, îl cinstim ca pe un ieromonah ortodox adormit, dar nu îl putem considera ca Sfânt, câtă vreme nu a respectat nici Erminia Ortodoxă nici Sfânta Tradiție.

http://ortodoxiatinerilor.ro/modele-...e-arsenie-boca


Preacuviosul Părinte Ieromonah Arsenie Boca şi sfânta sa lucrare: „Cărarea Împărăţiei”…

Este adevărat că popularitatea de care s-a bucurat Părintele Arsenie Boca la Mănăstirea Sâmbăta (şi apoi la Mănăstirea Prislop) a fost uriaşă. Dar trebuie adăugat că Părintele nu a căutat acest lucru, ci „mulţimile îl îmbulzeau, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 5,1): „După câţiva ani de la călugărirea mea şi intrarea mea în preoţie, mi s-a întâmplat un lucru pe care nu l-am urmărit: o mare influenţă în popor, o faimă de predicator şi de preot. Datorită cunoştinţelor ce le adunasem în vremea studiilor, şi pe care le aplicam unde se putea face aceasta, poporul sărea marginile aprecierii juste şi mă credea excepţional de înzestrat. De nenumărate ori am încercat, şi mai încerc, a le mai stinge capriciile unei credinţe necontrolate, cea de domeniul fanteziei – că aceasta nu mântuieşte – şi abia am izbutit să-i scad la o iubire pe care mi-o păstrează fără să mă mai întrebe”… Într-o pagină de jurnal, Părintele Arsenie Boca îşi reafirma „hotărârea de a stăvili din pastoraţia noastră, tot inutilul magic după care umblă poporul”. De altfel, inclusiv Securitatea lua la cunoştinţă, prin agenţi infiltraţi, de faptul că „lumea i-a făcut o falsă reclamă, a exagerat anumite lucruri şi din această cauză a avut de suferit”.

Dosarul informativ al Părintelui Arsenie Boca ne permite să completăm acest tablou. Astfel aflăm că, începând din anul 1946, Părintele era „cunoscut de domnul ministru Gheorghiu-Dej şi de Teohari Georgescu … care voiau să-l promoveze într-un post de episcop”. (Singura explicaţie pentru „ratarea” acestei oportunităţi, nu poate fi decât… fuga de slavă deşartă!) Mai mult, conform mărturiei IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, după anul 1948, însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina, plănuia să-l ridice pe Părintele Arsenie la rangul de arhiereu: „Ştiu cu siguranţă că Patriarhul se gândea să-l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoaşte, Arsenie a fost arestat, dus în lagăre de muncă forţată şi apoi, practic, obligat să rămână inactiv” Mai ştim, de asemenea, că în acea vreme Părintele Arsenie Boca se afla în bune relaţii cu Petru Groza. Prin urmare, nu i-ar fi fost deloc greu să profite de pe urma acestor „simpatii”! De ce a preferat în locul puterii – arestările, în locul confortului – urmăririle, în locul recunoaşterii – marginalizarea, este la îndemâna oricui să răspundă!..

Despre Lidia Stăniloae: „Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae” (Humanitas, 2000)…

Pentru a încheia acest capitol, menţionăm că Lidia Stăniloae avea să recunoască, peste ani, în Părintele Arsenie Boca – cu care se întâlnise întâmplător pe stradă – „o persoană anonimă, un trecător pe străzile Bucureştiului şi atât”. Acest anonimat asumat constituie, în opinia mea, latura cea mai fascinantă a biografiei Părintelui Arsenie Boca. Acceptarea condiţiei de „marginal”, şi încă până la moarte, nu putea veni decât dintr-o deplină conştiinţă a lepădării de sine: „trebuie să fim dezbrăcaţi de orice şi numai pe Dumnezeu să-l avem în suflet”. În ce priveşte atitudinea faţă de profesorul său de altădată, ni se pare elocventă însemnarea Părintelui de pe spatele unei cărţi de vizită, primită cu ani în urmă de la Dumitru Stăniloae. Este vorba despre faimosul paragraf 13,7 din Epistola către Evrei: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi le urmaţi credinţa”. Este, poate, cel mai inspirat „epilog” la o prietenie care şi-a pus amprenta pe destinul a doi oameni excepţionali…

După înlăturarea de la Mănăstirea Prislop (1959), sub acuzaţia de „activitate ce dăunează intereselor bisericeşti”, Părintele Arsenie Boca îşi începe peregrinarea prin Bucureşti, unde va locui şi lucra timp de aproape un deceniu (1959-1968). Sub încadrarea modestă de „muncitor pictor”, Părintele îşi va lăsa amprenta asupra celui mai impunător lăcaş de cult din capitală: Biserica Sfântul Elefterie Nou. După anul pensionării (1968), se dedică pictării Bisericii din localitatea Drăgănescu (jud. Giurgiu), pe care o termină cu puţin înaintea morţii şi care constituie testamentul său spiritual. Deşi misiunea „publică” de propovăduire îi fusese interzisă, Părintele nu va înceta să îndrume sufletele a generaţii de preoţi şi credincioşi. Însă, de acum înainte, mesajul pe care îl va transpune în pictură se va adresa cu precădere posterităţii. Profesorul Nichifor Crainic observa cu justeţe: „Este un stil nou, o pictură nouă, ca viziunea nouă pe care o porţi în suflet”. Aspectul vizionar al picturii Părintelui Arsenie Boca nu a putut trece neobservat, însă nu şi-a aflat (încă) erminia teologică corespunzătoare. Prezentarea detaliată din albumul „Biserica de la Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti” (Deva, 2005), datorată PS Părinte Episcop Daniil Stoenescu de la Vârşeţ, deşi nelipsită de îndrăzneţe conexiuni teologice, este mai degrabă una descriptiv-didactică. Riscurile unei interpretări hazardate sunt, astfel, de neînlăturat!

În încheiere voi spune doar că şi Părintele Profesor Dumitru Stăniloae şi Preacuviosul Părinte Arsenie Boca, în toţi aceşti ani, s-au uitat pe sine şi au făcut totul pentru alţii, pentru Biserica pe care a slujit-o, pentru ţara lor, pentru Ortodoxia românească şi universală. S-a mai spus şi de către alţii, o spun şi eu, că a-l numi pe Părintele profesor Dumitru Stăniloae „părintele meu” sau „părintele tău”, ori „părintele spiritual al unui grup de teologi entuziaşti”, ar fi o adevărată nedreptate. El este pentru totdeauna „părintele nostru” – „Părintele Bisericii Universale”.

Cu alte cuvinte, aşadar, nădăjduiesc că vom şti, pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii

În prealabil postat de Dr. Victor Ardeleanu

Cu totul altfel arată Împăratul Slavei Răstignit:





Vedeți, este un Altul, diferit de Părintele Arsenie Boca ce s-a pictat pe sine pe o cruce strigând la oameni ca să vină la el.



Pe Domnul Hristos îl adorăm, pe Părintele Arsenie Boca nu-l disprețuim, nu-l urâm, îl cinstim ca pe un ieromonah ortodox adormit, dar nu îl putem considera ca Sfânt, câtă vreme nu a respectat nici Erminia Ortodoxă nici Sfânta Tradiție.

Din nou ingustime de intelegere, din nou reavointa. Cat de incuiat la minte si la inima sa fie un om ca sa creada ca Arsenie se picteaza pe sine in locul lui Hristos, crezindu-se, adica, el Dumnezeu...
Oare chiar asa credeti? Ca Arsenie se credea Fiul lui Dumnezeu? Si ca se picta pe sine in biserici in locul lui Hristos, ca fiind Arsenie-Dumnezeu?
Stimate domn, cum de v-au trecut prin minte asemenea ganduri nebunesti?

*
Dimpotriva, artistul infatiseaza aici (sa ma ierte mai intai Mihail'c pentru formularile imprecise) ceva din ce intelegem noi crestinii prin Taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu.
Ne propune, inteleg eu, sa meditam la faptul ca Hristos S-a intrupat si a facut toata lucrarea pamanteasca, jertfelnica, pentru ca noi sa devenim dumnezei prin har, ducind o viata jertfelnica in duhul poruncilor Lui.
Cand Arsenie se infatiseaza pe sine in postura Rastignitului ne trimite cu gandul la drumul pe care viata noastra, a fiecarui om crestin, ar putea sa il urmeze, daca noi am voi. Sa ne rastignim patimile, sa iubim jertfelnic, sa fim fratii si prietenii Domnului.
Iar aceasta cu credinta ca ne asteapta mantuirea, cununa vietii vesnice.

Pictorul Arsenie exprima aici nimic altceva decat invatatura noastra de credinta, crestin ortodoxa.
Nu despre el e vorba, neaparat, ci despre orice om crestin care urmeaza caile mantuirii si sfinteniei.

*
Iata un material pe aceasta tema:
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...rea-88360.html

Indumnezeirea nu este produsa de catre om, ci este oferita lui ca dar al lui Dumnezeu. Omul a vrut de la inceput sa se indumnezeiasca, dar a dat gres. Ceea ce nu a izbutit acesta - refuzandu-L pe Dumnezeu - a adus-o Dumnezeu, prin inomenirea Lui. Inomenirea lui Dumnezeu realizeaza indumnezeirea omului. Dumnezeu Cuvantul Si-a asumat firea omeneasca si a indumnezeit-o. Aceasta s-a facut prin impreuna-lucrarea Maicii Lui. Prin desavarsita ei daruire lui Dumnezeu "cea a tuturor oamenilor tarana, in trup lui Dumnezeu iarasi s-a zidit".

Trupul lui Hristos este radacina cea noua, care aduce vlastarelor ei viata vesnica si nestricaciunea. De la Hristos, care are plinatatea harului dumnezeiesc, se da oamenilor harul indumnezeitor. Si pentru ca Hristos Si-a luat trupul din Preasfanta Lui maica, ea a devenit simbol al Bisericii si maica a credinciosilor. Astfel oamenii sunt legati de Dumnezeu si intreolalta ca frati ai lui Hristos si copii ai Maicii Lui.

Prin Hristos omul nu se reintoarce, simplu, la starea in care se afla inainte de caderea lui, ci este dus mult mai sus. Aceasta noua stare este aratata prin inaltarea lui Hristos. Inaltarea, ca de altminteri intreaga viata a lui Hristos, nu este o chestiune a Sa personala, ci aratare a slavei omului celui nou. Inaltarea lui Hristos a slobozit firea omeneasca de necesitatea lumeasca si a ridicat-o la fericirea imparatiei lui Dumnezeu.

Astfel a devenit "Parintele veacului ce va sa vina". Hristos, ca si "chip al Dumnezeului Celui nevazut", deschide omului celui zidit "dupa chipul si dupa asemanarea" lui Dumnezeu calea indumnezeirii, care este si calea adevaratei libertati. Iar acest dar al lui Hristos este adus omului prin icoana Lui cea dupa fire: Duhul Sfant...

Candva, in cadrul unei conferinte studentesti, Parintele Teofil Paraianu isi exprima recunostinta fata de Parintele Arsenie. Zice asa, in public, in anul 2004:

In 1942 am vorbit la noi la manastire cu parintele Arsenie Boca si parintele mi-a spus sa zic "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"; si am zis.
Asta este ceea ce am invatat de la Parintele Arsenie
si eu cred ca Parintele Arsenie este, intr-un fel, ctitor al vietii mele."

(extras din cartea "Bucuriile credintei")

http://ortodoxiatinerilor.ro/modele-...e-arsenie-boca


Preacuviosul Părinte Ieromonah Arsenie Boca şi sfânta sa lucrare: „Cărarea Împărăţiei”…

Este adevărat că popularitatea de care s-a bucurat Părintele Arsenie Boca la Mănăstirea Sâmbăta (şi apoi la Mănăstirea Prislop) a fost uriaşă. Dar trebuie adăugat că Părintele nu a căutat acest lucru, ci „mulţimile îl îmbulzeau, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 5,1): „După câţiva ani de la călugărirea mea şi intrarea mea în preoţie, mi s-a întâmplat un lucru pe care nu l-am urmărit: o mare influenţă în popor, o faimă de predicator şi de preot. Datorită cunoştinţelor ce le adunasem în vremea studiilor, şi pe care le aplicam unde se putea face aceasta, poporul sărea marginile aprecierii juste şi mă credea excepţional de înzestrat. De nenumărate ori am încercat, şi mai încerc, a le mai stinge capriciile unei credinţe necontrolate, cea de domeniul fanteziei – că aceasta nu mântuieşte – şi abia am izbutit să-i scad la o iubire pe care mi-o păstrează fără să mă mai întrebe”… Într-o pagină de jurnal, Părintele Arsenie Boca îşi reafirma „hotărârea de a stăvili din pastoraţia noastră, tot inutilul magic după care umblă poporul”. De altfel, inclusiv Securitatea lua la cunoştinţă, prin agenţi infiltraţi, de faptul că „lumea i-a făcut o falsă reclamă, a exagerat anumite lucruri şi din această cauză a avut de suferit”.

Dosarul informativ al Părintelui Arsenie Boca ne permite să completăm acest tablou. Astfel aflăm că, începând din anul 1946, Părintele era „cunoscut de domnul ministru Gheorghiu-Dej şi de Teohari Georgescu … care voiau să-l promoveze într-un post de episcop”. (Singura explicaţie pentru „ratarea” acestei oportunităţi, nu poate fi decât… fuga de slavă deşartă!) Mai mult, conform mărturiei IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, după anul 1948, însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina, plănuia să-l ridice pe Părintele Arsenie la rangul de arhiereu: „Ştiu cu siguranţă că Patriarhul se gândea să-l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoaşte, Arsenie a fost arestat, dus în lagăre de muncă forţată şi apoi, practic, obligat să rămână inactiv” Mai ştim, de asemenea, că în acea vreme Părintele Arsenie Boca se afla în bune relaţii cu Petru Groza. Prin urmare, nu i-ar fi fost deloc greu să profite de pe urma acestor „simpatii”! De ce a preferat în locul puterii – arestările, în locul confortului – urmăririle, în locul recunoaşterii – marginalizarea, este la îndemâna oricui să răspundă!..

Despre Lidia Stăniloae: „Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae” (Humanitas, 2000)…

Pentru a încheia acest capitol, menţionăm că Lidia Stăniloae avea să recunoască, peste ani, în Părintele Arsenie Boca – cu care se întâlnise întâmplător pe stradă – „o persoană anonimă, un trecător pe străzile Bucureştiului şi atât”. Acest anonimat asumat constituie, în opinia mea, latura cea mai fascinantă a biografiei Părintelui Arsenie Boca. Acceptarea condiţiei de „marginal”, şi încă până la moarte, nu putea veni decât dintr-o deplină conştiinţă a lepădării de sine: „trebuie să fim dezbrăcaţi de orice şi numai pe Dumnezeu să-l avem în suflet”. În ce priveşte atitudinea faţă de profesorul său de altădată, ni se pare elocventă însemnarea Părintelui de pe spatele unei cărţi de vizită, primită cu ani în urmă de la Dumitru Stăniloae. Este vorba despre faimosul paragraf 13,7 din Epistola către Evrei: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi le urmaţi credinţa”. Este, poate, cel mai inspirat „epilog” la o prietenie care şi-a pus amprenta pe destinul a doi oameni excepţionali…

După înlăturarea de la Mănăstirea Prislop (1959), sub acuzaţia de „activitate ce dăunează intereselor bisericeşti”, Părintele Arsenie Boca îşi începe peregrinarea prin Bucureşti, unde va locui şi lucra timp de aproape un deceniu (1959-1968). Sub încadrarea modestă de „muncitor pictor”, Părintele îşi va lăsa amprenta asupra celui mai impunător lăcaş de cult din capitală: Biserica Sfântul Elefterie Nou. După anul pensionării (1968), se dedică pictării Bisericii din localitatea Drăgănescu (jud. Giurgiu), pe care o termină cu puţin înaintea morţii şi care constituie testamentul său spiritual. Deşi misiunea „publică” de propovăduire îi fusese interzisă, Părintele nu va înceta să îndrume sufletele a generaţii de preoţi şi credincioşi. Însă, de acum înainte, mesajul pe care îl va transpune în pictură se va adresa cu precădere posterităţii. Profesorul Nichifor Crainic observa cu justeţe: „Este un stil nou, o pictură nouă, ca viziunea nouă pe care o porţi în suflet”. Aspectul vizionar al picturii Părintelui Arsenie Boca nu a putut trece neobservat, însă nu şi-a aflat (încă) erminia teologică corespunzătoare. Prezentarea detaliată din albumul „Biserica de la Drăgănescu – Capela Sixtină a Ortodoxiei româneşti” (Deva, 2005), datorată PS Părinte Episcop Daniil Stoenescu de la Vârşeţ, deşi nelipsită de îndrăzneţe conexiuni teologice, este mai degrabă una descriptiv-didactică. Riscurile unei interpretări hazardate sunt, astfel, de neînlăturat!

În încheiere voi spune doar că şi Părintele Profesor Dumitru Stăniloae şi Preacuviosul Părinte Arsenie Boca, în toţi aceşti ani, s-au uitat pe sine şi au făcut totul pentru alţii, pentru Biserica pe care a slujit-o, pentru ţara lor, pentru Ortodoxia românească şi universală. S-a mai spus şi de către alţii, o spun şi eu, că a-l numi pe Părintele profesor Dumitru Stăniloae „părintele meu” sau „părintele tău”, ori „părintele spiritual al unui grup de teologi entuziaşti”, ar fi o adevărată nedreptate. El este pentru totdeauna „părintele nostru” – „Părintele Bisericii Universale”.

Cu alte cuvinte, aşadar, nădăjduiesc că vom şti, pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii

[Dr. Victor Ardeleanu]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Mai nebunule, bate-te peste gura!
Ai fost tu de fata atunci, acolo?

Eu mă folosesc de acest cuvânt și îmi este drag, fiindcă îmi aduce aminte de moarte:
Luc 12:20 Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
Luc 12:21 Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.


dar dvs. nu vă face cinste, fiindcă încălcați Sfânta Evanghelie:


Mat 5:22 Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.


și dovediți că așa fac ucenicii Părintelui Arsenie Boca când nu au argumente.

În prealabil postat de ahilpterodactil

http://ortodoxiatinerilor.ro/modele-...e-arsenie-boca



Dosarul informativ al Părintelui Arsenie Boca ne permite să completăm acest tablou. Astfel aflăm că, începând din anul 1946, Părintele era „cunoscut de domnul ministru Gheorghiu-Dej şi de Teohari Georgescu … care voiau să-l promoveze într-un post de episcop”. (Singura explicaţie pentru „ratarea” acestei oportunităţi, nu poate fi decât… fuga de slavă deşartă!) Mai mult, conform mărturiei IPS Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, după anul 1948, însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina, plănuia să-l ridice pe Părintele Arsenie la rangul de arhiereu: „Ştiu cu siguranţă că Patriarhul se gândea să-l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoaşte, Arsenie a fost arestat, dus în lagăre de muncă forţată şi apoi, practic, obligat să rămână inactiv” Mai ştim, de asemenea, că în acea vreme Părintele Arsenie Boca se afla în bune relaţii cu Petru Groza. Prin urmare, nu i-ar fi fost deloc greu să profite de pe urma acestor „simpatii”! De ce a preferat în locul puterii – arestările, în locul confortului – urmăririle, în locul recunoaşterii – marginalizarea, este la îndemâna oricui să răspundă!..
[...]
Cu alte cuvinte, aşadar, nădăjduiesc că vom şti, pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii

Așa da. Acum mă bucur din toată inima că ne ajutați și dvs. să cercetăm adevărul, nu contrazicând, ci chiar construind.
Nici nu știți ce mare folos am citind informația de mai sus.
Acum mi s-a lămurit o problemă pe care doar o bănuiam mai înainte: relația Părintelui Arsenie Boca cu comuniștii și cauza lepădării sfinției sale de preoție și călugărie de care ne vorbea Părintele Arsenie Papacioc.
Vă mulțumesc din toată inima și vă rog, cu toată dragostea, să mai îmi faceți și alte observații ca aceea cu nebunule, cu papucii tîrșiți, sunt tonice.
PS Să nu credeți că am folosit vreo ironie. Am vorbit serios.
Dar, vă rog să mă iertați și să o iertați și pe doamna Mihaela Dobrin, dacă v-am supărat cu ceva.
Noi pe aici cu toții râvnim adevărului și fiecare, chiar dacă îl privim diferit, tot îl iubim. În El ne putem și uni dacă ne îmbogățim fiecare din nuanța celuilalt despre Hristos, de care vorbeați foarte frumos într-o postare anterioară.
Mă iertați dacă iar v-am supărat prin faptul că sunt mieros.
Vă doresc dulceață de rugăciune în Iisus Hristos