(Re)Găsirea ortodoxiei-viziunea unui fiu risipitor

[Seraphim7]

Să mai revenim puțin la “ale noastre”, adică specificul forumului.

Sau mai degrabă să revin eu.

Chiar dacă nu foarte des, mă rog…

Eu personal mă rog cel mai des, atunci când sunt surprins de multe ori în vis, paralizie in somn sau alte “fenomene”.

Rugăciuni “de manual “ folosesc extrem de rar.

Și apelez la acelea doar când observ că cineva din jurul meu,în special membrii ai familiei, cunoștințe,rude,sau oameni pe care îi întâlnesc în anumite împrejurări.

Am observat că rugăciunea făcută pentru celălalt este mult mai lucrativă decât cea făcută pentru tine însuți sau interesele tale.

Rugăciunile mele “preferate” și pe care le folosesc de multe ori când văd că situația este critică sunt niște rugăciuni mai speciale,și la care din punct de vedere “canonic” în mod normal nu as avea “voie” să le folosesc.

Am impresia că și unii preoți se feresc să le folosească,și cred că doar cu binecuvântarea arhierească se citesc de preot.

Cel puțin la Biserica Catolică Ritualul Roman este mult mai greu de folosit și trebuie investigații mai amănunțite.

Îl am și pe acela in latină,dar nu l-am folosit încă.

Așa cum am spus, practic Moliftele Sfântului Vasile cel Mare și ale lui Ioan Gură de Aur sunt rugăciunile mele preferate din Biserica Ortodoxă.

Mirenii nu au voie să le folosească,doar preoții in anumite condiții și arhiereii.


Eu le folosesc doar la mare nevoie,și din păcate iarăși a trebuit să fac asta.

Acestea sunt momentele in care sunt într-adevăr “credincios”,in care trăiesc,in care mă așez în genunchi, îmi plec capul în fața lui Dumnezeu,

INVOCÂND TOATE PUTERILE CEREȘTI!

Dar în același timp Luptând cu Inamicul pe față.

Atunci nu mai trebuie să lupt eu.

Sunt momentele mele preferate,fiindc trăiesc TOTUL!

Mă simt util, fiindcă simt nevoia sa ajut, mă simt conectat deplin cu tot arsenalul lui Dumnezeu și, mă Lupt.

Nu cu Dumnezeu,ci alături de El!

Pentru cei necredincioși este un prilej să-și întărească credința, să simtă frica dar și puterea lui Dumnezeu.

Deasemenea sa vadă cum Satan sălășluiește în om,cum îl chinuie.

Vede cât de multă vrăjitorie, farmece, descântece și alte elemente ale ocultismului sunt prezente la noi .

Am fost mereu atras de aceasta luptă,de aceste rugăciuni încă de când eram mic.

Logic, abia după ce am căzut în satanism a trebuit să le folosesc, inițial cu o binecuvântare a unui preot greco-catolic.

Apoi am căzut rezultate lor dar și repercusiunile lor.

După le-am citit pentru altcineva.

In primele momente când am prins curajul de a le citi a fost probabil cel mai intens sentiment spiritual.

După terminarea lui, când m-am ridicat din genunchi,eram efectul “rupt” din toate punctele de vedere fizic, epuizat,ca bătut,etc.

Despre alte fenomene din timpul citirii lor nu vreau să menționez acum, însă sunt ceva “normal”.

Abia acum , practic nu mai simt acele epuizări sau fenomene, fiindcă sunt mai “blindat”, însă a te lupta cu demonii cu mâinile goale este “sinucidere”.

Nu recomand, nici măcar preoților de mir.

Logic,nici eu n-am “voie” ….

Însă pentru mine au fost și sunt ceva “necesar”.

Însă să știți că de multe ori, când explicațiile logice, medicala, raționale nu există, răspunsul poate veni din această zonă.

Scoaterea demonilor poate fi un dar,o deprindere,sau o necesitate,cazul meu.

Nu o faci tu,o face Dumnezeu.

Însă rămâi în acest cerc.

Practic dacă prezența lor te sperie, n-ai cum să-i “alungi”.

Poate “fug” așa pe moment, fiindcă se tem de “cuvântul” lui Dumnezeu, însă devi ținta lor.

Și când “te prind” pe picior greșit te taxează.

Tocmai de asta celor care n-au avut treabă cu demoni sau alte asemenea lucrări, să se țină departe de așa ceva.