Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[dobrin7m]

..........................

În prealabil postat de dobrin7m

Nu va suparati doamna dar in pagina 3 pe acest thread, printre primele mele postari (postarea 21) am spus asa:

"Tocmai asta spuneam Cezar, ca si daca nu aparea aceasta fotografie eu tot credeam ca cel botezat canonic in sfanta noastra Biserica este umplut de har dumnezeiesc. Nu am nevoie de fotografii, de confirmari de nimic, cred cu tarie acest lucru: in Sfanta noastra biserica ortodoxa harul dumnezeiesc lucreaza. despre alte biserici nu stiu, e treaba lor. mie imi e suficient ce am in biserica mea."

am atentionat inca de atunci ca Biserica ortodoxa nu are nevoie de confirmari ca sa demonstram Duhul Sfant cu care se umple cel care se boteaza canonic in biserica noastra. Am mai mentionat ca pentru cei care nu cred , Dumnezeu uneori mai face si minuni si de asemenea am apreciat pozitia lui N. Priceputu care a spus nu stiu. Pentru ca noi chiar nu stim, nici unii nici altii, doar presupunem cu diverse argumente stiintifice, sau nu.

Bine era totusi sa fi vazut acele randuri din postarea mea, corect si atunci nu mai apareau zeci de pagini de contraziceri si de jigniri interminabile.

oare sa spun si eu doamna, ca ortodoxistii de aici au simtit nevoia sa se impuna in fata celorlalti? daca stam sa privim bine, cine sunt ortodoxistii? Oare nu ar fi mai intelept sa nu acuzam pe nimeni de nimic?

consider ca pentru mine acest subiect este inchis.

1. <<Tocmai asta spuneam Cezar, ca si daca nu aparea aceasta fotografie eu tot credeam ca cel botezat canonic in sfanta noastra Biserica este umplut de har dumnezeiesc. Nu am nevoie de fotografii, de confirmari de nimic, cred cu tarie acest lucru: in Sfanta noastra biserica ortodoxa harul dumnezeiesc lucreaza. despre alte biserici nu stiu, e treaba lor. mie imi e suficient ce am in biserica mea.>>

Dar cel care nu e scufundat de trei ori in apa, nu are „har dumnezeiesc”?

Botezul este „canonic” si atunci cand este facut in regim de urgenta. Regulile le gasiti in
Catehismul Bisericii Ortodoxe Romane, in scrierile Sfintilor parinti, in Sfintele canoane etc.

Un crestin (adevarat) se gandeste si la aproapele său si daca aproapele este ateu, eretic sau cazut in mari pacate etc. Un crestin nu traieste sub un clopot de sticla sau intr-un borcan, fara sa fie in contact cu lumea din afara. Suficienţa nu este o calitate.


2. <<am atentionat inca de atunci ca Biserica ortodoxa nu are nevoie de confirmari ca sa demonstram Duhul Sfant cu care se umple cel care se boteaza canonic in biserica noastra. Am mai mentionat ca pentru cei care nu cred , Dumnezeu uneori mai face si minuni si de asemenea am apreciat pozitia lui N. Priceputu care a spus nu stiu. Pentru ca noi chiar nu stim, nici unii nici altii, doar presupunem cu diverse argumente stiintifice, sau nu.>>

Sunteti sigura ca pentru aceia care NU CRED, Dumnezeu face minuni prin Sfintii Sai, prin Sfintele Moaste sau prin icoanele facatoare de minuni?

Un om care nu crede in Dumnezeu va desfiinta orice MINUNE, dupa legile („intelepciunii acestei lumi”) care-l ajuta sa masoare, sa cantareasca si sa numere. Credinta e un dar de la Dumnezeu. Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa credem. ”Cred Doamne, ajuta necredintei mele?” (Marcu 9,24). E paradoxal, dar asa se intampla. Si e nevoie de Har.

<<Constatăm că Domnul pune credinţa orbilor la încercare, întrebându-i în prealabil: „Credeţi voi că pot face aceasta?”

De unde reiese că săvârşirea minunii implică din partea celui în cauză credinţa. Ajutorul Domnului, săvârşirea minunii apar legate de credinţă; operaţia are loc într-un câmp al efectului de rezonanţă.

Domnul, apoi, grăieşte: „După credinţa voastră, fie vouă”. Ajutorul, aşadar, e proporţional credinţei. Cu cât este credinţa mai mare, cu atât va fi şi ajutorul mai deplin. Hananeancăi, următor manifestării unei credinţe de neclintit şi neabătută de respingere, tăcere şi chiar de o gravă jignire, Domnul îi spune: fie ţie după cum voieşti (Matei 15, 28), pogorământ excepţional motivat de o excepţională tărie de caracter.>>
http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...inta/#more-106

@dobrin7m



<<Pentru ca noi chiar nu stim, nici unii nici altii, doar presupunem cu diverse argumente stiintifice, sau nu.>>

1. Daca „noi nu stim ci doar presupunem”, nu e mai corect, mai simplu, mai cinstit si mai benefic sa citim – mai intai, ca sa aflam – si pe urma sa avem pareri?

Cred ca toata atitudinea de respingere a citatelor din Biblie sau din Sfintii parinti, Sfintele Canoane etc. (pe care o vedem in general pe forumul nostru crestin ortodox) nu are darul de a ne ajuta.

Parerile „personale” care nu sunt argumentate prin Cuvantul din Biblie sau din Sfintii parinti, Sfintele canoane etc. pot sa fie neadevarate sau, si mai grav, la limita dintre adevar si neadevar; dintre adevar si smintire (sminteala). Aici e ca la matematica. Regula e regula; formula e formula. Nu e ca la discutiile de cultura generala: muzica, film, teatru, literatura, filosofie, arta etc.

A „argumenta” Credinta in Dumnezeu „in mod stiintific”, adica prin ceea ce numim „Intelepciunea acestei lumi” e lipsit de sens. Si nu mai are legatura cu Crestinismul. Tocmai aici e marea taina a Credintei: sa crezi fara argumente, fara dovezi. Sa CREZI pur si simplu.

2. << Bine era totusi sa fi vazut acele randuri din postarea mea, corect si atunci nu mai apareau zeci de pagini de contraziceri si de jigniri interminabile.>>

Aici, sa nu va suparati, e ca si cum ati spune: „Eu detin adevarul”. Deci: orice cuvant peste ceea ce spun EU cade, nu se pune, e neadevar etc. Cred ca e cam mult. Poate va mai ganditi. Mai ales ca, referitor la poza MINUNE, in unele mesaje ati cautat sa argumentati veridicitatea celor prezentate.
Poate va hotarati:
- poza e făcătură sau nu?
- avem nevoie, noi crestinii, de astfel de MINUNI?
Referitor la contraziceri, jigniri ai altele asemenea:
- Daca avem pareri contradictorii nu inseamna ca trebuie sa ne luam la bataie si sa ne jignim; asta tine de o minima educatie a dialogului.
- Cu adevarat credeti ca doar daca (noi toti) va citeam postarile „corect” dispareau neintelegerile? Atunci.....



3. <<oare sa spun si eu doamna, ca ortodoxistii de aici au simtit nevoia sa se impuna in fata celorlalti? daca stam sa privim bine, cine sunt ortodoxistii? Oare nu ar fi mai intelept sa nu acuzam pe nimeni de nimic?
consider ca pentru mine acest subiect este inchis.>>


Cred ca domnul Decebal a vrut sa faca diferenta intre ortodocsi (acei crestini care....) si aceia care, doar datorita botezului, isi aroga acest nume. Nu stiu daca a vrut sa acuze pe cineva; a constatat asa cum am facut si eu si dvs. Asa cum au facut si altii. Doar ca la dansul „constatarea” a fost mai dura si ne-a facut sa sarim, cu elan crestinesc, in lansarea de pareri.

Cand a aparut celalalt subiect, din aceeasi categorie si parca scris de aceeasi mâna, topicul despre „Intoarcerea raului Iordan – numai pe stil vechi”, reactia a fost restransa pentru ca, din nefericire, noi crestinii avem obiceiul de a ne baga capul in nisp ca strutul, si atunci ni se pare ca totul e perfect.

Pe acel topic discutiile s-au oprit pentru ca era o problema grea a crestinismului ortodox (si din tara noastra sau din tara naostra in special): stilismul. Ne facem ca nu exista; dar stilismul exista. Si din nefericire a dus si duce la dezbinarea Bisericii. Si e pacat mare. Daca cititi cam ce spun Stilistii despre noi, ceilalti.... o sa aveti mari dureri de cap. Dumnezeu sa ne ajute.

Iar daca discutam doar atunci cand argumentele sunt exclusiv in favoarea credintei pe care ne place sa spunem ca o avem, atunci ceva nu e in regula. Si poate mai reflectam.

<< Textul pune de fapt însăşi problema credinţei şi ne îndeamnă să ne întrebăm: ce este credinţa?

Ştim că a crede înseamnă altceva decât a vedea, a constata, a înregistra; că vorbele spuse de arhierei şi cărturari la răstignirea Domnului (Matei 27, 42; Marcu 15, 32) – „ca să vedem şi să credem” – nu înseamnă numai hulă, batjocură şi neîndurare ci şi o greşeală de ordin semantic, confuzia dintre două verbe opuse: A vedea, a crede.

Credinţa exclude vederea; este încredinţarea celor nevăzute, o afirmă în repetate rânduri Sf. Apostol Pavel în mai toate epistolele sale.

Dar spre o înţelegere mai adâncă a noţiunii, potrivit este să luăm aminte la textul din capitolul 9 (versetele 14-27) al Evangheliei Sf. Marcu şi îndeosebi la versetele 2l-24. Acolo, cuvintele „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” par a indica o gravă contradicţie şi existenţa unui paradox fără soluţie. Cum oare, judecă orice minte sănătoasă, poate cineva totodată crede şi-şi mărturisi necredinţa? Nu-i aceasta, pentru filosofii existenţialişti şi pentru atei în general, justificarea obiecţiunii adresată credincioşilor: sunteţi de rea credinţă, minţiţi ori vă amăgiţi pe voi înşivă?

Astfel par a sta lucrurile dacă pierdem din vedere felul cum sunt rostite cuvintele de tatăl copilului: textul ne arată că tatăl (1) cere ajutorul Domnului, (2) cu lacrimi şi (3) cu strigare.

Credinţa nu-i lovită de nulitate şi făţărnicie, de aparentul paradox deoarece tatăl copilului asumă precaritatea şi smerenia condiţiei omeneşti (mereu ispitită de necredinţă), însă o şi depăşeşte cerând cu lacrimi şi strigare ajutorul Domnului.

Paradoxul se rezolvă prin chiar această depăşire a momentului critic. Suntem ispitiţi de necredinţă (un soi de umbră a credinţei), însă ieşim din contradicţie şi paradoxal asumându-ne cu smerenie condiţia noastră instabilă şi incertă şi afirmându-ne credinţa nu cu teoretică, indiferentă răceală, ci cu lacrimi şi strigare, adică din adâncurile intimităţii noastre celei mai necontaminate de convenţionalism.>>
http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...inta/#more-106


<<Strigătul însoţit de lacrimi al tatălui e mai înainte de toate un act de smerenie: el recunoaşte şi mărturiseşte ticăloşia condiţiei sale omeneşti; îngâmfarea nu-l mai opreşte să ceară ajutorul interlocutorului său. Prin smerenie, lacrimi şi rugă, el (şi o dată cu el tot omul) trece de la starea complexă (dubioasă, apăsătoare) de credinţă – necredinţa la starea stabilă de credinţă.

Ce dovedeşte aceasta? Că e nevoie de har. Fiinţa omenească nu este îndeajuns de puternică pentru a putea ieşi singură din paradoxalitate, dispersiune şi fluctuaţie. Ii este însă larg deschisă poarta smereniei (rugăciune + lacrimi+ „strigare”); ea duce la credinţă, spre deosebire de ferecata poartă a marelui, tragicului Kafka (pentru a cărui mântuire nu mă îndoiesc că se va fi rugat şi Pascal şi Kierkegaard şi Dostoievski).>>

(Parintele Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi, Editura Manastirii Rohia, 2005, Predica la Duminica a IV-a, din Postul Mare)
http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...n-postul-mare/

[dobrin7m]

......................

[dobrin7m]

........................

[cezar_ioan]

Multe sunt darurile Duhului Sfânt în viaţa omului credincios, daruri-putere astfel ca harul îndreptării, primit prin Botez, să îl ajute pe creştin să câştige cele mai înalte virtuţi.
(Har peste har, aşadar, cum ne scrie Apostolul Ioan şi cum nu pricepea şi se mira cineva pe forum, mai demult...)
Dintre multele daruri, 7 anume (semnul plenitudinii harismatice exprimate prin numărul 7) se revarsă asupra creştinului nou-botezat prin Taina Mirungerii.
În ce constă această pecete a darului Duhului Sfânt?
Oare în vreo lumină cognoscibilă cu simţurile, direct sau indirect (pe suport material, de pildă printr-o hârtie sau, în cazul aparaturii electronice, prin fărâmiţe de siliciu)?

Ne poate ajuta pe drumul lămuririi proorocul Isaia, în Is. 11,2-3, enumerînd darurile/duhurile:
- al înţelepciunii
- al înţelegerii
- al sfatului
- al puterii
- al cunoştinţei
- al bunei credinţe (evlavia)
- al temerii de Dumnezeu.

Aceste duhuri nu sunt, evident, naturi materiale. Lumina lor e duhovnicească.
Unii cred că acestea (duhurile care sprijină înţelepciunea, puterea, cunoştinţa etc.) pot fi văzute cu ochiul, fie direct fie indirect. Şi încă, de orice om, indiferent cine şi cum ar fi persoana în cauză. De pildă, un miliardar american, beat-criţă, cu trabucul de Havana între degete, cât o mai fi-n stare să-l ţină, între două pahare de scotch, no problem, tolănit între două blonde poate contempla darul/duhul/harul ori imaginea lui aşazis fixată într-o poză pe net, cât pofteşte inima lui de miliardar adus la dreapta credinţă. Apoi, no problem, poate să-şi continue activitatea. Cu frică de Dumnezeu şi cutremur, pesemne... Să ne mai mirăm că iar va zice că a văzut extratereştri???
Alţii cred că nu pot fi văzute, deoarece nu au natură concretă, materială ci au natură spirituală (sunt duhuri). Ca urmare, unica modalitate de vedere a lor este cea duhovnicească. În nici un caz nu pot fi văzute cu aparatul foto, deoarece acesta este un aparat care operează cu energii fizice, nu duhovniceşti. Şi nici cu receptorii lui din siliciu, din acelaşi motiv precizat deja.

Biserica, însă, ne încredinţează, spre îndreptarea noastră, că Harul poate acţiona nemijlocit asupra materiei. De pildă, când Duhul Sfânt, prin preotul slujitor aflat între credincioşi, sfinţeşte apa, casa, corpul... Dar aceasta nu înseamnă că apa, casa ori corpul încep să strălucească, de pline de har ce sunt. Asta nu ne mai învaţă Biserica, nu, nu, nu.
Ochiul şi aparatul foto, cu toate ingredientele lui inclusiv hârtia ataşată şi siliciul, pot fi cel mult învăluite în lumină, dacă aceasta e de aceeaşi natură ca lumina contemplată de isihast la rugăciune, când rugătorul cu inimă curată primeşte în dar deschiderea vederii duhovniceşti. Dar nu avem date să o poată şi fixa şi reda privitorilor care, indiferent de credinţa sau necredinţa lor, se uită (uitînd dintr-odată de toate) la o poză.

Frica de Dumnezeu nu străluceşte în poze. Nici duhul/darul care o nutreşte. (Că doar nu e actriţă americană la Hollywood.)
De obicei, însă, ea îl ajută pe fotograf şi pe proprietarul de siteuri cu poze strălucitoare, să nu se avânte prea tare în expuneri publice şi în consideraţii care se pot întoarce împotriva lui, bumerang. Dumnezeu ştie când.

"Confirmările minunate" trec şi ele prin aceleaşi 7 daruri ale receptorului de "minunăţii", creştinul de pretutindeni, ca prin tot atâtea grile cu rol de epurare a falsităţii. Oare le-a dat Duhul Sfânt degeaba, creştinului botezat, în Taina Mirungerii?

În prealabil postat de dobrin7m

Ma cheama Mihaela si cu siguranta stiti, numai de cate ori m-a apelat cezar asa aici pe acest thread pe care vad ca il cititi asiduu. Dar asta arata ce respect aveti pentru oameni in general.





Astept cu nerabdare sa aratati unde scrie ca aceste poze sunt trucate.
Stiti care este de fapt regula in cazuri de controversa intre crestini, mai ales ca e vorba despre faptul daca este o minune sau nu infaptuita de Dumnezeu? ei bine, ierarhii trebuie sa se pronunte nu dvs sau eu. de aceea am spus ca sa asteptam sa ne lumineze bunul Dumnezeu.
Aveti cumva impresia ca eu nu citesc? ci vin aici si spun fraze ce le visez noaptea in somn? aceasta nu este atitudine de crestina doamna mai ales ecumenista adica iubitoare. Ca aceasta este virtutea confiscata de ecumenisti dar se pare ca dvs o uitati venind aici cu atacuri la persoana, gen necitita, inchisa in borcane si globuri de sticla si mai stiu ce idei imaginare.



Ce respingere doamna? unde ati vazut pe mine ca resping Sfintele canoane? nu cumva acum dvs vorbiti din ce visati noaptea?
nu v-ati plictisit sa cautati citate care va satisfac ideile si teoriile? oricand , prin rastalmacire, veti gasi citate sa va gadile impresiile.



Acum ce faceti decretati teoreme si axiome? Nu vedeti ca aceasta postare a dvs este pur parere personala? da nu aveti cum sa vedeti, ca va uitati la paie si nu vedeti barnele.



Tocmai ca sustinatorii dvs au venit sa ne spuna ca aparatul fotografic nu are cica ochi duhovnicesc. Nici macar nu ati inteles cuvintele mele, au fost prea complicate pentru dvs. Deci modul stiintific amintit de mine, este pentru ca am facut referire la ideea celor pe care ii sustineti ce au venit aici sa ne serveasca modul stiintific si sa spuna ca harul nu poate fi prins de aparatul foto acuzandu-ma pe mine ca tocmai, culmea , cred pur si simplu.

Dvs si lor le mai spun ca nu e vorba de aparatul foto, (deci stiinta) ci e vorba de hartia fotografiei . Asa cum Dumnezeu a facut minuni cu pietre (a scris ingerul cu degetul pe piatra ca in unt) si cu lemn pictat ( icoana pregatita slefuita, curatata, pictata, vernisata de om) si care apoi a plans sau a izvorat mir asa poate face si cu hartie fie ea si fotografica. Tocmai acest simplu "crezi in Dumnezeu" inseamna sa crezi ca Dumnezeu face ce voieste, cum voieste si cu cine voieste fie si minuni.



Poate mintea dvs va spune asta insa eu spun doar atat: ca am spus aceleasi cuvinte pe care le-a spus Decebal insa cu cateva zile inainte, eu spunand ca nu avem nevoie de minuni ca sa demonstram Duhul Sfant si deci nu vad de ce sa aduca ortodocsii poze trucate sa dovedeasca ceva ce nu e nevoie iar Decebal speculeaza aceasta idee si o aduce dupa cateva zile intoarsa cum ca nu avem nevoie de minuni dar cine are nevoie este ortodoxist. Nu sesizati nici acum viclenia?

e randul meu acum sa spun: poate e prea mult doamna , ideile dvs dau pe afara, si trec dincolo de pragul iubirii crestine.



Nu stiu daca poza e facatura sau nu si nu ma pronunt in acest loc, astept ierarhi, preoti sa vina sa ne lumineze.
Eu nu am nevoie de astfel de minuni, am mai spus-o, vad ca trebuie sa repet pentru dvs insa cred ca americanii au nevoie.

asa, despre minima educatie a dialogului, vad ca aveti multa de aceea ati venit cu postarile astea, sa imi spuneti ca habar nu am, ca sunt necitita, ca stiti dvs treaba asta ca sunteti extracitita si dogmatizata si a trebuit sa veniti sa imi dati vreo doua peste nas. asta ca tot vorbeam de luat la bataie. da , curat exemplu monser, de educatie a dialogului.





Nu noi facem diferente doamna, daca suntem crestini cu adevarat, ca stie bunul Dumnezeu cum este fiecare. Cine face comparatii intre oameni acela e muncit de draci.
in materie de elan crestinesc stati linistita si nu va necajiti ca dvs aveti unul mai mare nu ca mine.



Nu am citit acest topic de loc deci nu stiu ce s-a discutat acolo despre asta. Nu cunosc stilisti si nu ma intereseaza stilismul. de aceea nici nu am citit, pentru ca am vazut in titlu expresia "numai pe stil vechi" si chiar nu ma intereseaza ce spun stilistii. Pot sa spuna ce au chef despre ortodocsi, pe mine nu ma afecteaza, eu stiu ca stie Dumnezeu cum suntem fiecare.

Vad ca mesajul meu v-a suparat si nu asta a fost intentia mea; si-mi pare rau. Supararea va face sa abordati un ton departe de a fi civilizat; dar e problema dumneavoastra. Eu sa stiti ca nu ma supar. Doar constat.

Nu va stiu numele adevarat si nu vad de ce ar trebui sa-l stiu. Daca ne-am ales un nume de user pe forum (user name) semnam cu acel nume si ceilalti ni se adreseaza pe acel „user name”. De obicei spun: doamnei/domnului cu nume de forum....De putine ori am procedat altfel, tocmai ca sa nu gresesc.

Am respect pentru om; si respect ideile oricarui om. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu orice parere sau punct de vedere. Dar nu atac pe nimeni.
Dar daca-mi propun sa punct la punct pe cineva (nu sa-i dau peste nas – cum spuneti dvs. – expresia nu-mi place), de obicei, reusesc. De cand ma straduiesc sa am comportament crestin (fara sa reusesc, e adevarat) nu prea mai am obiceiul sa punct la punct pe cineva.


Nu am citit nicaieri (dar poate n-am stiut eu sa caut sau n-am nimerit pe o situatie de acest gen) ca Biserica sa se pronunte pe marginea unui astfel de caz: o „minune” surprinsa cu aparatul de fotografiat. Asta intra in categoria „Dosarele X”, Paranormal etc.
Pana sa se pronunte cei in drept (daca se ocupa cineva si de acest gen de intamplari) pot sa am un punct de vedere. Eu nu cred ca fotografia respectiva a surprins o minune.
Si sunt convinsa ca o astfel de metoda nu ajuta nici credintei ortodoxe si nici credinciosilor ortodocsi.
N-am spus nicaieri si nici macar n-am lasat sa se inteleaga ideea ca nu cititi etc. Si nu fac "atacuri la persoana". Daca asta ati simtit dumneavoastra, problema va apartine.

Exista pe forum (asa am spus si in mesajul pe care vi l-am adresat) un fel de plictiseala sau cateodata chiar suparare cand cineva da citate din Biblie, Sfintii parinti etc. Nu m-am referit la dvs. Nu trebuia sa va suprati chiar asa de rau. Va rog frumos sa ma iertati.

Nu dau citate care sa vina in sprijinul „teoriilor mele”. N-am lansat teorii: nu sunt academician, nu sunt un fel de Einstein... dar nici imbecila nu sunt. Imi argumentez gandurile cu citatele respective; nu talmacesc si nici nu rastalmacesc Cuvantul din Biblie; e pacat sa o faci; e pacat mare.

Daca vi se pare ca in Evanghelia dupa Marcu acel: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele” este altceva decat esenta credintei in Dumnezeu.. atunci e dreptul dvs. sa ganditi asa. Eu asa am inteles si asa gandesc. Si ma ajuta si Parintele N. Steinhardt (si nu numai) in acest sens.

Nu stiu unde este “viclenia” domnului cu nume de forum Decebal. Eu am avut multe controverse cu dânsul. Dar mi se pare corect sa recunosc daca un om are dreptate in ceea ce spune. Dar daca gandim la fel (pe o problema, la un moment dat) de ce sa nu sa spun? Nu mi-e frica de gandurile mele. Mie mi-e frica doar de Dumnezeu. Si-i multumesc Parintelui Rafail Noica pentru modul deosebit si cald in care vorbeste despre frica lui Dumnezeu.


Este o diferenta mare intre a „judeca pe cineva” si a-ti formula o parere, un punct de vedere despre cineva. Nu putem sa traim fara sa vedem ce se intampla in jurul nostru. Nu cred ca daca facem comparatii intre oameni suntem munciti de cel rau. Cum sa stim daca suntem sau NU, pe drumul bun, daca nu facem comparatii? Stiti alta cale? Poate o impartasiti cu noi.
Ca sa stii cine este crestin adevarat si cine nu este, trebuie doar sa citesti Biblia si Scrierile Sfintilor parinti. Stiti cat de mult se vorbeste despre ”cat de crestini sunt crestinii?”

În prealabil postat de dobrin7m

Credeti ca nu stiu catehismul de veniti sa imi dati peste nas?
Vi se pare ca cei doi proaspat botezati din poza se afla in situatie de urgenta? par a fi pe moarte cumva?



asa, si dvs ganditi acum ca eu sunt intr-un clopot de sticla si nu ma gandesc la atei? sau cei cazuti in mari pacate? , ia spuneti-mi da de unde va venit acest gand extraordinar? de stiti la ce ma gandesc eu si la cine . ce imaginatie bogata aveti. deci nu am contact cu lumea, eu aici la Londra, nu am contact cu lumea din afara, nu, nu am contact, nici ca nu vad zilnic musulmani, hindusi, sectanti de toate felurile, nici ca nu discut cu ei, nuuuu, eu stau inchisa in casa intre patru pereti in mijlocul Londrei. interesanta gandire aveti.

Si totusi aceasta fraza , fara legatura cu discutia, de ce ati mai rostit-o? doar asa ca sa imi dati peste nas a doua oara?




Nu doar pentru aceia doamna. Nu am spus categoric ca doar pentru aceia, sunteti maestra in rastalmacit cuvinte.

Eu va inteleg oful, aveti neamuri catolice si de aceea puneti pe acelasi rand ortodoxia si catolicismul si sunteti ecumenista. In fine, e credinta dvs, faceti cum credeti.
Dar nu va mai luati de oameni ca nu cred ca dvs.

Este o mare nedreptate si o si mai mare URACIUNE in ceea ce ati spus. Ma dor profund vorbele dvs.pentru ca nu ma ating pe mine direct; eu stiu sa suport tot felul de lovituri si nu ma tem; viata n-a fost prea blanda cu mine; dar Dumnezeu m-a ajutat; de multe ori I-am simtit prezenta; de multe ori mai tarziu am inteles ajutorul Lui si rostul celor care mi se intamplau; si m-am călit.
Dar vorbele dvs. se refera la niste oameni (crestini romano-catolici), sange din sangele meu, care au plecat deja, de multa vreme, la Dumnezeu. Deci vorbele dvs. vin cam tarziu.

Nu am ascuns, dar nici nu trebuie sa povestesc sau sa strig la drumul mare, la fiecare mesaj sau la doua mesaje din trei sau cat de des doriti dvs. ca provin dintr-o familie mixta. Nu e o rusine, nu e un pacat, nu a fost o optiune. E o realitate. Si ca mine mai sunt cateva sute de milioane in lume. Ce sa facem? Sa ne punem laţul de gât ca nu suntem crestini curati si adevarati ca dvs. si ca altii ca dvs. care gandesc la fel?

Mama mea, Dumnezeu s-o ierte si s-o aseze cu Dreptii, a fost catolica (romano-catolica) si jumatate din neamul meu este de romano- catolici. Dar, spre marea dvs. suparare (sau surprindere), mama mea a trait ortodoxia mai ortodox decat multi dintre ortodocsii cu acte. Si n-ar fi lovit sufletul unui om doar pentru ca se inchina altfel decat ea sau pentru ca era evreu sau pentru ca era ateu sau pentru ca era adventist sau protestant. Toti suntem creatia lui Dumnezeu. N-o sa ne mantuim toti. E adevarat. Va lasam dvs. bucuria de a ne vedea perpelindu-ne in Iad. Sunteti multumita?


Nu e un „of”doamna. E o mare DURERE. E o mare durere sa vad ca un om ca dvs. care nu vrea sa citeasca si cu ochiul sufletului; un om ca dvs. care in doua mesaje arunca atata ură cât sa poata sa distruga o armata de suflete; un om ca dvs. cu certificat de crestin ortodox isi permite sa judece milioane de oameni care s-au nascut in alta credinta.

V-ati recitit mesajele pe care mi le-ati adresat?
Va autocondamnati doamna. Si o faceti cu mult talent si cu multa stradanie, demne de o cauza mai buna.

Din tot ce am scris pe forum ca Volga, MariaElena si Nastya, daca gasiti un singur mesaj, sau o singura fraza in care sa pun pe acelasi plan ortodoxia cu catolicismul, sau se le confund, atunci va dau dreptate.
Am mai fost acuzata de ecumenism. M-am obisnuit deja. Poate cautati ceva mai nou.

Dumnezeu sa ne ierte pe toti!

<<Credinta nu e doar o adeziune intelectuala la invatatura crestina despre Dumnezeu, ci este un mod de viata sustinut de harul divin. Este acceptarea fagaduintelor lui Dumnezeu, Care se descopera prin Iisus Hristos si implinirea poruncilor Lui in viata.

Credinta foloseste puterile ratiunii dar face omului sesizabile taine si realitati duhovnicesti si dumnezeiesti superioare limitelor ratiunii si, prin aceasta, da omului un nou impuls in cunoasterea lui Dumnezeu si a lumii zidite de El. Prin “credinta lucratoare in iubire” (Galateni 5.6), omul il intalneste pe Dumnezeu, Cel ce este mai presus de toate, se uneste iubitor si intelegator cu El, se face el insusi templu sfintit al lui Dumnezeu.

Credulitatea, insa, ca o acceptare simpla, fara discernamant si fara rezerve a unor invataturi, este o atitudine nefireasca si paguboasa a omului lenes in cele ale vietii morale si spirituale.

Acesta nu-si foloseste trezvia si ratiunea in posibilitatile lor firesti, ci si le adoarme printr-o nepunere a lor in lucrare si, prin aceasta, el decade din punct de vedere duhovnicesc spre forme inferioare de traire religioasa, devenind o tinta foarte usor de atins de cei ce nu doresc mantuirea oamenilor.>>
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...i-paranormale/

http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html


<<Cand diavolul ni se afla in inima, simtim ceva ca o greutate ucigatoare, neobisnuita, o para de foc in piept si in inima; sufletul simte ca ceva il strange si ca se intuneca; totul ne irita; simtim repulsie fata de orice fapta buna; interpretam anapoda orice cuvant si orice gest ale altora fata de noi, vedem in ele porniri impotriva noastra, facute cu rea intentie, o lezare a onoarei si de aceea nutrim fata de ei ura adanca, ucigasa, gand de manie si razbunare. "Dupa roadele lor ii veti cunoaste" (Matei 7, 20). Sunt zile cand duhul rau ma tulbura si pe mine.>>

<<Dumnezeu Cel nevazut si atoatefacator vine in atingere la modul sensibil cu sufletul meu nevazut, care, in urma acestei atingeri, se umple de o minunata liniste si de o bucurie cereasca. Dovezi despre prezenta lui Dumnezeu nu-mi aduc ochii (ca in cazul obiectelor obisnuite ale existentei), nici urechile pe calea cuvintelor si sunetelor vocii, nu acestea fac sa ajunga la mine "semnale" de la Cel de necuprins; mi le aduce sufletul, care, ca sa zic asa, se patrunde de Dumnezeu.>>

<<Atunci cand se tulbura si iti umple inima de deznadejde rautatea oamenilor, adu-ti aminte ca Domnul Dumnezeu Cel atotputernic si atotdrept te iubeste nemarginit si ca El rabda o vreme rautatea oamenilor, dar cand vine timpul, o pedepseste dupa merit.

Tu nu esti in stare sa dispui, asa cum ai dori, de tine, de gura ta, de un singur madular al trupului tau. Tinand seama de aceasta, gandeste-te cum este Cel ce conduce intreg universul, tinandu-l intr-o asemenea, minunata, extraordinara ordine, Cel ce stapaneste tot neamul omenesc cel cuprins de rautate si desmatare, oamenii fiind gata oricand sa se nimiceasca unii pe altii, dar in acelasi timp avand parte, sub stapanirea Lui, mai mult de bucurii decat de suparari.

Cat de atotputernic si de preaintelept este Domnul, Cel ce carmuieste peste o asemenea imensa si felurita multitudine! Bizuie-te pe ajutorul Sau la modul absolut.>>

<<Cand este vorba de dumnezeiestile Taine nu sta sa te intrebi: oare cum se intampla? Nu-ti este cunoscut cum a facut Dumnezeu lumea din nimic si nici in aceasta privinta nu poti si nu trebuie sa stii ceea ce face Dumnezeu in chip tainic.

Taina lui Dumnezeu trebuie sa ramana pentru tine taina, fiindca tu nu esti Dumnezeu, nu poti cunoaste tot ceea ce cunoaste Dumnezeu Cel atotputernic, a Carui intelepciune este nesfarsita. Tu esti lucrul mainilor Lui, neinsemnata lui creatura.

Tine minte ca a fost o vreme cand nu exista nimic si ca dupa aceea tot ce exista pana astazi a fost creat din nimic de Cuvantul lui Dumnezeu: "Fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut" (Ioan 1,3).>>
Sfantul Ioan de Kronstadt, “Caderea in necredinta” (Fragmente)
http://www.crestinortodox.ro/credint...nta-69829.html