Teoria Big-Bang o eroare. Alta la rand.

[Trimisul]

În prealabil postat de Krautrock

-273 aproximativ, dar nu asta e problema. Ce intelegeti prin cald si frig? Dar prin temperatura?

Chiar aşa, ai dreptate, era vorba de numărul corect dat de tine pentru 0K.

Prin căldură şi lumină respectiv prin frig şi întuneric înţeleg două puteri foarte bune create de Dumnezeu prin Cuvînt şi care sunt puse să izvorească în Soare respectiv în Lună şi aceşti luminători semisferici ne binecuvintează zilnic de pe Cer cu mîngîierile lor căci ziua şi noaptea ne dăruiesc din aceste puteri ale lor pe care noi le simţim în viaţa de zi şi de noapte.

Aveti dreptate. Traim pe un Pamant pe care ne putem misca in orice parte am dori fara sa cadem de pe el. La o prima privire am putea spune ca traim pe un Pamant plat cu singura observatie ca Pamantul acesta nu are o margine si dupa cum bine ati remarcat la fel cum au remarcat si altii, de exemplu Magellan, daca pornim dintr-un punct si mergem tot inainte, ajungem in acelasi punct. Ca sa nu ne incurcam in stiinta, putem spune cum chiar dumneavoastra ati observat ca avem doua directii de baza: inainte-inapoi si stanga-dreapta. Am mai avea sus-jos, dar asta nu ne intereseaza ca doar nu suntem pasari. Deci traim intr-un spatiu bidimensional cu lungime si cu latime numai bun ca sa ne descurcam prin el. Acuma sa presupunem ca eu si cu dumneavoastra ne aflam in acelasi loc si vrem sa facem un experiment. Eu am s-o iau catre nord, iar dumneavoastra o veti lua catre est. Si ca sa fim siguri ca megem tot drept, caram dupa noi niste mosoare imense cu cel putin 25000 de kilometri de ata pe care le desiram marcandu-ne astfel drumul. Pe la mijlocul distantei vom constata ca firele noastre de ata s-au intersectat. De ce oare? Va spun eu. Pe Pamantul nostru geometria lui Euclid nu e buna de nimic. E complet gresita. De fapt cred ca v-am auzit afirmand ceva de genul acesta pe un topic despre pamantul plat. Geometria aceasta are niste axiome. Iar una din axiome nu e buna, e vorba de axioma paralelelor care spune ca printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralela la acea dreapta si numai una. Complet fals. Pe Pamantul nostru nu putem duce nicio paralela la o dreapta, altfel zis, toate dreptele se intersecteaza. E un tip pe nume Riemann care si-a dat seama de asta. El a numit acest spatiu in care toate dreptele se intersecteaza spatiu cu curbura pozitiva.

Acum eu am urmatoarea problema. Noi traim totusi intr-un spatiu tridimensional. Chiar dumneavoastra spuneti ca exista o axa sus-jos cu marimea de 50000 km. Cum se vede dintr-un spatiu tridimensional un obiect bidimensional cu curbura pozitiva care precum Pamantul nostru cuprinde intreg spatiul bidimensional in cauza? (Spuneam ca Pamantul nu are margini si deci el cuprinde tot spatiul) Pai se va vedea ca o sfera. De aia spun oamenii ca Pamantul e rotund.

Faceţi speculaţii şi trageţi concluzii absurde. Nu trăim deloc pe pămînt într-un spaţiu bidimensional. Chiar poţi merge pe linii perfect paralele faţă de mişcarea soarelui doar că ajungi exact de unde ai plecat aşa ca el şi poţi face asta folosind o simplă busolă sau să vezi zilnic unde apune şi unde răsare soarele fără să ai nevoie de mosoare speculative pe care să le cari în spate şi sigur nu te vei intersecta cu nimeni care merge paralel cu tine. Acest Riemann este un pic absurd să susţină că nu există linii paralele, ele sigur există, doar că ele au lungime maximă finită pentru că atît este de mare creaţia. Deci nu e cazul să trecem de la un spaţiu dimensional la unul tridimensional căci pe pămînt trăim clar în 3 dimensiuni aşa că nu merge forţarea asta că trecînd de la două la trei dimensiuni pămîntul se va vedea ca o sferă. Este o explicaţie naivă şi trasă de păr, este chiar o absurditate. Pămîntul nu e rotund, nu e sferic ci e complet plat doar că spaţiul este finit şi de aia ajungem de unde am plecat şi nu pentru că ne aflăm pe o sferă!

Si mai am o problema. Dumneavoastra spuneti ca toata lumea e de fapt o sfera de 35.350 km sau un cub cu diametrul de de 50000 km. Sa-mi raspundeti la trei intrebari:

1. Sfera aceasta cuprinde intreg spatiul tridimensional?
2. Spatiul tridimensional acesta in care se afla lumea are o curbura pozitiva? si daca da, de ce atunci cand ma uit in sus la cerul instelat nu ma vad pe mine? Pentru ca la fel ca si o corabie pe pamant, lumina ar trebui sa plece dintr-un punct si sa se intoarca in acelasi punct si deci eu sa ma vad pe mine insumi in orice directie la o distanta variind intre 70700 si 100000 de kilometri. Sau macar Pamantul sa il vad la aceasta distanta in absolut orice directie, ca eu sunt prea mic sa ma vad la o asemenea distanta. De fapt cred ca ar trebui sa vad absolut toate obiectele in orice directie as privi, unul peste celalalt, iar totul ar fi alb si stralucitor, atat de stralucitor ca nu s-ar mai vedea nimic.
3. Daca sfera aceasta de 35350 km nu cuprinde intregul spatiu tridimensional, cum puteti spune ca lumea are doar 35350 km?

Si pana la urma sa nu uitati de intrebarea aceea de la inceput cu caldura, frigul si temperatura pentru ca ma intereseaza cel mai mult. De aia am pus-o la inceput. Eu zic sa le luati pe rand, fiecare sistematic sa le lamurim.

1. Aşa cum am mai spus, cubul cu latura de 50.000km sau sfera cu raza de 35.350km ar cuprinde toată creaţia, tot ceea ce există, tot ceea ce numesc oamenii de ştiinţă univers. În ea, în orice direcţie mergi ajungi de unde ai plecat de parcă liniile drepte ar avea capetele lipite fără să fie cercuri. Asta este o consecinţă a finităţii creaţiei: mergi drept şi ajungi de unde ai plecat şi aşa constaţi marginea, limita, prin dimensiunea finită a liniei drepte pe care ai mers.

2. Spaţiul nu are nicio curbură ca să poţi specula ci din pricina finităţii creaţiei trebuie ca dimensiunile întregului spaţiu să fie finite şi atunci la capătul din dreapta o să dăm de stînga şi invers iar la capătul de înainte o să dăm de înapoi iar la capătul de sus o să dăm de jos, adică vom constata finitatea şi marginile rezultă din faptul că ajungem de unde am plecat şi asta nu se datorează faptului că am fi pe o sferă, căci pe o sferă nu mergi drept ci curb!

Dacă nu ar exista fenomenul refracţiei luminii prin mediu şi ai vedea foarte bine atunci dacă te-ai afla la 10km deasupra pămîntului plat şi ai fi luminos ca soarele ar trebui să te uiţi într-o direcţie paralelă cu suprafaţa pămîntului plat şi ar trebui să-ţi vezi spatele. Exact acest fenomen se petrece la eclipsa nu de soare ci de lună, Soarele îşi vede pe Lună lumina pe rînd venind din două direcţii opuse, noi asistînd la eclipsa de lună avînd impresia că se interpune pămîntul sferic cînd defapt Soarele şi Luna ajung la distanţa maximă întră ele şi lumina reflectată din oglinda pămîntului scaldă Luna din dreapta şi apoi treptat ajunge să o scalde din stînga demonstrîndu-ne finitatea spaţiului în care ne aflăm. Deci cu excepţia eclipsei de soare cînd soarele şi luna semisferică formează o sferă perfectă, Soarele nu luminează direct Luna niciodată ci Luna este luminată din oglinda cea plană a pămîntului plat şi a mărilor plate care luminează rotunjimea semisferică a Lunii pe care noi o vedem de jos crezînd că defapt Luna e sferică.

[Copacel]

În prealabil postat de Trimisul

1. Aşa cum am mai spus, sfera 3D

Vreau sa vad si eu sfera aia 2D.

cu raza de 35.350km ar cuprinde toată creaţia, tot ceea ce există, tot ceea ce numesc oamenii de ştiinţă univers.

https://upload.wikimedia.org/wikiped...1274438506.jpg
Fiecare stealutza = o galaxie.

[Trimisul]

În prealabil postat de Copacel

Vreau sa vad si eu sfera aia 2D.


https://upload.wikimedia.org/wikiped...1274438506.jpg
Fiecare stealutza = o galaxie.

Există şi sfere 2D care nu sunt altceva decît discuri fără înălţime sau cercuri pline în spaţiul 2D adică un fel de proiecţii. Din spaţiul 2D le vei vedea de la distanţă ca pe un segment din orice direcţie le-ai privi.

Fiecare steluţă e o galaxie doar în mintea celor ce delirează mistic halucinogen ştiinţifico-fantastic crezînd că stelele sunt tot sori, însă mult mai mari ca soarele, în jurul cărora se învîrt sisteme ''solare'' ca cele din teoriile lor heliocentrice absurde, doar în închipuirile cuprinse de entuziasmul naiv al himerelor ele par ceva sigur grandios şi impresionant încît să te sperie şi să te demoralizeze prin imensitatea lor!

Stelele sunt micuţe, bune şi frumoase şi nu doar le vedem micuţe pentru că se află la milioane şi miliarde de ani lumină ci ele sunt micuţe pentru că se află la sub 50.000km faţă de noi!

[Copacel]

În prealabil postat de Trimisul

Există şi sfere 2D care nu sunt altceva decît discuri fără înălţime sau cercuri pline în spaţiul 2D adică un fel de proiecţii.

BIne in geometria ta poti sa ai si 0.5D la tine sfera poate sa fie un orice vrei
tu.

Fiecare steluţă e o galaxie doar în mintea celor ce delirează mistic halucinogen ştiinţifico-fantastic crezînd că stelele sunt tot sori, însă mult mai mari ca soarele, în jurul cărora se învîrt sisteme ''solare'' ca cele din teoriile lor heliocentrice absurde, doar în închipuirile cuprinse de entuziasmul naiv al himerelor ele par ceva sigur grandios şi impresionant încît să te sperie şi te demoralizeze prin imensitatea lor!

Stelele sunt micuţe, bune şi frumoase şi nu doar le vedem micuţe pentru că se află la milioane şi miliarde de ani lumină ci ele sunt micuţe pentru că se află la sub 50.000km faţă de noi!

Bre aici vorbim de chestii reale, lasa-ne.

[Trimisul]

În prealabil postat de Copacel

BIne in geometria ta poti sa ai si 0.5D la tine sfera poate sa fie un orice vrei
tu.

Bre aici vorbim de chestii reale, lasa-ne.

Zise Copăcel care credea în poze colorate cu galaxii şi în desene animate şi în filmele SF prezentate la Animal Planet sau la National Geografic ca nişte documentare ''ştiinţifice''... şi dădea şi probleme cu avioane de hîrtie deducînd el că dacă avioanele aflate la înălţime mai mare consumă mai puţin atunci e clar: pămîntul e sferic.


Eu te las să crezi ce vrei, nu te oblig, dar am şi eu ca tine tot dreptul să mărturisesc Adevărul în care cred:

Pămînt plat şi mări plate şi Soarele şi Luna semisferice făcute de Dumnezeu prin Cuvânt!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Copacel

https://upload.wikimedia.org/wikiped...1274438506.jpg
Fiecare stealutza = o galaxie.

Îți dai tu seama cîți au muncit să scoată pe piață imaginea aia? Plătiți excelent, că bugetul NASA e o cifră... astronomică!

[Krautrock]

În prealabil postat de Trimisul

1. Aşa cum am mai spus, cubul cu latura de 50.000km sau sfera cu raza de 35.350km ar cuprinde toată creaţia, tot ceea ce există, tot ceea ce numesc oamenii de ştiinţă univers. În ea, în orice direcţie mergi ajungi de unde ai plecat de parcă liniile drepte ar avea capetele lipite fără să fie cercuri. Asta este o consecinţă a finităţii creaţiei: mergi drept şi ajungi de unde ai plecat şi aşa constaţi marginea, limita, prin dimensiunea finită a liniei drepte pe care ai mers.

Acum am inteles cum sta treaba. Spatiul insusi e finit. Dar nu are o margine sa iesi din el, ci orice dreapta are capetele lipite formand un fel de bucla spatiala. Nu spun ca dreptele ar fi rotunde, pentru ca dreptele sunt drepte, adica ele sunt multimi de puncte care au proprietatea ca poti sa mergi de la unul la altul fara sa schimbi directia, luand-o deci pe drumul cel mai scurt.

Acum am inteles cum sta treaba. Doar ca eu numeam curbura pozitiva tocmai proprietatea unei drepte intr-un spatiu de a forma o bucla.

Mi-ati raspuns frumos la intrebarea a doua. Ce nu pricep eu acum sunt trei lucruri:

1. De ce are luna faze?
2. De ce in timpul eclipselor luna are o culoare rosiatica?
3. De ce atunci cand la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte?

Si pentru ca topicul acesta este despre Big Bang si nasterea Universului, ati putea sa-mi raspundeti mai in detaliu la intrebarea cum a aparut lumea aceasta a dumneavoastra in care dreptele formeaza bucle? Ca tot am auzit ca a fost facuta prin Cuvant. Vreau si eu o explicatie mai detaliata, un scenariu al creatiei de exemplu explicat pe secunde, inclusiv cu modul in care spatiul a dobandit aceasta geometrie interesanta.

[Trimisul]

În prealabil postat de Krautrock

Acum am inteles cum sta treaba. Spatiul insusi e finit. Dar nu are o margine sa iesi din el, ci orice dreapta are capetele lipite formand un fel de bucla spatiala. Nu spun ca dreptele ar fi rotunde, pentru ca dreptele sunt drepte, adica ele sunt multimi de puncte care au proprietatea ca poti sa mergi de la unul la altul fara sa schimbi directia, luand-o deci pe drumul cel mai scurt.

Acum am inteles cum sta treaba. Doar ca eu numeam curbura pozitiva tocmai proprietatea unei drepte intr-un spatiu de a forma o bucla.

Mi-ati raspuns frumos la intrebarea a doua. Ce nu pricep eu acum sunt trei lucruri:

1. De ce are luna faze?
2. De ce in timpul eclipselor luna are o culoare rosiatica?
3. De ce atunci cand la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte?

Si pentru ca topicul acesta este despre Big Bang si nasterea Universului, ati putea sa-mi raspundeti mai in detaliu la intrebarea cum a aparut lumea aceasta a dumneavoastra in care dreptele formeaza bucle? Ca tot am auzit ca a fost facuta prin Cuvant. Vreau si eu o explicatie mai detaliata, un scenariu al creatiei de exemplu explicat pe secunde, inclusiv cu modul in care spatiul a dobandit aceasta geometrie interesanta.

Răspuns:

1. Fazele lunii, dacă le-ai observat se repetă regulat şi avem faze de creştere şi de descreştere între luna nouă şi luna plină. ''Ciclul lunar dureaza 28-29 zile si trece prin 4 faze distincte: luna noua, primul patrar (luna in crestere), luna plina, ultimul patrar (luna in descrestere).''

Chiar dacă ni se pare că Luna este luminată direct de Soare ea defapt este luminată nu de Soare ci de oglinda plană a pămîntului şi mărilor adică de zona însorită a lor. Deci prin reflexie este luminată Luna şi nu direct de Soare.

Fizic Luna are faze pentru că ea se mişcă pe cerul nopţii astfel încît, luminată de soare din oglinda plană a pămîntului şi mărilor, să ne informeze corect şi drept despre perioada de timp a lunii în care ne aflăm. Adică prin fazele ei ea face de la Dumnezeu ca să putem ştii foarte uşor, cu o simplă privire pe cer, cîte zile şi nopţi au trecut de la Luna plină anterioară. Dacă ţinem evidenţa lunilor pline pe parcursul unui ciclu solar şi privim şi la faza lunii în care ne aflăm atunci putem ştii exact în ce zi sau noapte a anului ne aflăm. Anul îl putem măsura cu ajutorul unui ceas solar care măsoară umbrele unor dreptare în fiecare zi ajungînd pînă la cea mai scurtă umbră în cea mai lungă zi a anului şi în cea mai lungă umbră în cea mai scurtă zi a anului. Un an solar are 365 de zile şi 12-13 cicluri lunare şi 52 de săptămîni. Deci fazele lunii ne ajută aşa cum scrie în Scriptură la măsurarea zilelor, lunilor şi anilor căci Soarele şi Luna şi Stelele sunt puse pe Cer prin Cuvînt ca să fie oamenilor spre semne, anotimpuri şi vremi.

2. În timpul eclipselor de Lună dacă ai urmărit fazele eclipselor de Lună atunci ai observat că ea este luminată mai întîi dintr-o parte, apoi Luna devine luminată pe o porţiune tot mai mică pînă nu mai e luminată deloc cînd ea devine roşiatică şi apoi este luminată treptat din partea opusă pe porţiuni tot mai mari.

Nu are cum să se interpună pămîntul văzut ca sferă între Soare şi Lună pentru că luminanţa sau intensitatea luminoasă a părţilor luminate din Lună nu scade pe timpul eclipsei de Lună aşa cum ar fi firesc să scadă dacă s-ar interpune un obiect opac în faţa unei surse de lumină nepunctiformă ci discoidală aşa cum este Soarele. Păi dacă presupunem că soarele ar fi format din 1000 de becuri şi atunci cînd e lună plină toate becurile ar lumina direct Luna ar trebui ca atunci cînd pămîntul se interpune între Soare şi Lună, un număr de becuri să nu mai vadă direct luna deoarece s-a interpus pămîntul şi prin urmare luminanţa sau intensitatea luminoasă ar trebui să se vadă cum scade adică ar trebui să vedem o diferenţă mare de luminanţă, de intensitate luminoasă între faza de lună plină şi faza de lună ca un C pe zonele rămase luminate. Lucru care nu se întîmplă deci nu se interpune pămîntul văzut csa planetă sferică între Soare şi Lună la eclipsa totală de Lună.

Fenomenul care se întîmplă este acela că Luna ajunge exact la distanţa maximă faţă de soare Soarele şi cum soarele aleargă pe cer mai repede ca Lună şi cum spaţiul este finit este normal ca să vedem cum Luna iese din conul Luminos dintr-o parte şi intră în el înapoi din partea cealaltă. Iar acest lucru e posibil doar pentru că Luna este luminată de oglinda plană a pămîntului şi mărilor şi pentru că reflexia în ambele direcţii ce ajunge pînă la Lună acoperă toată suprafaţa Pămîntului şi asta o putem înţelege clar la eclipsa de Lună.

Luna devine roşiatică pentru că exact în momentul culminant şi la faza de eclipsă totală de Lună există totuşi destulă lumină care să ajungă la Lună dar lumina aia are la activ pe direcţia ei mai mult de o unică reflexie. Deci tocmai atunci ajung raze de lumină care au mai multe reflexii la activ şi cum lumina la trecerea prin straturile de aer care se văd pe cer albastre îşi pierde componenta albastră de parcă ar fi filtrată rămîne ca razele ce o scaldă la momentul maxim al eclipsei să conţină lumină cu o componenţă mai mult roşie decît albastră, pentru că lumina roşie nu a fost filtrată de straturile de aer.

3.Păi atunci cînd la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte pentru că Lumina de la soare suferă fenomenul de refracţie la trecerea prin mediu, prin straturile de aer, formîndu-se un con rond concav cu baza pe pămîntul plat şi mările plate. Tot ce e în interiorul conului e zi, între dimineaţă şi seară, iar tot ce e în afară e noapte. De aceea avem şi răsărituri şi apusuri
şi de aceea vedem o unică faţă a lunii pentru că în curbă concavă merge şi imaginea de la Lună şi de la Soare.

Soarele deşi e semisferic şi cu partea discoidală plană paralelă cu pămîntul plat şi cu mările plate el se vede sub orice unghi l-ai privi de parcă direcţia privirii tale ar fi perpendiculară pe discul lui. Asta se datorează refracţiei luminii şi a imaginii lui prin mediu deci din orice unghi ai privi soarele de sub soare ai să-i vezi discul plat şi rotund de parcă te-ai afla exact sub el şi tu atunci ca prostul cînd îl vezi rotund îţi zici că soarele e sferic dar dacă ar fi sferic s-ar justifica o pierdere atît de mare de energie care s-ar duce în toate direcţiile? Nu e mai eficientă veioza sau farul de maşină? Şi dacă ar fi sferic atunci oare cum ar arăta o eclipsă făcută de o bilă plasată în faţa unui bec şi cum ar arăta una făcută de o semisferă pusă în faţa unei alte veioze, adică în faţa unei semisfere?

Deci Soarele şi Luna sunt sigur semisferice şi aleargă pe deasupra pămîntului plat şi a mărilor plate şi aşa au fost făcute ele prin Cuvînt acum 7524 de ani de către Dumnezeu! Din Soare izvorăşte şi curge lumina şi căldura bună în jos spre noi şi din Lună izvorăşte frigul şi întunericul bun şi curge în sus pre apele de deasupra cerurilor. Minunat de înţelept, de bun şi de frumos!

Iată de ce izvoarele apelor curgătoare sunt atît de reci şi de bune!.. darmite atunci izvorul de Cuvînt... cît e de bun?

[Krautrock]

1. Eu nu am intrebat ce scop au fazele lunii, ca ne ajuta sa masuram timpul, ci am intrebat cum se produc, adica de ce uneori e luminata toata luna, alteori doar pe jumatate si alteori doar pe sfert.

2. De ce e luna rosiatica intr-o eclipsa de luna:

În prealabil postat de Trimisul

Fenomenul care se întîmplă este acela că Luna ajunge exact la distanţa maximă faţă de soare Soarele şi cum soarele aleargă pe cer mai repede ca Lună şi cum spaţiul este finit este normal ca să vedem cum Luna iese din conul Luminos dintr-o parte şi intră în el înapoi din partea cealaltă. Iar acest lucru e posibil doar pentru că Luna este luminată de oglinda plană a pămîntului şi mărilor şi pentru că reflexia în ambele direcţii ce ajunge pînă la Lună acoperă toată suprafaţa Pămîntului şi asta o putem înţelege clar la eclipsa de Lună.

Luna devine roşiatică pentru că exact în momentul culminant şi la faza de eclipsă totală de Lună există totuşi destulă lumină care să ajungă la Lună dar lumina aia are la activ pe direcţia ei mai mult de o unică reflexie. Deci tocmai atunci ajung raze de lumină care au mai multe reflexii la activ şi cum lumina la trecerea prin straturile de aer care se văd pe cer albastre îşi pierde componenta albastră de parcă ar fi filtrată rămîne ca razele ce o scaldă la momentul maxim al eclipsei să conţină lumină cu o componenţă mai mult roşie decît albastră, pentru că lumina roşie nu a fost filtrată de straturile de aer.

Despre a cui con luminos e vorba aici? Soarele lumineaza ca o lanterna doar intr-o directie producand un con de lumina?

Treaba cu filtrarea de catre atmosfera a componentelor cu lungime de unda mai mica din spectrul luminii nu e rea. In sfarsit un pic de fizica corecta. Intr-o teorie rationala a formarii eclipselor de luna aceasta e explicatia culorii rosiatice. E vorba de filtrarea componentei albastre combinata cu refractia razelor solare care vor intra de fapt in conul de umbra produs de Pamant si astfel vor ajunge pe luna dandu-i culoarea caracteristica.

În prealabil postat de Trimisul

3.Păi atunci cînd la noi e zi, in Australia sau prin alte parti e noapte pentru că Lumina de la soare suferă fenomenul de refracţie la trecerea prin mediu, prin straturile de aer, formîndu-se un con rond concav cu baza pe pămîntul plat şi mările plate. Tot ce e în interiorul conului e zi, între dimineaţă şi seară, iar tot ce e în afară e noapte. De aceea avem şi răsărituri şi apusuri
şi de aceea vedem o unică faţă a lunii pentru că în curbă concavă merge şi imaginea de la Lună şi de la Soare.

Ce inseamna "con rond concav"? Puteti sa incarcati aici pe site o imagine cu un con rond concav? Eu stiam ca aria laterala a unui con reprezinta o curba convexa si nu concava. Dar poate or fi existand si conuri rond concave. As vrea totusi sa vad unul.

[Trimisul]

În prealabil postat de Krautrock

1. Eu nu am intrebat ce scop au fazele lunii, ca ne ajuta sa masuram timpul, ci am intrebat cum se produc, adica de ce uneori e luminata toata luna, alteori doar pe jumatate si alteori doar pe sfert.

Soarele semisferic luminează oglinda cea plană a pămîntului şi mărilor ca o veioză, razele trec prin straturile de cer şi de aer şi suferă fenomenul refracţiei în sensul că se formează un con cu laturile concave, adică curbe spre interior. Razele lovind pămîntul şi mările ca într-o oglindă plană se întorc spre stele şi spre Lună suferind aceleaşi fenomen în trecerea lor prin păturile de aer şi prin cer adică fenomenul de refracţie formînd o zona luminoasă mult mai mare aşa ca un trunchi de con rond, adică laturile laterale sunt curbate. Luna semisferică plimbîndu-se pe cer în interiorul şi în afara acestui trunchi de con gigant e scăldată pe partea sferică de raze încît de jos se vede o semisferă luminată a cărei luminare variază de la faza de Lună plină la Lună nouă adică la litera C foarte îngust. Nu numai razele suferă fenomenul de refracţie prin mediu ci şi imaginea ce vine de la Soare şi de la Lună deci ele cînd sunt văzute trebuiesc înţelese că defapt se vede o imagine a lor răsfrîntă, adică imaginea lor se răsfrînge pe direcţia curbilinie a traiectoriei luminii deci poziţia lor reală este altfel pe cer decît o vedem noi crezînd că este aşa cum ni se pare că vedem. Aşa se explică şi răsăriturile şi apusurile. Apoi lumina de le Lună se reflectă în jos pe toate direcţiile căci de data aceasta, semisfera Lunii este o sursă omni direcţională semisferică şi asta face ca să avem un alt con rond diferit de cel al Soarelui. Soarele fiind semisferic aşa ca o veioză are spre noi o parte plată adică este o suprafaţă luminoasă discoidală. Ea însă se vede din orice direcţia ai privi de sub soare nu pentru că soarele este sferic ci pentru că avem acelaşi fenomen de refracţie prin cer şi prin păturile de aer şi chiar imaginea Soarelui suferă acest fenomen deci noi vedem chiar la răsărit şi la apus acelaşi disc pe care îl vedem cînd soarele este la zenit şi ne păcălim să credem că soarele este sferic.... dar nu este sferic ci semisferic exact ca o veioză semisferică.


2. De ce e luna rosiatica intr-o eclipsa de luna:

Despre a cui con luminos e vorba aici? Soarele lumineaza ca o lanterna doar intr-o directie producand un con de lumina?

Da.

....... E vorba de filtrarea componentei albastre combinata cu refractia razelor solare care vor intra de fapt in conul de umbra produs de Pamant si astfel vor ajunge pe luna dandu-i culoarea caracteristica.

Pămîntul nu e o planetă şi nu e sferic deci nu există un con de umbră aşa cum descriu fizicienii care au adoptat teoria heliocentrică sau geocentrică.

Culoarea ţi-am zis de ce apare şi nu are legătură cu vre-o sferă-pămînt sau cu vreun con de umbră.

Ce inseamna "con rond concav"? Puteti sa incarcati aici pe site o imagine cu un con rond concav? Eu stiam ca aria laterala a unui con reprezinta o curba convexa si nu concava. Dar poate or fi existand si conuri rond concave. As vrea totusi sa vad unul.

Uite, am asistat şi eu la prezentarea asta şi asta şi cred că omul are dreptate deci dacă ai răbdare s-o urmăreşti poate că ai să pricepi şi tu aşa cum am priceput şi eu.