Postul negru

În prealabil postat de sophia

Nu! Postul este tinut pentru alte motive si pentru alte scopuri decat curatarea organismului.
..................................................
Referitor la postarea lui Caminaris:
- postul nu inseamna echilibru, ci dimpotriva, lipsuri, abstinenta, jertfa
- starea noastra obisnuita nu este postul, ca atunci ce-am mai jertfi?

Intr-adevar; curatarea asta este unul dintre efectele de urma ale postului, iar nu scopul urmarit. E un derivat, o afacere secundara. Totusi, foloseste la ceva! E benefica, lucru confirmat de practicanti, desi nu este elementul cheie ori finalitatea in dinamica pocaintei.

.............
Poate merita sa cugetam un pic la termenul "echilibru". Ce intelegem, de fapt, prin acest cuvant?
As vrea sa iti amintesc, Sopia, ca in stiintele viului se vorbeste despre doua feluri de echilibru: unul stabil si altul instabil/trecator sau dinamic. Folosim si expresii inrudite, cum ar fi: dinamica viului, dinamica pocaintei etc. E sugerata distinctia dintre miscare/transformare/proces de transfigurare si stagnare/impietrire/blocaj/mortificare.
Asadar, Sophia, tocmai postul ar putea sa fie echilibru! Unul din dinamica viului, a travaliului pocaintei, a reinvierii.....
A fi in echilibru, dupa acest sens, inseamna a inainta, a deveni. Echilibrul devenirii, Sophia... echilibrul vietii, adica a nu pica in vreo extrema (ca in groapa) din Viata.

*
Ma folosesc de o analogie cu ...mecanica! (dispretuiesc mecanicismul, indragesc fizica mecanica)
Daca ne amintim bine, cumva, cand eram elevi de liceu invatam la mecanica despre o bila care se misca pe o traiectorie curbilinie - un semicerc cu extremele indreptate in sus. Un fel de mare U...:)
Profii ne vorbeau atunci despre jocul fortelor mecanice asupra corpului aflat in miscare si ne atrageau atentia ca in dinamica miscarii se pierde un moment de echilibru pentru a se obtine un altul. Si tot asa...
Ei bine, iti mai amintesti cum numeam echilibrul din "fundul gropii"? Parca ii ziceam "echilibru stabil". Greu sa mai urnesti bila de acolo... Decat daca ii mai dai un bobarnac, ceva...
Iar echilibrul din punctul aflat mai sus, pe traiectoria ascendenta a bilei, cum se numea? Echilibru instabil, parca. Greu de pastrat, de aceasta data, era mereu amenintat sa se intrerupa si sa apara zvacul miscarii spre alta stare de echilibru....

Ei bine, asa inteleg si echilibrul acesta al postului: unul dinamic, mai inalt, amenintat mereu sa fie intrerupt de vreo interventie sau alta, cat de usoara, de mica...

Acum avem de ales:
- un echilibru mecanic stabil, definitiv poate - acela din fundul gropii (fereasca Sfantul!), unde energia cinetica este minima;
- un echilibru riscant, usor de pierdut, cu energie cinetica mare/maxima, unul amenintat permanent cu instabilitatea si, eventual, cu durerea pierderii lui - acela, mai inalt si mai vibrant, al nevointei postului si rugaciunii. E posibil ca vibratia lui sa se intalneasca si sa se contopeasca cu Trepidans...

Alegerea aceasta depinde de gustul fiecaruia. De ravna inimii, de simtamantul frumusetii, de inclinatia spre aventura etc.