Daca ar fi trait...

În prealabil postat de silverstar

Dacă ar fi trăit, astăzi ar fi împlinit 91 de ani. Frig, foame, frică… Şi multă umilinţă… Epoca de aur… Întuneric pe stradă, acasă şi gol, un gol imens în magazine…

Când mă culcam, mă îmbrăcam…

Şi sala de clasă rece, cenuşie. Copii palizi,cu pielea de pe mâini crăpată de frig, zgribuliţi în bănci, indiferenţi, apatici… Cenuşiu, peste tot cenuşiu şi trist…

Şi cota lunară: 2 ouă, 50 de grame de unt, 1/2 de l de ulei… Şi pâinea drămuită, veche ca să nu se mănânce mult… Şi iar frigul…
Să facem economie, economie… Asta auzeam ori de câte ori deschideam TV-ul…

Nu vă voi povesti nici despre economie la una sau la alta(deşi de câteva zile se tot face apel la tot soiul de economisiri...)vă voi spune o istorioară despre un 8 Martie de prin anuii 1988.

Şi pe vremea aceia, ziua de 8 Martie era foarte importantă,sărbătorită mai ales în şcoli.
La clasele 1-4 unde, copilaşii de la oraşe şi de la sate îmbracaţi frumos,şi musai (la fel ca şi astăzi de altfel) cu un mai mic sau mai mare cadou pentru "tovarăşa" făceau o mică serbare şi cântau cântecele pentru mama "e ziua ta mă-mi-co /în dar ţi-am adus ghiocei.../ şi poezii ...ce mai era atmosferă de sărbătoare.
Stăteam cu uşa la cabinet închisă căci nu-mi plăcea defilarea plină de linguşire şi zâmbetele false ale celor care nu ţi-ar fi dat nici măcar un pahar cu apă fără să-ţi ceară să faci o ilegalitate.
Aşadar,priveam pe fereastră agitaţia matinală a satului şi mai ales copii care mergeau spre şcoală.
Pe la ora 8,3o văd pe scările primăriei un gheomtoc de copil ,cu gheozdanul lângă el plângând cu sughiţe.Nu m-a lăsat inima şi m-am dus la el ca să aflu de ce plânge.
- De ce plângi? l-am întrebat ridicându-i ghiozdanul de jus.
Printre sughiţuri îmi spuse:
- Am spart borcanul cu smântână şi ouăle pe care trebuia să le duc la şcoală căci mama nu a avut bani să-mi dea să-i cumpăr lui tovarăşa învăţătoare cadou şi nu mă primeşte la şcoală fără - îmi spuse arărându-mi "cadoul" făcut omletă cu smântână.
- Atunci du-te înapoi acasă că vorbesc cu invăţătoarea să te motiveze.
- Nu mă duc că mă bate mama.Noi nu avem vacă cu lapte şi a căutat tot satul un borcan cu smântănă; mi-a argumentat punându-se iar pe plâns.
M-am dus în birou şi am luat din vază florile aproape trecute şi am mai căutat prin dulap unde am găsit o cutie de ness pe jumătate consumată (ohooo,marfă rară ,pentru protocol de gradul O ).
Mare bucurie a avut bietul ţînc.L-am urmărit cu privirea până a intrat în şcoală stăpânindu-mi râsul câd îl vedeam ducănd "cadoul" lui tov. învăţătoare Casandra.
Am stat toată dimineaţa la fereastră refuzând invitaţiile la "festivităţile" urmate de masa de protocol.
Pe la ora 13 sărmanele învăţătoare cu sacoşele grele pline ochi cu ouă,lapte,cartofi,murături,mere şunci afumate cârnaţi şi câte şi mai câte "mărţişoare" alergau să prindă maşina poştei mare ajutătoare a navetiştilor.