Pozitia parintelui Cleopa la Bisericile Ortodoxe pe stil vechi

[cz4000]

În prealabil postat de stefan florin

"De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău." (Matei 7:3-5)


" Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
Deci TOATE câte vă vor zice vouă, FACETI-LE şi PAZITI-LE; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. " (Matei 23:2-3)

Uite demonstratia.Ii apartine lui Hristos si nu mie.Iar tu prietene procedezi precum unii sectari, mai ales precum Martorii lui Iehova. Cand nu mai au argumente, arunca cu noroi in Ierarhii si preotii nostrii ortodocsi asa cum ai facut si tu acum numindu-i eretici. Doamne ajuta!

Asa o fi daca tu zici ca vreme de aproape 400 de ani in scaunele episcopale si patriarhale au stat fariseii! Ce-as mai putea sa-ti spun? Noroc atunci ca le-au luat locul masonii care v-au intors la credinta cea adevarata, fiindca daca-ti zic ca hulesti impotriva Duhului Sfint o sa te simti iarasi improscat cu noroi!

Inca mai astept frati crestini de-ai Padureanului sa ne explice invatatura ortodoxa despre cum trebuie sa faca mireanul miere din nectarul episcopilor eretici.

[cz4000]

În prealabil postat de vivi88

Doamne fereste si apara de asemenea oameni; tie nu ti-e teama ca ai putea oricand fi banat pentru agresivitatea de care dai dovada? E parerea mea proprie si personala ca stiistii sunt oameni lipsiti de Harul Duhului Sfant si mai ales de SMERENIE. Daca tie iti place in ratacirea aia a lor bravo tie. eu am ascultat absolut tot ce era de ascultat de la ei si m-am si consultat cu duhovnicul meu care spune si el ca-s exagerati. daca tot tii atat de mult la traditie, dogme, canoane si credinta DOVEDESTE-NE. uimeste-ne dand dovada de intelepciune, modestie si rugandu-te pentru "bietii" de noi care nu vrem sa intelegem adevarul!! sa te aud odata spunand din toata inima "Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi!!".
problema nu ar fi ca cei de pe vechi tin calendarul iulian, nicidecum, e vorba de NEASCULTARE, NESUPUNERE si mai ales MANDRIE. adu-ti aminte ca acesta a fost primul pacat din univers. si mai stii ceva? eu arat toleranta fata de stilisti, ca nu toti sunt la fel ca aia de la slatioara, adica dusi cu vaca, ci isi vad de treaba lor.

Uita si o tema de gindire pentru tine, studentule (pentru dupa ce-ti termini de consumat fierea): ce este mai agresiv cinismul sau prostia si nesimtirea?

[cz4000]

În prealabil postat de Mihailc

Mă îndoiesc că le-ai citit. Altfel aveai atâta ruşine să taci, evitând să umpli forumul cu argumente expirate care proslăvesc un calendar care nu numai că e incorect astronomic, dar vine şi de la nişte păgâni care nici măcar la rubrica "preparatio evanghelica" nu intră.

“Mă îndoiesc că le-ai citit” - Incearca-ma!

“Altfel aveai atâta ruşine să taci, evitând să umpli forumul cu argumente expirate care proslăvesc un calendar care nu numai că e incorect astronomic, dar vine şi de la nişte păgâni care nici măcar la rubrica "preparatio evanghelica" nu intră.” - Tocmai asta este problema: CA NU LE-A “EXPIRAT” NIMENI! De aceea toate anatemele si blestemele sint vii si lucreaza:

“Şi aşa ne-am hotărât cu tot sfinţitul cler, carele e cu noi şi cu adunarea creştinească, să-i dăm anatemei de trei ori; fie că sunt din rândul clericilor, fie al laicilor (mirenilor), despărţiţi sunt de la Domnul Dumnezeu Atotţiitorul, blestemaţi şi neiertaţi, iar după moarte să nu putrezească. Pietrele şi fierul sa putrezească, dar ei niciodată; să moştenească lepra lui Chiezi şi să se spânzure ca Iuda, să fie suspinând şi tremurând pre pământ ca şi Cain, mânia lui Dumnezeu să cadă pre capetele lor, să fie la un loc cu Iuda şi iudeii cei luptători de Dumnezeu, să crape pământul şi să-i înghită ca pre Datan şi Aviron. Ingerul Domnului să-i gonească pre ei cu sabia in toate zilele vieţii lor şi toate blestemele Patriarhilor şi ale Soboarelor să cadă peste dânşii, să fie veşnic sub anatemă şi în focul veşnic. Amin!” (Enciclica de la 1756 a Patriarhului Ecumenic Chiril al V-lea impotriva celor care au adoptat inovatiile papale de la 1582 - http://orthodoxwiki.org/Sigillion_of_1756)

Sa-ti mai aduc aminte ca tot ce-au legat acesti parinti ortodocsi pe Pamint a fost legat si in Cer (indiferent de ce crede Masoneria, argatii ei si sculele sale oarbe)?

[Mihailc]

În prealabil postat de cz4000

“Mă îndoiesc că le-ai citit” - Incearca-ma!

De acord, dar fără să-l ai pe vărul google sub nas. Văd că la un singur lucru te pricepi: la contabilizat blesteme şi anateme prin metoda copy /paste! În rest baliverne sectare bazate pe canoane scoase din context.

În viaţa Bisericii nici un factor nu a fost vreodată purtătorul "infailibilităţii": nici episcopul, nici poporul ca mărime numeric-cantitativă, nici sinodul ecumenic şi nici, desigur, vreo biserică locală. Nicăieri instinctul de autoasigurare al individului nu putea să identifice o autoritate obiectivă, de nicăieri individul nu putea extrage certitudini obiective pentru blindajul eului psihologic.
Adevărul şi autenticitatea evenimentului eclezial au fost şi sunt mereu o căutare comună, niciodată o cucerire definitivă - un intrument dinamic activat ce nu se supune unor localizări de tipul "iată aici sau iată acolo" (Luca 17:21): o desăvârşire nedesăvârşită, un ritual pre-final. Nici măcar hotărârile sinoadelor ecumenice nu transcriu adevărul Bisericii în coordonate codificate ideologic, ci pur şi simplu stabilesc, trasează limitele protecţiei semantice căutării empirice a comunităţii ecleziale.
Astfel, "strădania comună" ce constituie evenimentul eclezial şi autenticitatea ei este delimitată fără a fi stabilită: este delimitată prin verdictele sinoadelor, prin textele părinţilor-învăţătorilor corpului Bisericii, prin limbajul ritualului cultic şi prin manifestările artei, fără ca vreodată delimitarea să epuizeze adevărul şi autenticitatea ecleziastică.(...)

Pentru Biserică, erezie nu înseamnă părerile, convingerile, formulările greşite (în comparaţie cu unele oficiale), nu înseamnă încălcarea unui cod obiectiv de premise ale ortodoxiei. Erezie este socotire drept cale a vieţii, a modului morţii, încarcerarea în necesitatea morţii. Eretic devine nu cel care păcătuieşte în litera vreunei semantici dogmatice, ci cel ce se desparte de viaţă şi de realitate, care îşi creează o proprie lume fantezistă, un limbaj propriu şi certitudini neîmpărtăşite. În micul univers închis al ereziei, contradicţiile nu sunt remarcate, cuvintele mincinoase sunt realitatea, inconsecvenţa e regulă.
Tot erezie este şi să denaturezi administrarea semnificantelor în iluzie a puterii, în loc să slujeşti iluminarea semnificatelor. Să perverteşti în voluptate a stăpânirii conştiinţelor slujirea paternităţii, ce serveşte altoirea oamenilor pe trupul Bisericii. Să obiectivezi formulările experienţei ecleziastice în "adevăruri" idolatrizate, să venerezi litera formulărilor, înţelegerea lor izolată fără cea mai mică preocupare sau grijă pentru termenii participării la strădania comună pe care o presupun formulările. (...)

În bisericile ortodoxe un exemplu tipic de fundamentalism îl reprezintă schisma calendarului: este vorba despre grupuri de credincioşi ce au refuzat să renunţe în biserică la calendarul iulian vechi (şi cu totul inadecvat din punct de vedere astronomic) şi să-l adopte pe cel gregorian (oarecum mai corect). Doar din motivul stabilirii în calendar a sărbătorilor mobile (ciclul sărbătorilor pascale a rămas pentru toţi ortodocşii legat de calendarul iulian) "ortodocşii de rit vechi" au refuzat să participe la acelaşi corp euharistic cu "ortodocşii de rit nou". Au constituit propriile lor episcopii şi parohii ale "adevăraţilor ortodocşi", propriile lor sinoade - au alcătuit o biserică separată. Desigur, în câteva decenii şi-au făcut apariţia toate simptomele tipice ale unei secte: diviziune multiplă, marginalizare socială, fanatismul psihopatologic al obsesiei pentru unele amănunte cu totul neînsemnate ale "tradiţiilor".
Un creştin de rit vechi este absolut convins că mântuirea promisă de Evanghelie şi viaţa veşnică vor fi dăruite în exclusivitate celor foarte puţini "ortodocşi adevăraţi" din secta lui - toate celelalte miliarde de persoane din prezent sau din trecut au fost create de Dumnezeu pentru chinurile din iadul cel fără de sfârşit. Este vorba de o trăsătură caracteristică a fundamentalismului, o dovadă a puterii irezistibile a instinctului religios: sunt sacrificate logica, judecata, seriozitatea, pentru a fi satisfăcute nevoia de certitudine a individului că deţine mântuirea, nevoia de a găsi un antidot pentru teama de moarte. Pentru ei, mântuirea depinde de cele treisprezece zile ce separă celebrarea pe ritul vechi de cea pe ritul nou.
În orice formă de fundamentalism întâlnim aceeaşi abolutizare a relativului, ce atrage în mod inevitabil relativizarea absolutului. Elemente secundare şi amănunte neînsemnate dobândesc o importanţă uriasă pentru individ, devin centrul intereselor şi axa vieţii sale, îl preocupă cu prioritate absolută, îl pasionează în aşa măsură încât îi anulează gândirea logică şi judecata. Pentru fundamentalist, adevăratul creştin nu este cel ce are experienţa evenimentului eclezial, participantul la strădania comuniunii existenţei şi vieţii. El este ataşat orbeşte de forme şi formule ce deţin o valoare absolută, întrucât le-a lăsat moştenire trecutul şi contituie "tradiţia". Instinctul religios solicită imagini obiectivate ale certitudinilor, iar idolatrizarea izvoarelor credinţei oferă cel mai accesibil mod de satisfacere a acestei solicitări (Christos Yannaras - Contra religiei , editura Anastasia 2011)

[cz4000]

În prealabil postat de Mihailc

De acord, dar fără să-l ai pe vărul google sub nas. Văd că la un singur lucru te pricepi: la contabilizat blesteme şi anateme cu copy /paste! În rest baliverne sectare bazate pe canoane scoase din context.

Foarte bine. Pune-le tu atunci in contextul corect ca sa vad unde gresesc.

[Mihailc]

În prealabil postat de cz4000

Foarte bine. Pune-le tu atunci in contextul corect ca sa vad unde gresesc.

N-ai nici cea mai mică idee despre ce soliciţi. Asta-i o treabă foarte serioasă şi responsabilă, nu selecţie arbitrară de pe ortodoxwiki. Ai răbdare încă vreo doi, trei ani şi o să le găseşti într-o singură carte.

@Mihailc: excelentă postarea cu citatul din Christos Yannaras. Trebuie neapărat să cumpăr cartea.

[Mihailc]

În prealabil postat de N.Priceputu

@Mihailc: excelentă postarea cu citatul din Christos Yannaras. Trebuie neapărat să cumpăr cartea.

Cu siguranţă n-o să regreţi cei 20 de lei, e o carte foarte severă care face distincţii fundamentale şi dă cele convingătoare definţii unor concepte cheie ale teologiei, cum ar fi: dogmă, apofatism, erezie etc.
Uite un exmplu (nu-l redau exact ca în carte): dogma este limita semantică prin care poţi să exprimi o taină, punctul maxim pe care-l poate atinge limbajul în explorarea misterului.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

Cu siguranţă n-o să regreţi cei 20 de lei, e o carte foarte severă care face distincţii fundamentale şi dă cele convingătoare definţii unor concepte cheie ale teologiei, cum ar fi: dogmă, apofatism, erezie etc.
Uite un exmplu (nu-l redau exact ca în carte): dogma este limita semantică prin care poţi să exprimi o taină, punctul maxim pe care-l poate atinge limbajul în explorarea misterului.

Cristos Yannaris scrie si lucruri bune si adevarate, dar e foarte contestat, deci nu trebuie luat de bun tot ce a scris. Nici de catolici nu e apreciat, pentru ca are numeroase si virulente critici anticatolice. Inca de acum aproape 20 de ani scria Par. Paisie Aghioritul despre el: http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...-si-pe-la-noi/
"A doua zi, când am mers la Panaguda, după ce Stareţul ne-a dat o trataţie şi înainte de a-l întreba ceva, l-am auzit uimiţi spunându-ne:

- Ieri au venit la mine doi închinători şi au început discuţia despre Yannaras. Unul îl lăuda, altul îl osândea. Atunci eu le-am spus: „Măi copii, ce spune Hristos în Evanghelie? Nu spune “şi da şi nu”, ci spune: «Ce este da, da şi ce este nu, nu». Ei, şi eu vă spun: «Pe Yannaras nu, nu»”."

Vedem cine este teolog si cu fapta, nu doar cu vorba, Par. Paisie stia ce au discutat cei doi si ce il vor intreba fara sa-i spuna.

Tot Par. Paisie spune:
" - Yannaras, atunci când îi arăţi că ceea ce propovăduieşte este înşelare şi hulă, îţi răspunde: „Da, da, aveţi dreptate…”. După puţin îţi spune iarăşi: „Da, da, aveţi dreptate…”, dar apoi continuă să scrie şi să stăruie în înşelarea sa, însă într-un mod mai „politicos” (adică mai camuflat)” .

Din articol: "Fără îndoială că în textele acestui scriitor există şi destule elemente pozitive (învăţături ale Sfinţilor Părinţi, poziţii ortodoxe ş.a.m.d.), dar ele devin astfel şi mai periculoase, deoarece sunt o momeală. Momeală care îi atrage chiar şi pe cititorii bine intenţionaţi şi nebănuitori sau – ceea ce este şi mai rău – îi înşală chiar şi pe oamenii şi povăţuitorii duhovniceşti, făcându-i astfel să le recomande (!) sau cel puţin să le îngăduie, îndreptăţindu-le cu „gândul cel bun”."
Asadar e bine sa citeasca cel ce poate discerne ce e bun si ce e mia putin bun.

[catalin2]

Argumentatia impotriva stilismului e faptul ca dogmele si canoanele nu sunt acelasi lucru, nu ca dogmele sunt ceva relativ sau nu exista. Si in primul secol, cateodata ca sa combata o erezie unii cadeau in cealalta extrema, un exemplu pelagianism-predestinare.
In BO nu avem infailibilitate umana, adica a ierarhilor si nici a sinoadelor. In schimb avem infailibilitatea a ceea ce tine de partea divina a Bisericii, de aceea spune ca Biserica e infailibila. Infailibil este Capul Bisericii, Iisus, Dumnezeu si invatatura revelata precum si altele ce tin de partea divina si nu umana a Bisericii.

Sinoadele nu sunt infailibile imediat, pentru ca au fost si sinoade eronate ale arienilor, monofizitilor, etc. Dar daca in timp se constata ca invatatura e la fel cu cea revelata acea invatatura devine infailibila.
Aceasta se refera la dogme, care este adevarul revelat de Dumnezeu. Dogmele nu sunt inventate de sinoade, sunt chiar ceea ce scrie in Sfanta Scriptura, ceea ce a spus Iisus. Sinoadele se intruneau cand aparea cineva ce contesta o invatatura, atunci se spunea mai clar acea invatatura.

Canoanele in schimb sunt norme bisericesti, obligatorii, luate sub influenta Sfantului Duh. Dar spre deosebire de dogme acestea pot fi schimbate tot de Biserica, cea care le-a adoptat. E adevarat, se intampla foarte rar acestea.
Calendarul nici macar nu stim daca tine de canoane, e ceva lumesc.