Culesul strugurilor duminica

[CristianR]

Răspunzând la partea mesajului pe care am apucat să o citesc înainte să o ștergi – nu mi s-a părut ofensatoare –, sigur că în vreme de război cei sensibili fac față mai greu decât durii. Am simțit-o pe propria-mi piele în '89, când, în armată fiind, pot spune că am trecut prin trei zile de război, în care am auzit pentru prima dată cum șuieră un glonț care trece pe lângă tine.

Ce m-a frapat atunci a fost că nimeni nu părea să-și facă probleme de conștiință legate de civilii care protestau în oraș, respectiv de posibilitatea de a ni se da ordin să tragem în ei. Nu găseam răspuns la întrebarea asta nici la colegi, nici la comandanți, preocupați fiind mai degrabă de propria lor supraviețuire. Se zvonise, așa cum și tu ai menționat, că dacă am refuza să tragem, am fi executați pe loc de ofițerul din spatele nostru. Slavă Domnului că nu s-a ajuns la situația asta acolo, în orașul unde făceam armata, deși s-a tras și au fost sute de morți, inclusiv în unitatea mea.

Într-o situație de război real nu pot spune cu siguranță ce aș face (cred că nimeni nu poate), pentru că aș fi confruntat cu experiențe pe care nu le-am mai cunoscut, covârșitoare. Războiul este extrem de urât și poate distruge suflete. Cred, însă, că întotdeauna trebuie să asculți glasul conștiinței, mai exact al lui Hristos din inima ta. În funcție de asta să faci alegerile, iar asta poate să însemne inclusiv să nu te alegi pe tine, să nu ții la viața ta mai presus de orice. Numai Dumnezeu știe, însă, dacă având un pistol în coaste nu m-aș lepăda de această credință.

Însă de ce să tragem "gloanțe" pe vreme de pace? Oare rostul nostru, al creștinilor, nu este tocmai acela de a preveni războiul căutând să aducem mai multă înțelegere, răbdare, îngăduință – dacă dragoste nu putem – între oameni? Diferențele de temperament ori personalitate sunt darul lui Dumnezeu pentru fiecare, ca să fim diferiți și să ne fim mai de folos unii altora, completându-ne reciproc. Nu trebuie să fim toți la fel, însă toți suntem chemați să urmăm un singur model, lucrând la asemănarea cu Hristos, care este Chipul tuturor.

Rugăciunile de seară, spre exemplu, sunt pentru toți creștinii, iar în cea către Duhul Sfânt ne rugăm pentru iertarea a tot soiul de păcate pe care eventual le-am făcut față de semenii noștri: dacă am jignit, dacă am ocărât, dacă ne-am mâniat pe cineva, dacă doar cu gândul l-am judecat, l-am nedreptățit... și multe altele.

Cred că rugăciunile astea minunate, după care ne rugăm cu toții, ne pot face să gândim, să simțim și să fim într-un fel care să ne apropie foarte mult.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Însă de ce să tragem "gloanțe" pe vreme de pace? Oare rostul nostru, al creștinilor, nu este tocmai acela de a preveni războiul căutând să aducem mai multă înțelegere, răbdare, îngăduință – dacă dragoste nu putem – între oameni? Diferențele de temperament ori personalitate sunt darul lui Dumnezeu pentru fiecare, ca să fim diferiți și să ne fim mai de folos unii altora, completându-ne reciproc. Nu trebuie să fim toți la fel, însă toți suntem chemați să urmăm un singur model, lucrând la asemănarea cu Hristos, care este Chipul tuturor.

Așteaptă-te să te cheme la trageri aprofundate și luarea în evidență, dacă ești rezervist din București, practic pe spatele tău se ridică alții în gradații de merit, voi muriți și alții cu biciul pe voi și iau laurii.

https://www.activenews.ro/opinii/Rea...e-gluma-200548

https://www.activenews.ro/opinii/Jur...istilor-200578

https://www.activenews.ro/stiri/Loco...-Armata-200545

E clară treaba că se pedalează pe scenariul de război, acum are logică de ce s-au încrâncenat să facă Recensământul cât mai exact, chiar aveau dreptate cei care ne ziceau să boicotăm recensământul.

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Așteaptă-te să te cheme la trageri aprofundate și luarea în evidență, dacă ești rezervist din București, practic pe spatele tău se ridică alții în gradații de merit, voi muriți și alții cu biciul pe voi și iau laurii.

Poate sună desuet, dar mă număr printre cei care cred că este o datorie și o onoare să-ți aperi țara.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Poate sună desuet, dar mă număr printre cei care cred că este o datorie și o onoare să-ți aperi țara.

Eu am încercat, ce să zic, să-ți ajute Dumnezeu să scapi nevătămat și fără să ai sânge pe mâini, ucigașul de război 3 ani e oprit de la împărtășanie și nu mai poate fi niciodată preot, vărsarea de sânge - e un impediment absolut la preoție.

Nu mai zic dacă ți se ordonă să și torturezi prizonierii de război, sau cazi tu prizonier și ești torturat, sodomizat și altele care se mai practică pe acolo.

[CristianR]

Faptul că aș fi nevoit să ucid, chiar și pentru a-mi apăra țara, e un lucru foarte greu de acceptat, fiind contrar iubirii aproapelui. Și m-am frământat de multe ori în sinea mea, dar am aflat că Biserica îngăduie, ca pe o necesitate tragică, războiul de apărare (de altfel știm că pe cei care s-au jertfit pentru apărarea țării îi cinstește ca eroi).

Canonul sf. Vasile cel Mare spune: „Cel care a ucis în război, deși este curat de vină, să nu se împărtășească timp de trei ani.”

Iar sf. Ioan Gură de Aur și sf. Atanasie admit că lupta pentru apărarea celor slabi, a patriei și a credinței poate fi justificată, dacă nu este animată de ură:„Nu toți cei ce ucid sunt vinovați de omor, ci doar cei ce ucid pe nedrept. Cei care, în război, apără curăția și pe cei nevinovați, se numără între slujitorii dreptății.”

Cât privește ordinul de a tortura pe cineva... aș suporta consecințele nesupunerii, oricare ar fi ele.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Eu am încercat, ce să zic, să-ți ajute Dumnezeu să scapi nevătămat și fără să ai sânge pe mâini, ucigașul de război 3 ani e oprit de la împărtășanie și nu mai poate fi niciodată preot, vărsarea de sânge - e un impediment absolut la preoție.

Nu mai zic dacă ți se ordonă să și torturezi prizonierii de război, sau cazi tu prizonier și ești torturat, sodomizat și altele care se mai practică pe acolo.

Cred ca ne ar ajuta sa ne pastram in doctrina Bisericii. Daca dusmanul ne ataca tara ,atunci e ingaduit sa o aperi, caci de fapt aperi credinta stramoseasca.

Nu ar trebui sa venim nici cu temeri exagerate,si nici cu razboaie de cucerire, ci doar de aparare a credintei si neamului.

Dar bineinteles ,eu sunt de acord si cu tactica din 1916 -1918 in care cedezi o parte din teritoriu , pentru a nu omori oameni inutil, si vezi mai tarziu cum esti de partea castigatoare.