Păcatul susținut de Presedinte !

[iuliu46]

Acum e tarziu sa spui ca trebuie sa ne supunem stapanirii. Trebuia sa-i fi spus in 1990 Parintelui Galeriu. :)

[AlinB]

Cand stapinirea o sa decida ca trebuie sa invete copiii tai despre "polivalentele" amorului trupesc, ai sa te supui, Ioane?

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Cand stapinirea o sa decida ca trebuie sa invete copiii tai despre "polivalentele" amorului trupesc, ai sa te supui, Ioane?

Când Hristos îndeamnă/porunceşte "Dă-i Cezarului...", face o distincţie între socotelile lumii acesteia şi treburile duhovniceşti. Învăţătorul nu se ocupă, cum ar fi vrut zeloţii, cu schimbarea regulilor vieţii sociale, cu influenţarea puterii lumeşti. El vine să aducă o singură eliberare: cea de sub tirania morţii veşnice. De aceea Îi spunem Mântuitor.
Dar astăzi credem că întâmplările din istorie sunt mai importante decât petrecerea interioară si comuniunea oamenilor din Biserică. Şi greşim grav, periclitîndu-ne mântuirea. Nici un fapt exterior, fie el cât de cutremurător, nu poate avea nici a mia parte din importanţa unei aşezări sau deraieri lăuntrice şi a raportului cu semenul bazat pe iubirea jertfelnică. De aceea, creştinul are de câştigat doar dacă ştie să facă abstracţie de tentaţia rascolnicului, a revoluţionarului.
Pentru mine, a fi supus Cezarului înseamnă a respecta legile puterii legitime din locul unde mă aflu. Dacă trăiesc la Roma, respect legea locului. Nu mă războiesc cu legile vremii pe motiv că sunt creştin. În numele Crucii au făcut destui nebuni lucruri demne de iad şi caut să nu mă număr printre aceştia. Prefer să fac treburi drăceşti în numele prostiei mele, dacă tot le fac... Deşi aş prefera să nu le fac deloc.

Stăpânirea poate decide orice. Se poate preda orice în şcoli, chiar dacă e de tot râsul.
Asta nu mă împiedică să le spun copiilor varianta mea, să lupt pentru a-i ajuta acolo unde e nevoie, să îi ţin la învăţătura Bisericii şi a oamenilor din istoria lumii pe care eu îi preţuiesc laolaltă cu mulţi.
Ce treabă am eu cu stăpânirea, când ştiu că fiul meu e deja conştient cum stau lucrurile cu sexualitatea? Am avut eu grijă să cunoască tot ce era de cunoscut în fiecare etapă de dezvoltare a copilului, fără să îl îmbrobodesc cu poveşti pentru tonţi. I le-am expus şi pe astea, tocmai ca să devină conştient de ridicolul prostiei mincinoase şi plină de ifose.
Printre altele, am încredere în capacitatea copilului de a sesiza în mod firesc anomaliile din jurul lui şi din propriul comportament. Nu mă tem prea tare că alţii îi vor răsturna filosofia şi credinţele. Iar dacă se va întâmpla, ştiu din experienţă că Bunul Dumnezeu îi va da mereu prilejul să se întoarcă Acasă şi să fie viu.

[ioan67]

Dar ce înţelegem, de fapt, prin "învăţare", Alin?
Poate că e potrivit să facem distincţia între stimulare, pe de o parte şi modificare lăuntrică şi comportamentală, pe de altă parte.
Nu orice propunere/informaţie duce, obligatoriu, la o achiziţie care se impune în conduita mintală sau acţională. Sunt multe filtre vii în personalitatea copilului, iar acesta nu e o tabula rasa cum le place unora, isteţi şi "iubitori", să creadă. În orbirea minţii lor trufaşe care nu are pic de priză la taina omului.
Multe auzim, doar unele primim şi incă mai puţine facem. Nu toate informaţiile ne cuceresc inima. Iar când e de "pus la inimă", cine mai ştie ce şi cum se aşază...
Deci e posibil (şi cu totul demn de crezare) ca, în ciuda unei "educaţii alese" să ai ca rezultat o pramatie, după cum se întâmplă şi invers: cresc nuferi albi prin noroi. În ciuda acestuia şi folosindu-se de el.
În concluzie, optimismul meu privind relativizarea "învăţăturii" lumeşti pentru un suflet viguros altoit de părinţi care îşi văd de treaba lor, este justificat. Nu mor caii când vor câinii, slugile când vor stăpânii.

[simpllu]

Cu alte cuvinte creştinul nu este unul care se împotriveşte rânduielilor lumii acesteia, rânduielilor Cezarului. Într-un singur caz este îndreptăţit să nu se supună, anume în cazul în care Cezarul îi cere creştinului să se lepede de Hristos. Nădejdea creştinului este în Hristos si nu "în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbavire."

Pe de altă parte, dragă Ioane, lipsa credinţei sau a capacităţii de bun pedagog cu proprii copii nu mi-ar da aceeaşi încredere cum că nu contează ce se predă în şcoală. Nu toţi cred că avem aceleaşi resurse. Fiecare cu măsura şi a nivelul lui de înţelegere. Eu de exemplu nu ştiu dacă aş face faţă unei asemenea încercări, de aici poate şi teama de nu lăsa ca anormalul să fie legiferat. Paza bună ne pazeşte de primejdia rea. Eu am înţeles că eşti pentru demersul Coliţiei, fiind soţ şi tată, dar nu vrei să fii în ton cu modul de raportare al creştinilor faţă de homosexuali şi KI. Poate aici este şi punctul în care apare divergenţa în opinii. Apropo, KI putea fi mai diplomat chiar dacă acel pastor i-a cerut un ultimatum, lucru care nu se cade din partea unui aşa-zis creştin.

Frumos este că toţi creştinii s-au unit şi au uitat ce hram poartă. :)

[ioan67]

Colegule, ai formulat simplu ceea ce eu am labartat pe multe pagini.
Si chiar mi-ai atras atentia spre posibilitati pe care le ignoram.
Ce sa zic, decat multam fain...:)

[ioan67]

În prealabil postat de simpllu

Eu de exemplu nu ştiu dacă aş face faţă unei asemenea încercări, de aici poate şi teama de nu lăsa ca anormalul să fie legiferat.

Înţeleg.
Teama mea, însă, este alta. Şi am ajuns la o anumită formă de resemnare faţă de situaţia asta, care a devenit un gigant monstruos în viaţa noastră socială.
Anume, deşi sunt legiferate nenumărate lucruri normale, ele sunt încălcate sistematic şi nu rareori lumea procedează invers. De parcă legea este, la noi, anume ca să ştim ce avem de făcut invers. Formalismul şi demagogia, lichelismul si şmecheria - domnesc apăsat pe la noi.
Nu este şi aceasta, deja, o mare perversiune?
Iată teama şi resemnarea mea!...

[simpllu]

Un lucru e cert: nu te-ai resemnat cu perversiunea din rândurile celor de care te doare cel mai tare şi de la care ai fi avut mai multe pretenţii.

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Dar ce înţelegem, de fapt, prin "învăţare", Alin?
Poate că e potrivit să facem distincţia între stimulare, pe de o parte şi modificare lăuntrică şi comportamentală, pe de altă parte.
Nu orice propunere/informaţie duce, obligatoriu, la o achiziţie care se impune în conduita mintală sau acţională. Sunt multe filtre vii în personalitatea copilului, iar acesta nu e o tabula rasa cum le place unora, isteţi şi "iubitori", să creadă. În orbirea minţii lor trufaşe care nu are pic de priză la taina omului.
Multe auzim, doar unele primim şi incă mai puţine facem. Nu toate informaţiile ne cuceresc inima. Iar când e de "pus la inimă", cine mai ştie ce şi cum se aşază...

Mai usurel cu poezia despre "filtrele vii", realitatea arata mai degraba contrariul, daca parintii nu vegheaza, praful se alege.
Ca or fi si exceptii care contrazic regula, raman exceptii.

Deci e posibil (şi cu totul demn de crezare) ca, în ciuda unei "educaţii alese" să ai ca rezultat o pramatie, după cum se întâmplă şi invers: cresc nuferi albi prin noroi. În ciuda acestuia şi folosindu-se de el.

Nu cred in prima varianta si nici tu nu poti macar sa dai exemple in directia asta, da' de dragul paradoxului ce nu inventam noi..

În concluzie, optimismul meu privind relativizarea "învăţăturii" lumeşti pentru un suflet viguros altoit de părinţi care îşi văd de treaba lor, este justificat.

"Parinti care isi vad de treaba lor"..haha amuzant, cam asta e grija ta, nu "parinti care actioneaza in interesul copiilor lor".

Nu mor caii când vor câinii, slugile când vor stăpânii.

Pai da, ca daca era asa, toti propagandistii se trezeau muritori de foame.

Ce nu pricepi tu si probabil nu-ti pica bine sa inteleaga "slugile" e ca de fapt slugile sunt stapaini si aia care se cred stapini de fapt sunt vremelnice slugi, sau ar trebui sa se comporte ca atare, facandu-si datoria, nu fiind potrivnici binelui celor care i-au tocmit.

[DragosP]

Băbăieți, familia NU e decât "tradițională". Că încearcă unii nu-ș ce una-alta, e un fapt. Dar familia e deja "tradițională", orice altceva invenție omenească NU e familie.