legea veche

În prealabil postat de Adriana3

Sa inteleg ca "a duce in ispita" nu inseamna "a ispiti" ci "a cadea in ispita"?
Am o alta intrebare legata de aceasta ispitire. Un om cand iubeste, ce face cu persoana iubita: o ispiteste cu raul sau o protejeaza de rau? O protejeaza, asa-i? Daca si ea vrea sa fie protejata bine-nteles, ca daca nu vrea nu se poate obliga. Credeti ca iubirea umana este gresita pentru ca este protectiva? Pentru ca in esenta ea trebuie sa imite pe cat posibil iubirea lui Dumnezeu ori daca Dumnezeu ne arunca in mormanul ispitelor ca sa vada daca suntem vrednici sau nu, pai nu la fel ar trebui sa faca si oamenii? Nu prea imi suna a iubire un astfel de comportament. Este o poezie cu talc in sensul acesta scrisa de Reiner Maria Rilke daca nu ma insel, in fine, nu are importanta autorul, iar in aceasta poezie doi tineri indragostiti sunt spectatori la un circ cu animale salbatice. La un moment dat fata arunca o manusa in arena, unde se afla un astfel de animal, ca sa vada daca iubirea tanarului pentru ea este suficient de mare incat sa ii aduca manusa. Baiatul isi risca pielea, ii aduce manusa dupa care o paraseste. Poezia lasa apoi sa se inteleaga de ce a parasit-o pe fata, si eu i-am dat dreptate baiatului inainte sa citesc sfarsitul poeziei: el i-a demonstrat ca o iubeste punandu-si viata in joc pentru ea, ea insa a demonstrat lipsa de iubire pentru el cand i-a cerut sa faca asa ceva...

Paralela pe care o faci nu e corecta si am sa-ti spun si de ce.
Dumnezeu permite diavolului sa ne ispeasca, asa cum ti-a spus si Catalin,pentru cresterea noastra duhovniceasca. Dumnezeu insa NU PERMITE sa fim ispititi decat ATAT CAT PUTEM DUCE,deci pana la o anumita limita.Noi avem de la El toate "armele" necesare, pentru A NU CADEA in ispita,trebuie doar sa le folosim sau nu, spre evolutia sau caderea noastra.E un semn de iubire pentru ca ne ajuta sa crestem duhovniceste,fara a ne pune in pericol EL.Daca suntem in pericol si cadem, se intampla pentru ca NU FOLOSIM "armele" de care dispunem.Si nu e vina LUI.E vina noastra. ( smerenia-umilinta prin indurarea raului ,este cea mai puternica arma impotriva raului)

In exemplul cu fata si baiatul, fata i-a pus viata in pericol baiatului,fara ca el sa aibe macar o singura arma (aici la propriu),ca sa se poata apara.Ea NU l-a ispitit cu manusa in limita posibilitatilor lui de aparare, ci peste puterile lui,TRIMITINDU-L DIRECT IN MIJLOCUL RAULUI, fiind constienta de gestul ei de bravare.Deci el nu avea cu ce sa se apere.Acesta NU este un semn de iubire.

Sper ca am reusit sa iti arat diferenta.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Cand suntem intr-o ispita, sau in pacate, ne rugam sa nu cadem in ispita sau sa iesim din pacate. De exemplu ne rugam sa nu mai fumam si sa rezistam tentiei. Asta inseamna acel pasaj.

Absolut deacord asupra faptului ca, atunci cand ispita bate la usa sau suntem cazuti deja in ea, ne rugam sa scapam. De unde rezulta insa ca acea ispita ar fi dorita de Dumnezeu pentru a dovedi vrednicia noastra?

Uitati ce scrie in capitolul 1 din Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov:

"13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte."


Nu stiu daca dumneavoastra stiti Tatal Nostru si in alte limbi. In franceza verbul utilizat este "soumettre" (non ne soumets pas a la tentation), verb care inseamna a supune la ceva. In italiana se foloseste verbul "indurre" (non ci indurre in tentazione), verb care inseamna a convinge pe cineva sa faca ceva, a incita la ceva, a conduce, a induce, si vine de la cuvantul latin "inducare in" (et ne inducas nos in tentationem) care are exact acelasi sens ca in italiana. Iar verbul utilizat in textul original grec este "εἰσενέγκῃς", care vine de la "εἰσανάγωa" si care am gasit ca inseamna "a introduce in", "a purta in", "a induce in", iar in Liturghia ortodoxa greceasca pe care o am acasa cu traducere in limba franceza, facuta de cei de la Biserica Ortodoxa Greceasca din oras, in traducerea franceza data de ei este folosit verbul "soumettre" care am spus mai sus ce inseamna ("a supune la ceva") si dealtfel, atat in Biserica greceasca cat si cea ruseasca din oras se spune Tatal Nostru si in franceza in timpul Liturghiei, mereu folosind cuvantul "soumettre" (non ne soumets pas a la tentation).

Asa ca nu reiese deloc ca Dumnezeu ar dori sa avem ispite ca sa ne testeze, ci dimpotriva, ispita vine de la diavol si stim bine ca de la diavol nu poate veni decat raul, si la fel de bine stim ca Dumnezeu nu doreste raul, asa ca nu are cum dori sa existe ispitirea omului de catre diavol. Cand Iisus a fost ispitit de Satana, i-a raspuns "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”. Cum atunci credeti ca tocmai El, care a zis sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, ba chiar sa il iubim asa cum El ne-a iubit pe noi, cum credeti ca poate apoi sa dea lege pentru El sa nu fie ispitit de Satana iar pentru noi sa dea Legea pe dos, sa fim ispititi pentru ca sa ne testeze? El sa nu fie ispitit de Satana, El care este atat de puternic, dar noi, care suntem atat de slabi, sa fim ispititi de cele rele, si inca din voia Lui? Oamenii sunt in stare sa puna greutati mai mari pe umerii aproapelui decat pe proprii umeri, nu insa si Dumnezeu. Satana si-a permis sa il ispiteasca pe Dumnezeu insa iata ca nu avea voie, si asa face si cu noi, ispiteste fara sa aiba voie sa o faca, de aceea rugaciunea de a nu fi dusi in ispita este tocmai pentru a ne feri de ispitele celui rau, de a nu fi ispititi de el, de a sta mereu la distanta de ispitele lui... Si fiecaruia i se face dupa credinta sa...
In Vechiul Testament apare faptul ca unii oameni au fost supusi la anumite incercari de catre Dumnezeu, si daca nu ma insel, si Sf. Ap. Pavel zice la un moment dat ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, insa in ambele cazuri nu este deloc vorba de ispite, incercarile la care ne supune Dumnezeu nu sunt din domeniul ispitelor, adica El nu ne impinge in situatii in care am putea cadea in pacat, ci dimpotriva, incercarile lui Dumnezeu ne imping in situatii in care sa ne permita sa ne dezvoltam duhovniceste, sa ne permita sa ne apropiem si mai mult de El, sa iesim din noi insine pentru a intra mai mult in comuniune cu El, iar noi alegem daca dorim sa facem pasul sau nu. Si Dumnezeu face mereu in asa fel incat sa nu fie pasi prea mari pentru noi, sa nu ne depaseasca ceea ce ne cere sa facem (si cu siguranta nu ne poate cere sa facem pacate!), asa ca ne asteapta pe fiecare pas cu pas, si la fiecare pas ne pregateste pentru urmatorul. Ori aceste incercari care vin de la Dumnezeu sunt benefice, nu avem de ce sa ne rugam sa le ia de la noi, ba chiar ne rugam "Faca-se voia Ta!", ci incercarile malefice sunt ispitele care vin intotdeauna de la Satana, de acelea ne rugam sa ne fereasca si sa ne elibereze de cel rau. Si dupa cum ati vazut la Sfantul Iacob, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni ci ispita vine din pofta care se afla in om, si astfel se leaga si cu cuvantul Domnului care a zis ca raul nu vine din afara noastra ci din inima noastra, de acolo ies toate rautatile pe care le facem, si acolo trebuie sa facem mare curatenie...

[Adriana3]

În prealabil postat de Melissa

Paralela pe care o faci nu e corecta si am sa-ti spun si de ce.
Dumnezeu permite diavolului sa ne ispeasca, asa cum ti-a spus si Catalin,pentru cresterea noastra duhovniceasca. Dumnezeu insa NU PERMITE sa fim ispititi decat ATAT CAT PUTEM DUCE,deci pana la o anumita limita.Noi avem de la El toate "armele" necesare, pentru A NU CADEA in ispita,trebuie doar sa le folosim sau nu, spre evolutia sau caderea noastra.E un semn de iubire pentru ca ne ajuta sa crestem duhovniceste,fara a ne pune in pericol EL.Daca suntem in pericol si cadem, se intampla pentru ca NU FOLOSIM "armele" de care dispunem.Si nu e vina LUI.E vina noastra. ( smerenia-umilinta prin indurarea raului ,este cea mai puternica arma impotriva raului)

In exemplul cu fata si baiatul, fata i-a pus viata in pericol baiatului,fara ca el sa aibe macar o singura arma (aici la propriu),ca sa se poata apara.Ea NU l-a ispitit cu manusa in limita posibilitatilor lui de aparare, ci peste puterile lui,TRIMITINDU-L DIRECT IN MIJLOCUL RAULUI, fiind constienta de gestul ei de bravare.Deci el nu avea cu ce sa se apere.Acesta NU este un semn de iubire.

Sper ca am reusit sa iti arat diferenta.

Melissa, citeste te rog ultimul raspuns dat lui Catalin si o sa vezi ca tu esti cea care nu are dreptate, si aici sunt cuvintele unui sfant care te contrazic, sfant care a spus in Biblie ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni. Citeste raspunsul dat lui Catalin si o sa intelegi.
:)

[catalin2]

În prealabil postat de Adriana3

Asa ca nu reiese deloc ca Dumnezeu ar dori sa avem ispite ca sa ne testeze, ci dimpotriva, ispita vine de la diavol si stim bine ca de la diavol nu poate veni decat raul, si la fel de bine stim ca Dumnezeu nu doreste raul

Binainteles ca ispita vine de la diavol, nu de la Dumnezeu, nu a zis nimeni altfel. Dar Dumnezeu nu il lasa pe diavol sa-si faca de cap si sa avem ispite mai mult decat putem duce. Nu Dumnezeu ispiteste, ci diavolul, dar acesta doar cat il lasa Dumnezeu. Aici, in viata Sf. Nifon vedem cum sfantul era aparat de ingeri, si doar cand ingaduia Dumnezeu protectia se dadea la o parte si venea ingerul cazut cu cate o ispita. http://www.sfaturiortodoxe.ro/nifon.html
Nu mai stiu care era capitolul. Sfantul a avut si o revelatie cu Judecata de apoi, poate fi citita.

În prealabil postat de Adriana3

Melissa, citeste te rog ultimul raspuns dat lui Catalin si o sa vezi ca tu esti cea care nu are dreptate, si aici sunt cuvintele unui sfant care te contrazic, sfant care a spus in Biblie ca Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni. Citeste raspunsul dat lui Catalin si o sa intelegi.
:)

Nu ma contrazice nici sfantul, nici Catalin.Doar tu te incapatanezi sa o faci.Fii mai profunda cand citesti textul care l-ai postat .Si de asemenea spune clar ce ai de spus,nu ne mai invarti ca ametim.Eu ti-am explicat foarte clar iar Catalin a spus la fel.Faptul ca ne contrazici cu un text care spune acelasi lucru,nu se poate explica decat ca tu proiectezi viziunea ta asupra textului si nu il intelegi corect.Intelegi exact doar ce vrei sa intelegi.

În prealabil postat de Adriana3

cuvantul Domnului care a zis ca raul nu vine din afara noastra ci din inima noastra, de acolo ies toate rautatile pe care le facem, si acolo trebuie sa facem mare curatenie...

Asta e una, ispita e alta...

[calator prin ploaie]

Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. (2 Petr.2. 9)

[Adriana3]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. (2 Petr.2. 9)

Este foarte bun pasajul mai ales daca se citeste continuarea (pana la versetul 16) unde este explicat la ce ispite se refera Sfantul Petru si anume la "cei ce umblă după îmboldirile cărnii, în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle (din cer)" , "fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; Având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii, Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului. "

Dupa cum se vede, Dumnezeu nu ingaduie ispitele pentru cei drepti care cheama numele Lui in ajutor si se roaga Lui, dimpotriva pe acestia ii scapa, de asta ne rugam in "Tatal Nostru" sa ne scape de ispite . Pe cei insa care il dispretuiesc pe Dumnezeu preferand sa ramana in tovarasia celui rau, pai pe aceia ii lasa prada poftelor lor, lucrul acesta este aratat de nenumarate ori in Biblie. Nu acestia vor fi cei care se vor ruga Tatal nostru, ci dimpotriva, vor dispretui orice rugaciune care i-ar putea apropia de Dumnezeu.

Foarte bun citatul!!

[Adriana3]

În prealabil postat de Melissa

Asta e una, ispita e alta...

Cum adica ispita si raul din noi nu sunt unul si acelasi lucru cand scrie clar ca cel ispitit este de fapt tras si momit de insasi pofta sa iar aceasta pofta care se afla in el duce apoi la pacat?

Citeste din nou citatul te rog:

" Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte."

Vezi apoi si raspunsul dat la Calator prin ploaie, ca sa te dumiresti ca ispitele sunt exact raul din noi! De acolo se intelege inca si mai bine! Iar Dumnezeu permite raul din noi doar la modul la care nu ne arde pe toti de pe fata pamantului asa cum a facut cu cei din Sodoma si Gomora, daca insa il rugam sa indeparteze raul de la noi, adica ispita, pai asa si face, si dealtfel de asta ne-a si zis sa il rugam sa ne fereasca de ispita, pentru ca asta este scopul Lui cu noi, sa ne curatam de tot raul din noi cu ajutorul Lui!
Pentru tine ce este ispita daca nu raul din noi? Si argumenteaza-mi te rog raspunsul cu citate unde sa arate ca ispita nu este raul din noi ci este altceva ce astept sa descopar si eu de la tine. Sau poate ispita la care te gandesti este faptul de a fi imbiata cu ceva (cum a fost imbiat Domnul) fara insa ca raul sa existe in tine (asa cum nu a existat in Domnul)? Poate asta este pentru tine ispita, pentru ca in cazul acesta vorbim intr-adevar de doua lucruri diferite, tu vorbesti de ispita din afara care nu are suport inauntru si care a existat doar la Domnul Iisus si poate si la Maica Sa, in timp ce eu vorbesc de ispita dinauntru, care ne locuieste pe noi toti din cauza raului cuibarit in noi si care face obiectul rugaciunii Tatal Nostru...

În prealabil postat de Adriana3

Poate asta este pentru tine ispita, pentru ca in cazul acesta vorbim intr-adevar de doua lucruri diferite, tu vorbesti de ispita din afara care nu are suport inauntru si care a existat doar la Domnul Iisus si poate si la Maica Sa, in timp ce eu vorbesc de ispita dinauntru, care ne locuieste pe noi toti din cauza raului cuibarit in noi si care face obiectul rugaciunii Tatal Nostru...

Deci, tu susti ca doar pe Iisus si "poate" pe Maica Sa, i-a ispitit diavolul (ispita exterioara) .Deci cu noi cum ramane? Din ce spui,ori nu mai exista diavol( din moment ce spui ca noi nu suntem ispititi din exterior),ori diavolul este in noi (din moment ce spui ca noi avem doar ispita dinauntru = raul din noi)!
Tu asta vrei sa transmiti?